Lăsați copiii să se certe, să aibă conflicte, să învețe din ele!

Dragi părinți,

Nu vă mai amestecați în conflictele minore ale copiilor! Lăsați-i să se certe, să sufere puțin neînțeleși, să simtă frustrare, furie, nedreptate, neliniște, îndoială! Deși nici una nu se simte bine, e bună fiecare! Din ele cresc afirmarea propriilor granițe, fermitatea, puterea propriei voci, curajul și senzația puterii personale!
Dacă săriți imediat să le neteziți calea, gândiți-vă că peste 15-20 de ani își vor amuți propriile nevoi și preferințe numai ca să nu stârnească vreun conflict! Vor accepta compromisuri numai să nu facă valuri. Vor fi rezonabili și când îi doare că alții calcă pe ei. De ce? Pentru că au învățat din anxietatea părinților lor să fugă, să tacă sau să se victimizeze.
Conflictul e bun. Din el crește lumea.
Stați pur și simplu în tristețea copiilor voștri, ca observatori și susținători ai stării de tensiune, dezamăgire, frustrare sau furie. Țineți aproape, digerați împreună evenimentul, nu doar incercați cu orice preț să îl faceți să dispară! Odată cu teama voastră de conflict, copilul vostru o să își piardă pasiunea, asertivitatea, puterea de a merge înainte!
Multor copii le e frică să-și ducă certurile și neînțelegerile până la capăt pentru că se tem de emoțiile părinților lor. Alții ascund. Cei mai mulți se autovictimizează.
Lăsați copiii să se certe! Arbitrați cu înțelepciune și din umbră. Putină suferință este travaliul de care are nevoie orice ființă ca să se împlinească.