Cam pe la ora 4 dupa masa
Ți-a adiat un pic de dragoste peste ochi și i-ai închis, ai oftat dulceag și m-ai luat în brațe. Aș fi vrut să îngheț în momentul ăla, deși afară musca zace într-o baltă de căldură.
Cumva totuși, sufletul tău și sufletul meu au respirat împreună, pentru o secundă. Lumea din jurul nostru s-a crăpat, ca o lucrare de lut prost meșterită, fereastra la care priveam împreună un TE IUBESC, SPER CĂ ACUM SE VEDE imaculat scris de vreun băiat care crede că știe ce înseamnă iubire s-a făcut cioburi. Pluteam în aer doi copii, unul mare și unul mic și ne dădeam o gură de aer să mai ședem încă un pic în lumea asta, aici unde ne-am cunoscut de la 6 săptămâni ale tale și 28 de ani ai mei.
Ți-a plouat un pic de dragoste din inimă peste părul meu pe care îl mângâi în fiecare dimineață. Și eu n-am căutat umbrelă, am căutat să mă bălăcesc în ochii tăi mici. Ești, da, ca o ploaie mică ce îmi spală durerile.
Oriunde mă uit, ești pe retina ochilor mei. Văd zări departe și îmi văd interiorul pleoapelor tapetate cu tine. Te-aș ține un univers în mine, dar tu pleci ușor, ușor. Și când te întorci, faci magii cu timpul: cum zboară o oră cu tine? Zboară ca zmeu prea rapid pentru timpul nostru mic.
Și cu toate astea, mai devreme ai luat o secundă și ai făcut-o o viață. Mi-au căzut din sertarele creierului toate amintirile noastre de un an și s-au amestecat cu vise de zeci de ani și acum nu mai știu de sunt tânără și avem de trait împreună sau de am trăit deja o sută de ani cu tine în brațe.
Daniela
Citește și Adoarme ținându-mă de mână
Are si un subiect ceva articolul? sau e doar o dulcegarie fara cap si coada!
Off, dupa ce ati nascut copilul sunteti sigure ca v-ati pastrat niste neuroni si pt voi, sau i-ati dat pe toti lui BB?
Draga Emily, eu sigur am pierdut ceva neuroni, dar cine nu pierde?
Iti urez o viata in care sa traiesti cel putin o secunda de iubire neconditionata. Este atat de frumos ca poti picta si cerul, pe cuvant. Nu mai zic ca te face sa uiti ca poti fi rautacios gratuit, asta este un bonus pentru cei alesi.
Foarte frumos, mi-am lasat inima aici, sa citeasca si sa nu uite!
Pe mine m-a induiosat pana la lacrimi. Ar trebui sa scrii carti, Daniela. Asa de frumos le-ai zis. Cred ca doar cineva care a trait aceleasi lucruri poate intelege frumusetea textului in fiecare silaba a lui. Te imbratisez
Tudor este cel mai norocos copil cu cea mai minunata mamica.
Foarte frumos Dane… Ma bucur pentru tine ca traiesti astfel de sentimente 🙂
Deci probabil eu sunt rautacioasa. Sunt vinovata daca dau nastere unui pui de om si nu-mi schimb axul existentei sa graviteze in jurul lui, da?
Daca ma gandesc in primul rand la mine si la corpul meu pe care-l distrug, secatuiesc de substante nutritive si il umplu de vergeturi numai ca sa fac ce? Scopul meu in viata probabil pentru voi.
Ca devin urata si nu mai pot privi in oglinda?
ah da, stiu sloganul – copilul e rasplata mea! Cum sa nu…
Stati linistete mamicilor, sunt destule ca mine – si nu suntem rautacioase doar pragmatice. Stiti care e modul de viata in lumea animala – se salveaza intai mama si nu se sacrifica ea pentru pui. Pentru ca traind mama va putea da nastere altor pui!!
E plina tara de mamici dragastoase ca voi care lasa copiii sa urle prin metrou si sa se dea la ceilalti ca doar oricine le iubeste lor plodul. Right!
In orice caz, va multumesc pentru libertatea de opinie pe care o acordati altora – numai punctil vostru de vedere conteaza aici se pare. Mergeti sanatoase inainte!
Emily, fara sa fiu ironica, mesajul tau ma intristeaza. Nu la adresa scrisului meu, ci la senzatia care imi inmoaie picioarele ca nu toate mamele sunt fericite ca sunt mame. Eu nu mi-am imaginat nicio secunda ca poate exista atata fericire.
DAR: In primele 6 luni de existenta a copilului meu, am crezut ca am facut cea mai mare greseala a vietii, nu ma simteam buna de nimic, ma vedeam urata, grasa, cu vergeturi, incapabila sa faca nimic altceva in afara de existat pentru copil. Si cariera mea? Si somnul meu, odihna mea mintala, 5 minute de relaxare, unde? Eram singura 10 ore pe zi cu un copil care plangea NON-STOP, nu puteam face un dus de teama ca se va trezi si va intra intr-o vrie de plans. Nu puteam sa il las sa doarma singur in pat, ca se trezea daca nu ma simtea. Nu puteam sa adorm langa el, mi-era teama ca se va trezi dupa 5 minute si ma va durea capul daca dorm doar 3 minute.
De vreo 8 luni acel copil s-a tansformat in alt copil. Este cel mai vesel, cel mai sociabil, cel mai minunat, perfectiunea. Asa il vad, asta simt. Nu cred ca este un lucru rau, de ce m-ai blama pentru ca eu cunosc fericirea? De-asta spun ca esti rautacioasa.
Cat despre partea cu copiii care alearga prin metrou, faci o presupunere despre cum imi cresc eu copilul, care nu are nicio legatura cu ce am scris. Libertate de exprimare am si eu, asa cum ti se acorda si tie, dupa cum observi aprobarea comentariilor. Oricine iti poate raspunde si tie. Si cineva ti-a raspuns aici: http://crestemoameni.ro/maternitatea-mintile/.