Mami e obraznică!

După o lungă vacanță la bunici, ne-am întors aseară acasă și am inaugurat patul cel nou, etajat.

Am schimbat dormitul pe echipe în camere diferite cu dormitul pe echipe la etaje diferite. Maria a acceptat noul aranjament, după ce i-am explicat că va dormi și Mihai în camera ei și camera ei devine camera copiilor, iar camera mea redevine camera părinților. Parcă am văzut cum i se aprinde beculețul din creierul ei de 3 ani, bucuroasă că nu voi mai fi în altă cameră cu Mihai.

Mihai încă adoarme la supt și dacă ar fi după el ar suge toată noaptea. Când mi se pare că a adormit și încerc să scot sfârcul începe câte un concert. Acum însă, fiind în aceeași cameră cu Maria, nu îmi  mai permit nici un concert. Pentru că e foarte posibil să îi sară orice brumă de somn depusă până la momentul ăla.  Așa că trebuie să mă pregătesc psihic pentru sesiuni mai lungi de adormit copiii. Timpul de adormire crește acum la cel mai mare multiplu comun, ceea ce e un dezavantaj. Dar, hei. Recuperăm dormitorul matrimonial!

Aseară, în timp ce alăptam de zor, scot telefonul să mai citesc câte ceva pe furiș. Lumina însă a urcat la etaj, iar tati mi-a transmis pe calea vorbelor:

– Închide lumina aia!

Mă conformez. Blagoslovesc în gând noul aranjament de somn care îmi mai ia încă o libertate și o aud pe Maria cum îi spune lui tati:

-Mami e obraznică!

Tati, surprins, o întreabă?

-De ce e mami obraznică?

-Pentru că a aprins lumina aia!

Venită de la bunici cu un bagaj nou de etichete, Maria a asociat eticheta obraznică cu atitudinea tatălui față de mine.

Închide lumina aia! e un ordin.

E clar că tati era nervos pentru că munca lui de adormire a copilului se vedea amenințată de lumina mea de la telefon. Însă o închideam la fel de repede dacă mi-ar fi spus:

– Lumina se vede până sus! Te rog să o închizi!  sau Mă deranjează lumina! (eventual spuse în șoaptă ca la atmosfera de somn)

Sunt sigură că un ton și niște cuvinte care să nu sune a ordin, ci a observație factuală, nu ar fi făcut-o pe Maria să mă eticheteze drept obraznică.

Dar da, copiii foarte mici prind din zbor și etichetele și ordinele și multe altele! Le înțeleg și le pun în contexte noi. Contexte care de multe ori nu ne plac, dar pe care de fapt noi le-am creat fără să ne dăm seama.

Citește și Copiii învață etichetele doar de la noi sau Animalele nu citesc cărți de parenting

Sursa foto- aici