După un an

Acum un an, când se trezeau după somnul de prânz copiii urlau. Maria urla că vrea și ea țiți, că nu-l vrea pe Mihai, că vrea să-l dăm la gunoi. Eu mă chinuiam cu alăptarea în tandem. Maria îl împingea pe Mihai când nu se mufa suficient de bine. Ajunsesem chiar de teama momentului în care se trezeau în sincron să mulg lapte cât dormeau ei și cu o mână kilometrică întinsă să-i dau lui Mihai la biberon și Mariei la sân.  Bineînțeles, el nu stătea în poziție fixă, mâna mea îmi ieșea din umăr, Mihai termina ce aveam muls, Maria ar fi supt jumate de zi, o scoteam în final să îl pun pe el. Tot efortul de până atunci era în van. Se lăsa din nou cu urlete.

Acum, când se trezesc din somn Maria îl caută pe Mihai și Mihai o caută pe Maria. Se îmbrățisează, se pupă, se mângâie pe păr sau pe față, el îi spune lung, suav și cald: Iiiiiiiiiiiaaaaa!

Ea îl alintă: Picioruș, Puiuț în timp ce îl mângâie și îmbrățișează.

Se dau jos de pe pat și merg prin casă de mână.

-Vrei de mâncare, Mihai? îl întreabă ea.

– Daaa, răspunde el melodios. (spune Da și zâmbește larg aproape la orice întrebare de ai impresia că nu înțelege exact la ce a zis DA. Totul până îl întrebi ceva ce cu siguranță nu-i place și atunci ne arată că înțelege de fapt tot ce îi zice și ne răspunde cu un NU VAUUUU răspicat).

– Vrei să ne jucăm Mihai?

– Mihai, vrei să fii prietenul meu?

Mihai o mângâie și ea e bucuroasă.

– Ce drăguț! exclamă Maria. Mihai m-a mângâiat!

– Și cum te simți, iubito?

– Bine! Îmi place!

Mihai bombăne niște silabe înțelese doar de el.

– Mihai mi-a zis că mă iubește!

– Da?  De unde știi?

– Știu eu!

El îi dă pisica pentru că știe că ei îi place.

-Uite, mami, Mihai mi-a dat pisica! Mi-a dat Mihai! De ce mi-a dat?

– Pentru că știe că îți place pisica și a vrut să-ți facă o bucurie.

Ea își aduce scaunul, se cațără pe comodă și ia telefonul fix pentru că știe că el vrea chestii cu butoane.

– Uite, Mihai! Ție îți place telefonul.

El se uită cu admirație la ea și îi mulțumește cu un zâmbet larg. Face niște dansuri de fericire și apoi se duce să o îmbrățișeze cu obrazul lipit de al ei.

Iiiiiiiiiiaaaaaaaaaaa! se aude duios și blând din gura lui.

Apoi lui i se face foame. Eu aș mai rări cu țiți că mi-a cam ajuns. Maria mă pune repede la treabă. Mihai vrea țiți și mă pune să-i dau.

Sigur că după vreo oră trece magia, vor amândoi aceeași jucărie, trag de ea, se împing, se bruschează, țipă unul la altul sau amândoi către pereți,  dar ora aceasta magică de după somn este pentru mine acum imaginea fericirii.  Cheia e mereu la mine. Dacă reacționez bine la conflictele lor am șansa să mai prind sferturi, jumătăți sau chiar ore de fericire până seara la culcare.

Maria – 3 ani și 5 luni, Mihai- 1 an și 8 luni.

Citește și Pe cine are mami în brațe? & Frații- câtă dragoste, câtă gelozie?