Osișor își caută un prieten

Osișor își caută un prieten (scrisă și ilustrată de Pavel Pawlak), publicată de Editura Corint,  este o carte superbă despre prietenia dintre un schelet și o fetiță. Osișor își pierde un dinte și crede că arată hidos și că nu va mai avea prieteni, așa că îi cere unei fetițe dintele său pe care voia să îl îngroape. Fetița e de acord să îi dea dintele, dacă o ajută să își găsească un prieten, pentru că aceasta era dorința care spera să se îndeplinească odată cu îngroparea dintelui.

Și așa începe aventura celor doi prieteni, fiecare ducându-l pe celălalt în locurile sale preferate și visând la tot felul de aventuri cu prietenul așteptat.

Cartea este superbă, ilustrațiile sunt inedite, realizate prin tehnica colajului. Cred că nu va exista copil care să n-o iubească.

Textul e foarte scurt, poate prea scurt pentru unii, însă cartea oferă multe oportunități de discuție despre prietenie și alte teme, în funcție de vârsta și interesele copiilor.

Am citit această carte la o grădiniță săptămâna aceasta și le-am propus copiilor să facem împreună volumul al doilea al cărții.

Fiecare din ei a desenat o aventură a celor două personaje, iar apoi am discutat cu fiecare în parte despre desenul lor.

Din ceea ce au desenat copiii și discuțiile pe marginea desenelor a ieșit o poveste nouă și cu mult text 🙂 pentru cine își dorește ceva mai multă acțiune cu Osișor. Am lucrat cu 11 copii și de aceea s-a strâns ceva acțiune.

Iată și povestea:

Osișor și Kika. Aventuri în vacanță

Osișor și Kika erau amândoi foarte bucuroși pentru că aveau un prieten.

• Ce mult o să ne mai distrăm împreună! spuse Osișor.
• Și ce mult o să ne mai jucăm! Îi răspunse Kika.
• Și ce mult o să călătorim!
• Daaaaa!
• Să plecăm chiar acum, îi spuse Osișor!
• La maaaaaaaaare!
• Daaa!

Și fără să își dea seama, cei doi prieteni au ajuns la mare.

Kika simțea că îi este foarte cald. Alerga prin iarbă și Osișor i-a propus să intre în mare. Dar Kika nu a vrut să intre în mare pentru a nu se uda. Doar Osișor a intrat în mare. Kika a rămas pe mal să se joace pentru că apa era rece. Osișor a stat foarte puțin în apă și a ieșit. Și s-au jucat împreună de-a mama și iepurașul. Osișor era mama și Kika era iepurașul. Mama îi spunea să meargă la culcare pentru că era seară și iepurașul nu voia pentru că voia să se joace.

A doua zi, au înotat pe spate și pe față, au construit castele de nisip, au cules scoici, au făcut urme de tălpi în nisip.

Apoi s-au odihnit și au privit bărcile de armată ale piraților și soldaților, au privit curcubeul și au alergat prin iarba de lângă plajă.

Pe seară, s-au îngropat în nisip, au stat puțin acolo, apoi au ieșit și s-au dus la culcare.

A doua zi de dimineață au mai stat două ore și jumătate la mare și apoi au plecat.

-Acum aș vrea să mergem la munte, spuse Osișor!

– Daaa!

Au clipit de 1 milion de ori și au ajuns la munte.

La munte s-au jucat împreună statuile și mumiile înghețate. Au urcat pe munte și acolo au descoperit niște covrigi. Au făcut noroi în formă de castel. Au făcut activități: sare pusă în prăjitura cu lămâie și au scris pe un colac de salvare: TE IUBESC!

Când au ajuns în vârful muntelui, au fost FERICIȚI. Au pus ghiozdanul jos, au mâncat, au mâncat, au mâncat, au pus cortul și au stat acolo foarte mult. Au văzut și zâne și creaturi frumoase: căprioare și 1500 de catralioane, de catralioane de animale. Au coborât de pe munte când au trecut 1500 de catralioane de ore. Au făcut și un picnic unde au mâncat orice: ciorbă de fasole, ciorbă de văcuță, banane și alte alimente sănătoase care ne ajută să creștem.

-Ce frumos este la munte! zise Kika.

– Și la mare! Răspunse Osișor.

-Ce păcat că nu mai avem bani de cazare, spuse Kika întristată.

– Dar putem să furăm niște bani pentru cazare! Spuse Osișor.

-Vai, în niciun caz! răspunse Kika. Este foarte urât să furi!
Dar Osișor nu a înțeles ce i-a zis Kika și a furat niște bani de la Banca Carpatica din Brașov. Însă poliția i-a prins și i-a dus pe amândoi la închisoare. În închisoare, Osișor și Kika au devenit invizibili.

Osișor a început să plângă.

-Off, dragă Kika, îmi pare atât de rău că din cauza mea ești în închisoare!

-Ți-am zis că nu este frumos să furi. Uite, cum te-ai simți dacă atunci când ai dormi cineva ți-ar fura toți dinții din gură?

-M-aș simți foarte rău! E cu adevărat foarte urât ca cineva să fure.

Pentru că Osișor era doar un schelet și nu exista o lege pentru scheleții care fură și, în plus, înapoiase banii furați, polițiștii au decis să îi elibereze pe cei doi prieteni.

-Putem să ne jucăm foarte frumos și în orașul nostru, îi zise Kika lui Osișor. Nu trebuie să mergem mereu la mare sau la munte.

Așa că cei doi prieteni au plecat în parc. Acolo s-au jucat, au alergat, s-au urcat în copaci, s-au jucat cu păsările și au alergat după ele și s-au jucat Leapșa. Apoi s-au plimbat prin parc cu o hartă să caute o comoară cu mărgele, aur, brățări, rochii, diamante, cercei, coronițe și bani. Voiau să găsească niște rochii cu care să se îmbrace.

• Vreau și eu să mă îmbrac cu rochii de schelet în culorile fetelor, spuse Osișor!
• Dar care sunt culorile fetelor, îl întreabă Kika!
• Roz, gri, alb, roșu, galben, mov!
• Și care sunt culorile băieților?
• Păi, negru, gri, ca la fete, verde, albastru, maro.
• Păi verdele și albastrul sunt culorile mele preferate și eu sunt fată.
• Și mie îmi place galbenul, ce  e drept, deși auzisem că e culoare de fată.
• Eu cred că nu există culori de fete și de băieți, răspunse Kika!
• Și eu cred că ai dreptate.

În ziua următoare, Osișor și Kika s-a jucat în curte, la piscină. În piscină era o zână și i-a transformat vulva Kikăi în penis. Apoi, cei doi prieteni s-au dus în casă, și-au încălzit mâncarea și au mâncat. După ce au mâncat, s-au dus iarăși în piscină, a venit iar zâna și a transformat penisul Kikăi înapoi în vulvă. Apoi, Osișor și Kika au băut limonadă.

Se lăsase seara, așa că Osișor și Kika au plecat la o plimbare. Erau pe niște drumuri care aveau lumină de la multe becuri. Osișor și Kika se uitau cum luminează becurile și apoi s-au jucat în fața primului bec. Jucau table. Apoi primul bec s-a ars.

Și apoi au trăit fericiți până la adânci bătrâneți la lumina celui de-al doilea bec.

Mulțumesc mult co-autorilor: Ilinca, Maria, Ema,  Răzvan, Tania, Eric, Bianca, Ana, Mara, Iarina, Sebastian.