Somnul Mariei, mersul la grădiniță și prima ei donație de carte

Somnul de prânz al Mariei a fost una din cele mai mari provocări ale experienței mele de mama, la strânsă concurență cu rivalitatea între frați. De fapt cele două provocări sunt strâns legate între ele.

Din martie, la 2 ani și 8 luni, Maria a început grădinița. Am luat decizia aceasta deoarece acasă nu îi mai era bine, concentrându-se foarte mult pe imitarea fratelui, pe gelozie, pe relația mea cu el și dorința ei de a mă acapara de lângă el. A fost o decizie foarte bună. Grădinița ne-a ajutat mult și pe noi și pe ea, în sensul că a ajutat-o pe ea să se identifice în raport cu ea, pentru că se identifica doar în raport cu el.

Însă odată cu mersul la grădiniță (Maria nu a vrut să stea decât până la ora 13) a apărut în mintea ei o altă problemă. Ce fac eu acasă cât ea e la grădiniță? Când mai petrece ea timpul ei doar cu mine? Dacă stau mai mult cu Mihai. Așa că a ajuns curând să refuze să doarmă la prânz pentru că voia timpul ei doar cu mine. Am încercat o mulțime de strategii să o fac să doarmă la prânz. În final, am tras concluzia că somnul ei a devenit o obsesie a mea și poate că e o obsesie proastă, poate Maria nu mai avea nevoie de somn, poate era într-o fază în care avea mai degrabă nevoie de cunoaștere decât de somn. Așa că după ce mi-am analizat propria obsesie și propriile frustrări, am zis să o las să facă ce vrea ea când ajungem acasă. Am citit, făcut activități, a construit, am spus povești, am vorbit despre ce o frământa. Toate bune și frumoase, doar că cearcănele și oboseala se vedeau pe fața ei.

Nu știam care o fi cauza reală a nesomnului: gelozia, dorința de cunoaștere, dorința de a sta ea doar cu mine, faptul că a crescut și n-ar mai avea nevoie de somn.

În luna august am dus-o la bunici și a început să doarmă la prânz câte 3 ore jumătate. Mi-a fost clar că încă avea nevoie de somn și că problema e undeva la mine.

Din toamnă ne-am întors acasă și a revenit la dorința ei de a nu dormi. Am văzut-o însă foarte încercănată, foarte obosită. Eu mă simt foarte obosită, deja. Așa că de săptămâna trecută am zis să fiu fermă pe tema asta. I-am explicat că somnul este foarte bun, util și necesar pentru sănătate. (îi mai spusesem asta de câteva mii de ori, dar am făcut o sinteză, punctând chestiunile esențiale) Că dacă nu dormim organismul nostru se simte slăbit, că dacă e slăbit se prind de noi diverse boli și uite că nu mai scăpăm de niște muci, tuse etc. I-am spus că și eu sunt foarte obosită pentru că nu dorm noaptea și uite că nu mai scap de muci. Și tot așa. Și peste toată construcția asta i-am spus cu blândețe și fermitate că e necesar să doarmă pentru a fi sănătoasă. Și că e ceva ce nu mai negociem. Așa că i-am explicat că sunt cu ea, o țin în brațe, îi fac masaj, o ajut cum pot eu să doarmă, dar că dacă nu doarme eu voi pleca din cameră și va veni Flori să doarmă cu ea. În prima zi am stat cu ea o oră și jumătate să adoarmă. Nu a vrut. Îmi tot cânta cântece în engleză, număra, se juca cu mâinile. Am chemat-o pe Flori. A plâns foarte puțin și a dormit. A doua zi  am scurtat timpul. Am impus limita după 45 de minute, a venit Flori, mi s-a lipit de brațe, a promis că doarme, în 5-10 minute dormea. În a treia zi nu am mai chemat-o pe Flori, a adormit liniștită în brațele mele. A dormit și sâmbătă, dar nu fără să-l chem pe tati să mă înlocuiască. “Nu vreau cu tati, dorm, dorm!” . Și a dormit.

Ieri am luat-o de la grădiniță foarte obosită. Duminică nu dormise pentru că am avut de umblat prin oraș destul de mult. Am ajuns acasă și la 2.15 p.m. deja dormea.

Pe la 4 p.m.  s-a trezit prima dată să meargă la baie. A adormit imediat înapoi. Făcuse și puțină febră în zona capului. S-a mai trezit încă de 2 ori câte puțin să bea apă și să meargă la baie. După care a dormit neîntoarsă până la …….3 a.m.

La 3 a.m, după 13 ore de somn,  s-a trezit fără febră, cu chef de vorbă, cântece și joacă. Nu m-a lăsat singură să-l alăptez pe Mihai, a mers cu mine, l-a pupat, l-a mângâiat, i-a cântat, au jucat un joc doar de ei înțeles stil bicicletă cu tălpi în tălpi, după care a început să cânte cu tot felul de cuvinte care pentru mine nu însemnau nimic. L-am trezit pe tati, i-am arondat un asociat, în speță pe Mihai, am revenit la somn și pe la 4 jumate a adormit iar și a dormit până dimineață la 7. Mihai, bineînțeles, și-a mai luat doou gustări în timpul ăsta. Doar nu era să mă lase și pe mine să dorm.

