Tu ai par, ca tati!

Acum 2 luni am facut promisiunea ca pe parcursul acestei veri NU MA VOI EPILA!

A fost o promisiune făcută mie dar cu aceeași valoare ca si cand as fi facut-o unei persoane dragi. Am luat aceasta hotarâre după ce, după mai multe discuții despre naturiste cu elemente pro si contra , cu adjectivele de rigoare “puturoase”, “imputite”, “antiestetice”,” împotriva feminității ” bla,bla,bla…in care eu doream doar sa imi exprim susținerea acestor femei si încercam sa aduc argumente de genul : “parul il avem pentru ca are un rol de protecție “,”femeile care nu se epilează nu put, eu am prietene așa”,” de ce va ofensează atât de tare o femeie care refuza sa fie așa cum alții vor sa fie ?!” etc.etc…. Deodată mi-a fost închisă gura cu un :”-da’ tu ce tot vorbești acolo , ca doar si tu te epilezi ! Ce stii tu ?!”… Hopa !!… Mi s-a aprins beculețul!

Chiar așa, ce știu eu??!! Eu nu știu nici măcar cum arată parul meu corporal. De cand mi-a ieșit ma tot epilez cu lama de ras! Este așa … Ca un ritual ! Fac dus si ma epilez in 5 minute ! Toata sunt fina ca porțelanul! Dau cu crema de ulei de argan sau de migdale  ca na’ … Am pielea fina si uscata! Trebuie sa o alimentez! De fapt , cred ca am vreo trauma cu parul corporal! Din câte imi amintesc am avut un șoc cand am văzut prima oară, la televizor, o femeie care ieșea de la dus si avea par la pubis! Cand a început sa imi crească mie, a fost ceva de nedescris … Am început sa ma urăsc, sa fiu conștienta cât de diferită sunt de ceilalți si celelalte! O dereglare hormonală făcuse ca eu sa fiu înaltă, grasa, cu pieptul dezvoltat, cu ciclu si păroasă la numai 10 ani! Restul problemelor nu prea aveam cum sa le rezolv dar …. Parul a sărit din schema direct !

Deci dupa mulți ani de confort psihologic in privința parului corporal, cand aproape uitasem de ce ma epilez o data pe săptămana de la gât in jos si mustața si sprâncenele cam la 10 zile cu ceara si, respectiv, penseta,  in capul meu răsuna cu putere acea întrebare :” ce stii tu ?”

Imaginatia mi se activează si încerc sa deslușesc  silueta mea. “Cum as fi daca as fi eu ?! ” M-am întrebat înghițind in sec, cu stomacul strâns de emoție , ca atunci cand ești pe punctul de a cunoaște pe cineva care stii ca e important !

“Poate ar fi cazul sa ma cunosc, acum cand, la 31 de ani, am deja o experiența si o minte destul de coaptă încât sa aiba puterea de a sti cum sunt eu in realitate!”

Știam ca presiunea socială va fi mare, ca voi fi privită, ca voi fi judecată, dar…. Ma simțeam pregătită !! In sfârșit! Eram pregătită pentru a-mi cunoaște corpul!

Au trecut 2 luni de atunci … Va spun sincer, e chiar OK ! Ma simt ca un copil atunci cand ma privesc in oglinda, dezbracata! E ca si cum ma vad pentru prima oară in oglinda! Ma privesc in ochi si spun cu voce tare si blânda :

“Amelia, ești minunata! A venit momentul sa te accepți si sa iti iubești corpul așa cum este el! Pentru ca el , deși a fost chinuit , hărțuit , violat, torturat te-a adus aici, unde ești acum! Iubește-l si accepta-l si ai grija de el ca de un bun prieten! Hrănește-l sănătos , nu-l mai învenina cu prostii, plimba-l pe drumuri lungi, cu aer curat si priveliști de vis, ajută-l sa poată funcționa la nivelul maxim! Nu-l mai chinui si nu -l mai urî!  El iti va fi alături mereu in aceasta aventura numita viață!”

Bănuiesc ca la toamna imi voi epila parul de la subraț , este cel mai greu de asimilat pentru societate! Nu din cauza mirosului! E exact ca înainte ! Miros la fel ! Doar , ca si înainte , depinde de apa si săpun! Nu de par !

In timpul liber  ma îmbrac la fel ca pana acum , cu rochii scurte , tricouri cu bretele … Dar pentru la servici a trebuit sa imi cumpăr tricouri cu mâneca mai lunga! Nu vreau sa provoc o dezbatere la locul de munca! In rest , e OK ! Trăiesc in Țara Bascilor , in nordul Spaniei, aici lumea este mai toleranta, in general!

Cel mai neplăcut eveniment care are de-a face cu asta a fost cand , intr-o zi , un tip mi-a spus fără ocoluri ca păroasele il excita la maxim ! Chiar nu il intrebasem ce parere are despre mine, despre corpul meu sau despre parul meu!

Si cel mai amuzant eveniment s-a petrecut ieri, cand fetița prietenei mele in vârsta de trei ani, dupa ce m- a ciufulit bine ca sa ma facă ” flumoasă” a scos pachetul de șervețele umede al surioarei ei, ca sa ma ” ștealgă” bine !

Cu vreo 2-3 șervețele a început sa ma șteargă mai întâi pe fata, pe dupa urechi, pe gât, pe piept, pe brațe apoi …. mi – a spus ferm “lidică mâna “…. O vedeam acolo, hotărâtă , cu șervețelele strânse in mâna , cu fața serioasă si aproape gafaind de câta munca avea cu mine !

…Ridic brațul …tresare …belește ochii … Începe sa frece cu șervețelele  spunând in timp ce râde cu pofta :” Tu ai păl, ca tati !” …. Si continuam apoi joaca servind “cafeaua” din ceșcuțele ei!

Am ras si eu cu pofta de felul in care a gestionat situația micuța! S-a mirat de parul meu pentru ca nu știa ca femeile au par acolo dar … Nu a dat prea mare importanta ! Probabil s-a gândit ” unele au par, ca tati !” Hahaha!!! Încă o dovada ca nu ne naștem cu prejududecăți! Ca acceptam diversitatea ca fiind normala, cand suntem mici si neatinși de fobii!

Acum pot sa spun ca imi plac mult sprâncenele mele , ca nu am chiar atâta par pe brațe cum imi aminteam eu si ca am sa renunț la parul de subraț dar doar pentru ca nu sunt atât de curajoasa încât sa il păstrez ! Aaa!! Era sa uit ! Știți cum se spunea ca daca dai cu lama creste mai mare , mai gros si mai mult ??!! Din umila mea experienta pot spune ca nuu este adevărat ! Va spun daca cumva doriți sa va epilați  intr- un fel mai puțin dureros !

Si așa revin la ideea ca fiecare face ce vrea atâta timp cât nu ii face rău celuilalt! Iar daca uneori ne simțim ofensați de parul cuiva sau de greutatea lui poate ca ar trebui sa ne întrebam de ce simțim asta !

Respect, diversitate si iubire!

Amelia

De aceeasi autoare citeste si Eu nu sunt ceea ce mi s-a intamplat ci sunt ceea ce am facut si fac cu cele intamplate!