Cam pe la ora 4 dupa masa

Ți-a adiat un pic de dragoste peste ochi și i-ai închis, ai oftat dulceag și m-ai luat în brațe. Aș fi vrut să îngheț în momentul ăla, deși afară musca zace într-o baltă de căldură.
Cumva totuși, sufletul tău și sufletul meu au respirat împreună, pentru o secundă. Lumea din jurul nostru s-a crăpat, ca o lucrare de lut prost meșterită, fereastra la care priveam împreună un TE IUBESC, SPER CĂ ACUM SE VEDE imaculat scris de vreun băiat care crede că știe ce înseamnă iubire s-a făcut cioburi. Pluteam în aer doi copii, unul mare și unul mic și ne dădeam o gură de aer să mai ședem încă un pic în lumea asta, aici unde ne-am cunoscut de la 6 săptămâni ale tale și 28 de ani ai mei.
Ți-a plouat un pic de dragoste din inimă peste părul meu pe care îl mângâi în fiecare dimineață. Și eu n-am căutat umbrelă, am căutat să mă bălăcesc în ochii tăi mici. Ești, da, ca o ploaie mică ce îmi spală durerile.
Oriunde mă uit, ești pe retina ochilor mei. Văd zări departe și îmi văd interiorul pleoapelor tapetate cu tine. Te-aș ține un univers în mine, dar tu pleci ușor, ușor. Și când te întorci, faci magii cu timpul: cum zboară o oră cu tine? Zboară ca zmeu prea rapid pentru timpul nostru mic.
Și cu toate astea, mai devreme ai luat o secundă și ai făcut-o o viață. Mi-au căzut din sertarele creierului toate amintirile noastre de un an și s-au amestecat cu vise de zeci de ani și acum nu mai știu de sunt tânără și avem de trait împreună sau de am trăit deja o sută de ani cu tine în brațe.

Daniela

Citește și Adoarme ținându-mă de mână