O zi perfectă la Biblioteca Ion Creangă

Sunteți în pană de idei cu privire la locuri unde să scoateți copilul când e frig afară?

Copilul este înnebunit după cărți și bugetul e dat deja peste cap de ultimele achiziții?

Vă prezint locația perfectă pe care am vizitat-o noi săptămâna trecută. Biblioteca Ion Creangă este o locație prietenoasă cu oameni calzi și primitori în care m-am jucat cu Maria (2 ani și 7 luni) o jumătate de zi miercurea trecută și nu mai voia să  plecăm.

A fost cel puțin la fel de frumos ca la locul de joacă din Băneasa și a fost gratis! Iar la final am plecat acasă cu 6 volume din Enciclopedia Larousse pentru copii.

Niciodată nu e prea devreme pentru a duce copiii la bibliotecă. Biblioteca Ion Creangă este dotată cu o ludotecă. O frumoasă cameră de joacă cu cărți, jocuri și jucării pentru copii de toate vârstele.

Pe scurt, iată cum s-a distrat Maria. De vreo 3-4 luni se află în faza lego. Construiește trenuri, torturi de ciocolată și autobuze zilnic. Așa că imediat ce a intrat pe ușa camerei de joacă a mers direct la niște piese mari de lego, cele mai mari văzute până atunci, și a construit un frumos tren care mergea la Iași.

Apoi a lăsat trenul în gară și s-a dedicat unor plușuri mari pe care le-a dat în balansoar. De fapt era un autobuz pentru clarvăzători. A fost un pic ciudat pentru că ea, șoferița, nu putea sta decât la mijloc pentru a nu dezechilibra autobuzul. Au mai fost mici accidente. Elefantul mai cădea de pe scaun când punea câte o frână, așa că a găsit soluția de a-l fixa cu trompa de mâner. Rând pe rând a plimbat toate plușurile în autobuzul micuț cu locuri limitate.

Am citit și câteva cărticele. Și bineînteles că nu putea lipsi și una cu Crăciunul. Noi citim/ vorbim/ cântăm aproape zilnic despre Crăciun.

La un moment dat a găsit o carte cu un copil îmblânzitor de dragoni și am construit împreună un castel din carton. Recunosc că nu m-am descurcat foarte bine. Mai am de lucru la construcția de castele.

Cu bucurie a explorat și celelalte camere ale bibliotecii și a găsit și un pian. Am cântat niște game, dar n-am insistat prea mult. Pianul e destinat cunoscătorilor așa că noi ne-am căutat alte distracții. Dacă aveți copii care știu să cânte la pian, acolo găsiți un pian bun, disponibil pentru exercițiu.

Cum eram singure în ludotecă, Maria și-a cam făcut de cap. S-a descălțat din proprie inițiativă pentru că a vrut să intre în coșulețul în care fusese ursul de pluș. S-a băgat în el și mi-a spus frumos:

-Eu sunt mică!

Să nu uit cumva că și ea e mică și are nevoie de aceeași atenție precum fratele ei și mai mic.

Apoi a rămas desculță până la plecare. Nu i-a fost frig. Pe jos este un parchet frumos și curat și cred că ea se simțea de fapt ca acasă. Ca într-o casă frumoasă, caldă și primitoare.

Apoi s-a dus la ușă, a dat din ușă niște suporturi mari de lemn care țineau ușa deschisă și a închis ambele uși. Veniseră copii de la școală, locul se animase și era nițel zumzet prin celelalte săli.

-Am închis ușa! Să fie liniște! Să mă concentrez!

M-a pufnit râsul. La fel spuneam și eu când eram ca ea. Eram pătrunsă de importanța activităților mele.

A urmat o nouă rundă de citit. A luat toate cărțile de bebeluși cu animale incluse. Iar apoi s-a jucat cu un fel de mozaic cu biluțe mici.   Avem și noi unul acasă, dar încă  îl țin ascuns într-un dulap pentru că piesele sunt foarte mici și Mihai cu siguranță le-ar înghiți. Așa că aici a fost oportunitatea perfectă să ne jucăm și cu jocuri care acasă sunt în categoria periculoase pentru Mihai.

La un moment dat a descoperit și o sabie de lemn. Nu mai văzuse una până atunci. I-am zis că e o sabie, dar m-a contrazis. A spus că e un cuțit mare de lemn. Am lăsat-o așa.

Apoi a scos tot ce a găsit în lăzile cu jucării și a sortat ceea ce părea a fi mijloc de transport. Le-a aliniat pe toate în cele 2 rafturi roșii și mi-a  spus că acolo e garajul unde stau autobuze și mașini. Așa că n-a fost chip să punem la loc în cutie decât celelalte jucării.

Dacă aveți copii mai mari care nu au neapărată nevoie de supraveghere, biblioteca are foarte multe volume pentru părinți. Puteți sta liniștiți în fotoliu și citi o carte în timp ce copiii fac un puzzle de 500 de piese. Maria a găsit pe acolo și-un clopoțel de ceramică așa că doamna care tocmai ne făcuse permisul de intrare la bibliotecă a primit cadou o urătură în toiul lunii februarie.

La ieșire nu am putut pleca până n-a dat zăpada vreo 10 minute. Biblioteca e dotată cu lopeți de dat zăpada pe mărimea copiilor, așa că nu mică i-a fost bucuria că a putut să dea zăpada “ca bicu’ Mihai”.

Pe scurt, pentru amândouă a fost o zi minunată, un timp special pe care ni-l vom aminti multă vreme și pe care cu siguranță îl vom repeta, mai ales că trebuie să returnăm cărțile împrumutate.

Biblioteca Ion Creangă se găsește pe Strada Christian Tell, nr. 10, aproape de piața Romană. Are o pagină de facebook la care vă sfătuiesc să vă abonați deoarece puteți afla despre evenimentele organizate acolo, inclusiv ateliere pentru copii.

Detalii despre programul bibliotecii, fondul de carte, politica de împrumut, găsiți pe pagina Bibliotecii .

Pentru mine a fost o vizită de suflet. Mi-a trecut prin față toată copilăria când căram sacoșa de cărți de la bibliotecă, când mă urcam pe scară să ajung la rafturile cele mai de sus. Biblioteca a fost una din primele iubiri ale mele și mi-aș dori ca și copiii mei să-mi împărtășească dragostea pentru cărți.