Când e prea multă oboseală chiar și pentru a primi iubire

Aseara eram atat de obosita incat m-am culcat inaintea copiilor. Copilul mic s-a asezat langa mine in pat și a inceput să îmi spună că sunt îngerul lui iubit, comoara lui, cea mai bună și mai frumoasă mămica. A repetat asta de vreo câteva ori în timp ce mă mângâia, iar eu țineam în continuare ochii închiși, stăteam nemișcată, dar sorbeam cu nesaț toate cuvintele.

Multă putere mi-a trebuit să nu deschid ochii și să îi întorc vorbele frumoase, să-l iau în brațe, să-l pup și să-l mângâi. Am făcut asta doar cu mintea pentru că știam că dacă o voi face cu brațele, cu gura, va mai dura o oră până adormim. Copilul mic avea să înceapă să se joace, să îmi ceară o poveste, două, trei, să mă mai pupe de trei ori. Să îmi cânte un cântecel. Iar eu eram mult prea obosită chiar pentru a primi această iubire și drăgălășenie. Așa că m-am prefăcut că dorm în continuare, iar el s-a așezat lângă mine, m-a pupat, a pus mâna peste mijlocul meu și a adormit liniștit și fericit așa cum adorm și părinții după ce își sărută copiii care dorm și le spun că îi iubesc.

De dimineață, a deschis ochii, s-a uitat la mine, mi-a zâmbit și mi-a zis:

-Mami, știi ce ți-am zis eu aseară?

-Ce, puiule?

-Că ești îngerul și comoara mea!

-Știu, puiule și îți mulțumesc!

-Și  ești cea mai frumoasă mămică.

De câte ori i-am lăsat culcându-se cu un gând și s-au trezit dimineață cu el… De fiecare dată am fost surprinsă că s-au trezit cu gândul acela în minte și cu vorbele acelea pe buze.

Copilul meu putea să îmi spună simplu de dimineață: că sunt comoara lui și îngerul lui. Însă el mi-a spus că asta mi-a zis aseară. Pentru că nu voia ca eu să pierd cuvintele lui de aseară. Pentru că voia să știu că m-a mângâiat și aseară, nu doar azi dimineață. Că mă iubește și când dorm. Că mă iubește și când nu-i răspund. Sau când nu-l aud. Sau când par să nu-l aud.

Niciodată nu e prea multă oboseală pentru a primi iubire pentru că iubirea e primită în momentul în care e dăruită. Fără cuvinte, fără mulțumesc.

Fotografie- Copyright D’Alex Photography