20 mai 2015

Vise de mama

Vad mereu in jurul meu burtici zambitoare, mai mici sau mai mari si ma topesc toata…
Vad mamici cu mogaldete mici, mici, mici si ma topesc toata…Vai ce i-as lua in brate sa ii pun intr- un wrap, sa dansez cu ei si sa le cant, sa ii pup pe cap si sa ii invelesc in toata dragoastea mea.
Da, am copilul meu caruia ii ofer toata dragostea de care sunt capabila insa asta nu inseamna ca nu ma indragostesc de fiecare pui mic pe care il vad, de fiecare burtica pe care o vad.
Se vede lesne ca mi-e dor sa fiu insarcinata! Cum poate sa imi fie dor de cel mai crunt cosmar al vietii mele?! Ei bine, la intrebarea asta nu pot sa raspund! Lasand la o parte toate temerile, toate starile de panica, toate zilele de spitalizare din timpul sarcinii,…mi- e dor!!! Mi- e dor sa stau sa urmaresc cu emotie aparitia a doua liniute pe test si mi-e dor s plang de fericire ca le vad…Mi- e dor sa merg la ecograf sa vad o imagine nedeslusita si sa aud fluxul sanguin ca o cascada nervoasa! Mi- e dor sa simt prima miscare, mi- e dor sa stau cu telefonul cu camera pornita doar doar voi surprinde un cot, un calcai sau un genunchi care sa imi deformeze burta!!!
Mi- e dor de momentul nasterii si curajul pe care l- am avut in acel moment! Doamne, ce curaj, nu l- am mai simtit niciodata pana atunci si nici de atunci incoace!

Mi- e dor sa vad ochisorii aceia mici ce vad lumina prima data, sa vad manutele atat de mici ca ma temeam sa le ating pentru ca pareau atat de fragede…Mi-e dor de sansa de a alapta…
Daca s-ar intampla minunea sa fiu din nou cu burtica as face multe diferit. Foarte diferit. Si nu ca discriminare intre copii, Doamne fereste! Dar daca cu primul nu am stiut multe lucruri, acum am invatat….Si pentru ca la primul am gresit nu inseamna ca la al doilea trebuie sa fac la fel! Al doilea ar “beneficia” de alte greseli….
Tinand cont de starea mea care nu imi permite sa nasc la o clinica privata ( nu ma primeste niciuna cu riscurile pe care le am ) as vorbi cu medicul meu sau as cauta o metoda legala prin care sa il constrang sa imi ofere ora magica….Nu concep sa ratez si cu al doilea copil acea ora unica in viata cu o importanta atat de mare! Apoi m- as dezbraca la bustul gol si pe bebe la scutec si l-as pune in wrap elastic pentru a asigura contactul piele pe piele permanent , ca sa aiba san la discretie si ca sa nu simta ruptura de mami ca pe ceva traumatizant….Doamne ce n-as da sa am o broscuta de cateva ore in wrap la pieptul meu…..
As implora neonatoloaga sa ii verifice frenul si as suna un consultant in alaptare sa vina de urgenta la spital pentru a mai verifica o data frenurile, apoi atasarea….tot ….Ca sa ma asigur ca nu voi rata iar alaptarea….
Si visez un pui mic in wrap elastic si un pui mare cu care ma joc….Si visez ca-i tin in brate pe amandoi si ca nu simte nici unul o cantitate de atentie mai mica decat celalalt!

Inca 2 ani trebuie sa astept pana sa am voie sa incerc din nou….Inca doi ani in care sa ii inlatur sotului teama unei noi sarcini de cosmar! Doi ani in care sa ii sterg din amintire tot ce a fost negativ pe timpul sarcinii si sa il fac sa isi aminteasca doar momentele perfecte desprinse dintr-o poveste ireala cu minuni! Doi ani in care trebuie sa reusesc sa il fac sa isi doreasca la fel de mult ca mine!
Inca doi ani in care visez burtica, visez miscarile, visez nasterea si visez toate activitatile pe care le voi face impreuna cu cei doi pui…