Îndrăgosteala la 3 ani

Dragul meu,

Astăzi mi-ai spus de mai multe ori că mă iubești. E drept că ți-am zis și eu ție, dar tu mi-ai zis și fără a-ți spune eu nimic, așa din senin.

Mi-ai spus că îl iubești și pe tati și îmi pare rău că tati nu poate auzi toate te iubesc-urile astea frumoase, pentru că muncește mult pentru noi toți.

I-ai spus și Mariei că o iubești și ea se umple mereu de fericire și zâmbete oricând aude asta.

Ai găsit pantalonii ei de pijama în timp ce era plecată.

Știi foarte bine ce lucruri sunt ale tale și ce lucuri sunt ale ei. Uneori, când o terță persoană pune mâna pe un lucru al Mariei, sari revoltat:

-Nu, e a Mariei!

Și tragi tare de lucruri de parcă le aperi cu prețul vieții.

Ai luat pantalonii ei și m-ai întrebat:

-Sunt ai mei pantalonii?

-Tu ce crezi? ți-am răspuns.

-Sigur! mi-ai zis zâmbind ghiduș.

Apoi am purtat dialogul de mai sus de vreo 10 ori, după care ai decis să te îmbraci cu pantalonii ei peste ai tăi. Ai rămas așa până a venit ea.

După vreo oră- două, și-a observat pantalonii. Era pe modul leoaică:

-Hei, sunt pantalonii mei! De ce mi-a luat pantalonii?!

-Pentru că i-a fost foarte dor de tine cât ai fost la grădiniță și s-a gândit că dacă se îmbracă cu pantalonii tăi te simte mai aproape sau vii mai repede, i-am tradus eu repede gestul.

Maria a zâmbit și a mers să te mângâie. Dacă nu spuneam asta, s-ar fi lăsat cu tras de pantaloni și păruială până îi aveai în mână. Că doar sunt ai ei și fără să știți științe politice, proprietatea e sfântă la voi la vârsta asta :)).

Sunt convinsă că explicația mea corespunde perfect realității. Te văd în fiecare zi cum o venerezi. Cum o cauți peste tot, cum îi cauți sprijinul, aprobarea, ajutorul, mângâierea, cuvintele. La 3 ani, ești îndrăgostit de noi 3 la fel de mult cum noi suntem îndrăgostiți de tine, dar mai ales de ea.

Te iubim, dragul nostru!