Vreau o poveste cu Mihai! sau Pe Mihai îl iubești, nu-l lovești!

Vă povesteam aici cum la noi ora de culcare se tot decalează. Maria are un repertoriu mereu nou de texte, replici, cântece pe care vrea să ni le împărtășească sau cere noi și noi povești. Deseori vrea povești povestite, adică inventate de mine ad-hoc și nu citite din cărți. Vrea povești cu oamenii din jurul ei pe care îi iubește: câte o poveste cu fiecare bunic, câte o poveste cu fiecare unchi, mătușă, verișor, câte o poveste cu prietenii apropiați și copiii lor, câte o poveste cu mami sau cu tati din copilăria lor până în prezent. De vreo două luni de zile, însă, mi-a cerut în fiecare seară doar o poveste cu Mihai, frățiorul ei față de care nutrește niște sentimente sincere de dragoste amestecate cu gelozie, ba chiar furie.

Așa că îi spun în nenumărate feluri povestea cu Mihai, care, bineîntețeles că o include și pe ea, pe noi, pe bunici, depinde de zi.

Fiecare poveste începe cu A fost odata ca niciodată un băiețel mic și simpatic pe nume Mihai (că doar e povestea cu Mihai), dar fraza imediat următoare este Și el avea o surioară la fel de simpatică și doar un pic mai mare, pe care o chema ….Maria (mă completează ea bucuroasă că apare în poveste și încă de la început).  În funcție de specificul zilei, povestea e spusă altfel. De exemplu, în ziua cu amenințările Mariei și lovitura cu trenuri i-am povestit cam așa: Mihai se uita la Maria cu admirație. Ar fi vrut și el să se joace cu trenul cu forme geometrice și frumos colorate. El  privea mâinile Mariei cum încerca să potrivească piesele, să le înșurubeze sau să cupleze vagoanele la locomotivă. (îi redau contextul de joacă, dar din perspectiva lui Mihai, pentru că ea în mod clar a văzut lucrurile doar din punctul ei de vedere și încerc să unesc cele 2 perspective în poveste).

Citește și Îl lovesc pe Mihai! Îl lovesc!

Mihai era foarte curios cum de reușea Maria să potrivească piesele exact în locurile potrivite. Ar fi vrut să poată și el să facă la fel, dar știa că este prea mic pentru așa operațiuni complicate (pare despre Mihai, dar e despre Maria care face activități complicate; îi place povestea pentru că e în egală măsură despre ea. Cum spuneam aici, încă e la faza buricul pământului și cu greu reușește să împartă).

Pentru că este foarte mic, singurul lucru pe care știe Mihai să îl facă în acest moment este să apuce fiecare obiect și să îl bage în gură, așa că Mihai s-a apropiat de trenulețul construit de Maria, a apucat o piesă portocalie în formă de triunghi și a băgat-o în gură. Maria s-a enervat atunci foarte tare (am scris aici despre importanța exprimării sentimentelor copiilor, despre acceptarea lor; cu această frază îi arăt că îi înțeleg frustrarea și că îi accept sentimentele) deoarece ea muncise pentru a asambla trenulețele frumos, iar Mihai îi stricase munca.