După acest somn lung, a vrut la grădiniță. Și mai mult decât atât, a vrut să ia o carte cu ea să o citească “la cerc”.  Cum e o grădiniță centrată pe pedagogia Montessori, i-am scos la interval una din cărțile cu animale pe care am primit-o de la prietena noastră Anamaria de la Citim cu drag. Este vorba de o carte ca un atlas zoologic, cu 1000 de animale.

Am avut cu Maria câteva tentative de a citi această carte, însă pe mine m-a depășit. Sunt prezentate o mulțime de specii de animale, total necunoscute pentru mine și Maria a fost nițel debusolată de faptul că eu nu m-am priceput să-i spun deumirea în română, să povestesc despre și să fac diferențe între tot felul de animale precum Malayaian tapir, alderfly, pond skater, smooth newt, sambar deer, fallow deer. (Pentru mine toate erau căprioare, maimuțe etc). Ea este în faza de ce-urilor așa că mă bombardează cu întrebări, și doamne câte milioane de întrebări se pot pune pe lângă cartea aceasta cu 1000 de animale.

Vă pun aici o poză să văd dacă voi știți mai multe despre ele:

Așa că mi s-a părut perfect că a vrut să ia cartea aceasta la grădiniță.  O enormă ușurare pentru mine.

– Ce idee bună, Maria! Mai ales că doamnele de la grădiniță vorbesc limba engleză. Poți să le întrebi pe ele cum se traduc numele animalelor din engleză în română, i-am zis cu bucurie în suflet.

Între noi fie vorba, mă cam frustra faptul că nu cunoșteam toate animalele acelea. Am învățat-o pe Maria să înțeleagă că nu știu multe lucruri, că nu sunt enciclopedie și că putem găsi informațiile pe care nu le știm. Dar la cartea aceasta ar fi trebuit să stau cu google lângă mine. Mărturisesec că pe alocuri am mai inventat denumiri.

A nu se înțelege greșit. Cartea e minunată, însă pe mine mă lua mereu pe nepregătite. Planificasem să iau câte o pagină din carte, să caut pe google denumirile animalelor, să le traduc, să caut despre ele informații și să inventez ceva activități cu ele. Să îi arăt Mariei că iacă, n-am știut la un moment dat, dar m-am documentat și acum știu mult mai multe. Dar evident că niciodată nu am avut timp. Poate acum dacă doarme și Maria și și-or sincroniza copiii somnurile câștig niște timp și reușesc să fac multele lucruri de pe lista mea lungă.

Cartea e format mare, dintr-un carton de bună calitate, poate fi lăsată fără probleme și pe mâna copiilor foarte mici. Rămâne în siguranță. Este perfectă pentru pedagogia Montessori. Are animalele grupate fie legat de mediul lor de viață: animale din deșert, animale din Australia, animale care trăiesc în subteran, sau la țărm sau animale marine. Fie grupate după alte caracteristici precum modul în care arată (animale cu dungi sau puncte, sau animale în alb și negru) sau perioada în care sunt active (animale nocturne).

Atașez câteva imagini pentru a vă face o idee:

Chiar dacă Maria nu se desparte ușor de lucruri și mai ales de cărți, am simțit în această dimineață cum fata mea devine înțeleaptă. Cum și-a dat seama că pentru cartea aceea era o casă mai bună la grădiniță decât acasă.  Și sigur că dacă o să am timp să învăț și eu cu ei despre animale acasă, voi comanda un nou exemplar de la Anamaria și Citim cu drag. Pentru copiii interesați de lumea animalelor această carte este o comoară, în ciuda limitelor mele personale.

P.S. Sper să nu se supere pe mine doamnele educatoare că le-am dat de lucru să se documenteze despre cele o mulțime de specii de maimuțe, de țestoase, de șerpi etc.  Sunt convinsă că va fi captivantă pentru mulți copii.

P.P.S.. Nu răspund pentru calitatea pozelor. Cum Maria a plecat cu cartea la grădiniță în mod neașteptat nu îi făcusem deloc poze, așa că i-am cerut Aneimaria și ea mi-a făcut câteva în grabă cu Matei e gât. 🙂

Citește și 3 săptămâni fără somnul de prânz

Anamaria este membră a comunității noastre, scrie cu drag despre experiențele ei de mamă, este o mamă care lucrează de acasă și vă invit să o citiți aici.

Update. Pe drum de la gradiniță Maria mi-a povestit încântată că toți copiii s-au uitat pe cartea ei și că le-a plăcut în mod special lui Rareș și Ilincăi. Sper să nu care toate cărțile din casă.