Îndrăgosteala la 3 ani
Dragul meu,
Astăzi mi-ai spus de mai multe ori că mă iubești. E drept că ți-am zis și eu ție, dar tu mi-ai zis și fără a-ți spune eu nimic, așa din senin.
Mi-ai spus că îl iubești și pe tati și îmi pare rău că tati nu poate auzi toate te iubesc-urile astea frumoase, pentru că muncește mult pentru noi toți.
I-ai spus și Mariei că o iubești și ea se umple mereu de fericire și zâmbete oricând aude asta.
Ai găsit pantalonii ei de pijama în timp ce era plecată.
Știi foarte bine ce lucruri sunt ale tale și ce lucuri sunt ale ei. Uneori, când o terță persoană pune mâna pe un lucru al Mariei, sari revoltat:
-Nu, e a Mariei!
Și tragi tare de lucruri de parcă le aperi cu prețul vieții.
Ai luat pantalonii ei și m-ai întrebat:
-Sunt ai mei pantalonii?
-Tu ce crezi? ți-am răspuns.
-Sigur! mi-ai zis zâmbind ghiduș.
Apoi am purtat dialogul de mai sus de vreo 10 ori, după care ai decis să te îmbraci cu pantalonii ei peste ai tăi. Ai rămas așa până a venit ea.
După vreo oră- două, și-a observat pantalonii. Era pe modul leoaică:
-Hei, sunt pantalonii mei! De ce mi-a luat pantalonii?!
-Pentru că i-a fost foarte dor de tine cât ai fost la grădiniță și s-a gândit că dacă se îmbracă cu pantalonii tăi te simte mai aproape sau vii mai repede, i-am tradus eu repede gestul.
Maria a zâmbit și a mers să te mângâie. Dacă nu spuneam asta, s-ar fi lăsat cu tras de pantaloni și păruială până îi aveai în mână. Că doar sunt ai ei și fără să știți științe politice, proprietatea e sfântă la voi la vârsta asta :)).
Sunt convinsă că explicația mea corespunde perfect realității. Te văd în fiecare zi cum o venerezi. Cum o cauți peste tot, cum îi cauți sprijinul, aprobarea, ajutorul, mângâierea, cuvintele. La 3 ani, ești îndrăgostit de noi 3 la fel de mult cum noi suntem îndrăgostiți de tine, dar mai ales de ea.
Te iubim, dragul nostru!
Nu stiu cu ce s-ar putea compara dragostea de frate. Cu cat e mai mare apropierea uneori proportionala este si paruiala si tipetele si harjoneala – bineinteles, parintii….sa fie sanatosi si sa se multumeasca si ei cu gandul ca peste 10-15 ani toate astea vor fi fost baza unei iubiri totale si indestructibile. Ma cert cu frati-miu si acum – eu am 35, el cu 7 mai putin. E de fiecare data cu pathos si pentru nefericitii care se nimeresc prin preajma pare un spectacol rasu’-plansu’ care escaladeaza si se dezamorseaza pe repede inainte in 2-3 minute, de la calm, stres, dezamagire, tipat, agitat maxim, trantit, lipsa totala de control de zici ca ne scoatem cate un ochi, apoi zambit, calmat brusc si iar cei mai buni prieteni. Ne haraim, uneori ne spunem lucruri care nu ne plac – pentru ca un frate poate sa iti spuna adevarul chiar daca nu e cel care iti convine – dar suntem mereu acolo unul pentru celalalt, ne impacteaza tot ce traieste celalalt, suferim cand trece o perioada si nu ne-am vazut, ne apreciem, ne admiram. Simt ca o parte din mine traieste prin el, iau exemple de la el – chiar daca e mult mai mic – si ma ghidez dupa ce imi spune. Nu stiu cum ar fi fost ca el sa nu fie, sa fiu copil unic…. Dar acum multi ani, cand el avea 3-4 ani si eu 10-11, atunci el era cu certitudine dusmanul nr.1 pentru ca cele mai intense trairi aveau legatura cu el si eu nu stiam sa le gestionez: iubire, gelozie, posesivitate, frustrare ca trebuie sa impart ce e al meu si ca nu am control dorit asupra vietii mele din cauza existentei lui si cate si mai cate se inghesuiau in sufletul mic si foarte emotiv al unui copil de 10-11 ani… Cand treaba a devenit serioasa cu cel care mi-a devenit ulterior sot, fratele m-a intrebat: si acum, de exemplu, casa ta e mai mult a lui decat a mea? In prostia si neatentia mea de atunci i-am raspuns logic si sec: casa mea e a mea, nici a ta, nici a lui! A fost suparat, s-a enervat, m-a intrebat inca de 2-3 ori acelasi lucru si eu i-am raspuns la fel. Tarziu mi-am dat seama ca de fapt, fara sa isi dea seama, ma intreba daca pe viitorul sot o sa il iubesc mai mult decat pe el. Nu am stiut atunci sa ii raspund ca locul lui nu il ia nimeni. Intre timp s-a maturizat; intr-un viitor mediu probabil si el o sa fie el sot la randul lui, probabil si-a dat seama singur ca dragostea mea pentru el este unica, speciala si neconditionata.
In viata asta oamenii se indragostesc de 5 ori cu adevarat…