
Și dacă eu aș închide ochii și mâine dimineață tu ai fi morită?
Iubita de Iulia mi-a făcut cadou de ziua mea o urare minunată și un titlu de carte: “Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare”.
A trecut o lună și jumătate de la ziua mea, dar în viețile mamelor 30 de zile trec ca una singură. Așa că eu abia săptâmâna asta am apucat să îmi comand cartea. De cum a văzut-o, Ștefan (4 ani și 2 luni) a declarat că vrea să i-o citesc și lui!
– “Stai puțin să citesc eu în avans, să văd dacă este potrivită, discutăm…”, am încercat eu, dar în zadar!
Ieri am reușit să scap neîntrebată, la primele capitole, dar azi m-a prins!
Este povestea Kengah-ei, o pescărușă care își îmbibă aripile în pâcla de petrol deversat de oameni și, cu ultimele puteri, cade din zbor într-un balcon din portul Hamburg, unde îl întâlnește pe motanul Zorbas. Înainte să moară, Kengah îi spune lui Zorbas că va face un ou. Îl pune să promită că 1. Nu îi va mânca oul. 2. Îl va cloci. 3. Va învăța puiul să zboare.
Cum spuneam, azi n-am mai avut ascunziș! Am stat eu o jumătate de oră pe bancă și-am citit, dar apoi Blondul Mic mi s-a cuibărit în poală și nu a plecat până nu i-am citit 3 capitole!
Când am urcat în casă, era deja super curios ce se întâmplă în următoarele capitole! Așa că le-am citit, lui și fratelui lui încă 3. Asta după ce l-am pus și pe Matei (6 ani și 8 luni) la curent cu povestea.
Ochi și urechi a fost Ștefănescu-Mescu! După cele 3 capitole a așteptat, cu lumina stinsă, să îi adoarmă fratele (lucru care s-a petrecut instant) și a început tirada de întrebări!
-Mama, dacă tu și tata ați muri, cine ar avea grijă de noi?
-Iubitul mamei! Să sperăm că asta se va întâmpla foarte foarte foarte târziu, când voi veți fi adulți și atunci veți fi triști, dar veți putea să vă purtați de grijă singuri.
– Dar cum știm dacă suntem suficient de mari să avem grijă? Dar cum știm când muriți? Dar dacă muriți repepe?
– … Uite… Eu sunt adult și bunicul I. și bunica M. încă trăiesc. Dacă s-ar întâmpla ceva cu ei săptămâna viitoare sau peste o lună sau peste un an, aș plânge foarte mult și aș fi foarte-foarte tristă, dar aș putea să îmi port singură de grijă!
– Mama și dacă eu aș închide ochii și mâine dimineață tu ai fi morită?
Aici, n-am mai putut să îi răspund verbal, l-am strâns doar în brațe-sufocat. M-a întrebat apoi, prin noapte, despre specii de pescăruși, despre mărimea șoarecilor… și-a adormit.
Știți ce? Haideți să fim mai puțini dintre cei care împrăștie petrol (oricare ar fi acela!), mai mulți dintre cei care salvează pescăruși (oricare ar fi aceia) și și mai mulți dintre cei care sunt în AICI și ACUM like there’s no tomorrow! Într-un sens bun și relaxat și conectat și binefăcător – partea asta ultima.
Cu iubire, Maria, ma-na.ro
Leave a Reply