Pentru că era foarte furioasă, Maria i-a spus lui tati țipând Îl lovesc pe Mihai! Îl lovesc! Maria ar fi vrut ca tati să înțeleagă că nu-i place ca Mihai să îi strice trenulețele la care ea muncise, mai ales că Mihai nici nu se pricepe și acelea nu sunt jucării pentru vârsta sa. Din păcate tati nu a înțeles acest lucru și doar s-a supărat că Maria ar vrea să-l lovească pe Mihai. Tati i-a spus Mariei: Pe Mihai nu îl lovești, pe Mihai îl iubești! Iar Maria s-a înfuriat și mai tare pentru că Tati nu îi înțelegea furia din acel moment și voia să îi impună alte sentimente decât cele pe care le avea Maria atunci. Maria s-a înfuriat și mai tare și a trecut de la fapte la vorbe.  A luat o piesă mare din trenuleț și l-a lovit pe Mihai chiar în cap. Mihai a început să plângă pentru că a simțit o durere foarte mare. Tati s-a speriat, iar Maria s-a speriat și mai tare de plânsetul lui Mihai și a început să țipe și să se lovească cu palma în cap. Maria era tristă că îl lovise pe Mihai și încerca să se pedepsească, lovindu-se singură peste cap. (noi nu suntem de acord cu educația bazată pe pedepse și recompense și ni se pare ciudat că Maria se auto-pedepsește). Mami știe că Maria îl iubește mult pe Mihai și că ea a avut doar un moment de furie pentru că Mihai i-a stricat jocul (îi repet relațiile de cauzalitate, verbalizez sentimentele ei).

Citește și Frații- câtă dragoste, câtă gelozie?

De aceea, Mami, Tati sau Maria vor încerca mâine să îi ofere lui Mihai alte jucării potrivite vârstei lui atunci când Maria face o activitate importantă precum construcția de trenuri, astfel încât Maria să nu fie deranjată în activitate, iar Mihai să fie fericit pentru că are alte jucării. Totuși, uneori Mihai nu este interesat de acele jucării deoarece i se pare foarte interesant ce face Maria, surioara lui. (accentuez că e surioară, că el e interesat de ea) Și atunci Maria îi poate explica ceea ce face ea. De exemplu îl poate învăța pe Mihai formele geometrice și culorile pieselor și îi poate arăta cum ea sortează dreptunghiurile cu dreptunghiuri, triunghiurile cu trinunghiuri.

În curând, Mihai va crește mai mare, va învăța să vorbească cu Maria și se va putea juca frumos cu surioara lui, fără a mai băga piesele în gură. (închei povestea optimist, cu speranță și pentru ea și pentru mine)

-Ți-a plăcut povestea, Maria?

-Daaaaaaaaaaaaaa! răspunde cu încântare și mă îmbrățișează strâns de parcă ar vrea să îmi mulțumească că o înțeleg, nu o condamn pentru actele violente față de Mihai, îi recunosc dragostea față de el, îi exprim în cuvinte furia, îi propun soluții, îi arăt că o respect, că îi respect dreptul ei de a se juca fără a fi întreruptă și fără a i se strica munca.

A doua zi, când voiam să ne jucărm cu covorașul cu litere, am ghidat-o, iar ea a căutat mai multe jucării pentru Mihai pe care i le-a oferit cu zâmbetul pe buze, cu inima largă și i-a spus:

-Uite, Mihai! Pentru tine! Niște jucării pentru vârsta ta! Joacă-te!

P.S. Povestea e scrisă din amintiri, uneori introduc mai multe detalii sau o fac mai interactivă, o las pe Maria să își exprime ea sentimentele. De exemplu când ajung la partea cu furia o întreb …și cum se mai simțea Maria? sau…recapitulăm împreună de ce era Maria furioasă sau ce facem data viitoare când Mihai vrea o jucărie și ea n-ar vrea să i-o dea. Și ea răspunde cu bucurie- Îi aducem o jucărie pentru vârsta lui!. O povestesc rar, calm, uneori dramatizez pentru a fi cât mai atractivă pentru Maria.

P.P.S. În general povestea cu Mihai este despre 2 frățiori care se iubesc mult, dar uneori Maria este supărată pentru că Mihai stă prea mult în brațe etc și atunci mama povestitoare face un inventar de fapte care ar putea atrage supărarea Mariei, identifică împreună cu Maria sentimentele ei cu privire la acele fapte și conturează soluții bune pentru a fi toată lumea fericită. Maria a fost mereu foarte liniștită la finalul poveștii, ba uneori chiar mi-a spus înainte de culcare….Mami, …. eu sunt fericită!!!

Citește și Zice MEME! (un alt articol cu strategii de stimulare a dragostei între frați)