În viață trebuie să faci ceea ce iubești

Dragul meu,

Ieri a fost ziua ta. Ai împlinit 3 ani și pentru că ai muci în perioada aceasta stai mult pe acasă. Eu mă culc doar pe la 3 noaptea pentru că încerc să termin o carte frumoasă pentru copii de toate vârstele, mai ales pentru copiii-părinți sau părinții-copii.

De fapt e o carte pentru mine și pentru noi, pentru a vindeca răni, pentru a vorbi cu calm despre momentele tensionate, despre ce ne-a adus acolo și cum să învățăm din ele și să ne facem viața mai frumoasă, mai fericită.

Mi-am pus un termen limită pentru că altfel m-aș lungi cu anii și încerc să mă țin de el. Când mi-am stabilit termenul limită, nu m-am gândit că vine și ziua ta. Și cum zilele de la final de drum sunt cele mai încărcate, de ziua ta aveam o mulțime de lucruri de făcut. Nu pusesem pe listă și să petrec cu tine, să fac ce îți place, să ne plimbăm prin Gara de Nord printre gunoaie și miros de gogoși. Nici să urcăm prin trenuri și să tragi de volan ca un super mecanic de locomotivă. Nici să ne plimbăm prin parc în timp ce cântăm mulți ani trăiască. Nu aveam în plan nici să-i dăm întâlnire lui tati și să mâncăm o ciorbă, o mămăligă și o prăjitură împreună. Însă tu te-ai lipit de mine cu o zi înainte, m-ai strâns tare de picior și mi-ai zis cu cel mai nevoiaș glas că vrei cu mami. Că vrei ziua ta. Așa că am lăsat lista cu treburi de făcut, am anulat tot și am făcut ziua ta. Ziua în care am mers după tine, cu tine în brațe sau de mână, în troleu și în metrou, pe jos, prin trenuri, pe unde îți place ție.

Mi-am adus în minte că m-am apucat să scriu cărți pentru copii pentru că am vrut să fac ceea ce iubesc și să vă transmit vouă asta ca moștenire: să faceți ceea ce iubiți și să iubiți ceea ce faceți. Însă în tot iureșul ăsta, în toată lista enormă a lucrurilor de făcut pentru a scoate la lumină o carte, era să uit de ceea ce iubesc mai mult: pe voi. Oricât mi-aș iubi cărțile și poveștile care îmi tropăie în minte să iasă afară, pe voi vă iubesc cel mai mult. Și mă bucur că m-ai strâns tare de picior și mi-ai băgat degetele în ochi să îmi amintești asta.

Eram stresată ieri când am plecat hai-hui pentru că îmi propusesem ca până vineri să găsesc patru parteneri care să creadă în povestea la care lucrez așa cum cred eu. Să o iubească și să mă ajute să o scot la lumină, să o aduc în mâinile copiilor și ale părinților lor. E greu pentru că îmi caut parteneri cu care să împărtășesc valori, să cred și eu în ei cum cred ei în mine.

Și până ieri părea aproape imposibil să îi găsesc în timpul atât de scurt pe care mi l-am stabilit eu. Dar ieri, pe când mâncam o lingură de ciorbă de ziua ta, mi-a zbârnâit telefonul. Am tras cu ochiul pe furiș și scria acolo: am vești bune. 

Cartea noastră își găsise primul partener frumos, cu principii, cu pasiune pentru educație și pentru copii, cu dragoste pentru povești care schimbă câte puțin lumea noastră internă și apoi cea din jurul nostru.

Și uite așa, total relaxată, lucrurile au început să se așeze pe un drum firesc și m-am gândit încă o dată că în viață trebuie să faci ceea ce iubești! Astăzi!

Îți mulțumesc!

P.S. Mai am 2 zile să găsesc parteneri pentru a scoate la lumină cea mai frumoasă carte a acestei primăveri de la noi din casă :), așa că dacă vreți să ne susțineți și să aduceți povestea și în casele voastre, aștept mesajul vostru.