Gelozia între frați și exprimarea sentimentelor

Acum câteva luni, pe când Maria avea cam 2 ani și 9 luni,  după o seară cu crize de gelozie frățească ale Mariei și plâns care să se audă până la prietenii doamnei Ticănețu de prin țara vecină, mă bag cu ea în pat la culcare și încerc să mă conectez cu ea.

O iau în brațe, o consolez, o mângâi, o pup și încep să îi explic logic ce noroc are că are un frate și ea nici măcar nu-și dă seama.

-Uite, puiule, cred că ți-e foarte greu cu un frățior!

-Daaaaaaaaaaaaa!

– Te înțeleg și îmi pare rău că îți este așa de greu și eu nu știu cum să te ajut!

– (…) Trage niște muci resemnați

– Dar uite, să știi că atunci când vei fi mare Mihai va fi cel mai bun prieten al tău și te va ajuta mult, că așa se ajută frații.

Tace și se lipește de mine încă tremurând cu tremurat din ăla de supărare, eu îmi duc discursul până la capăt.

-Uite, de exemplu, cum ne ajutăm eu cu fratele meu, Ștefan. Eu îi duc lui niște vitamina D, el îmi dă niște cartofi etc.

Îi dau câteva exemple de troc frățesc să pară super afacere să ai un frate.

Tace, își trage sufletul, se lipește de mine și îmi spune printre sughițuri:

– Da, o să îl ajut și eu pe Mihai…….. Când mergem în balcon îl ajut să se urce pe măsuță și să cadă! (peste balustradă)

Mi-a înghețat sângele în vene. (stăm la etajul 3)

Am simțit cum mi se învârte capul cu tot felul de scenarii hidoase și mi-am propus să o încurajez mai mult să plângă, să urle și să spună toată durerea ei din suflet pricinuită de gelozia față de Mihai. Sunt sigură că mulțimea de sfaturi bine intenționate, directive, etichete și mustrări  din partea celor din jur cu titlul: trebuie să îl iubești pe Mihai, trebuie să îi dai și lui, trebuie să împarți cu el, nu fi răutăcioasă  etc. au avut rolul lor în conturarea acestor gânduri.

Acum, după vreo 5 luni de la aceste episod, mi se pare că Maria e mult mai pozitivă cu privire la Mihai și că deși încă e foarte geloasă, dragostea ei față de el este extrem de solidă. Cred că avem mai multe momente de echilibru ca familie decât de criză. Trăiesc, cu toate astea,  încă cu teama de a-i lăsa siguri împreună în vreun loc cu un minim grad de periculozitate și când simt o oarecare tensiune între ei prefer să iau pe unul din ei chiar și când am nevoie la baie.

Nu știu când va veni momentul să scap de frica de a-și face vreun rău grav unul altuia. Pâna atunci casc ochii în patru. Asta în condițiile în care cred că am făcut câte în lună și în stele să temperez gelozia și rivalitatea între ei.

Citește și Te iubesc …pentru că NU TREBUIE!

Fotografie- Copyright D’Alex Photography