Expoziție educativă pentru băieți și mai ales pentru fete

Acum vreo lună, Maria s-a trezit târziu și am lipsit de la grădiniță. Am decis să petrecem ziua aceea doar noi două, să facem ceva ce îi face plăcere, să ne conectăm mai mult decât eram.

Așa că am dus-o la o expoziție cu lego, pasiunea ei de mai bine de jumătate de an.

Aveam deja câteva luni de când refuza să doarmă la prânz și prefera să se joace cu lego. Construiește câte 2-3 ore și țese povești frumoase cu personajele ei preferate, din Bobiță și Buburuză. Sau pune în scenă poveștile pe care le știe deja pe de rost, construind decorul din lego.

E fascinant să o privesc cum constuiește căruciorul lui Biluță sau un leagăn pentru gâzele ei preferate, sau un arici căruia îi face țepi din piesele cumva asimetrice, sau căsuțele gâzelor. Și e fascinant să o aud cum face mini-piese de teatru, schimbându-și vocea precum cea a personajelor și recitând cu intonație poveștile lor.

Sigur că era mult mai creativ, poate, să facem noi personajele din hârtie sau lut sau mai știu eu ce, dar eu nu sunt o persoană foarte talentată la astfel de proiecte și Maria e încă mică.

Vizita la expoziția Superconstructorii a fost un succes. Am ajuns dimineață în jur de 10 și am plecat cu greu în jur de ora 16, după un tantrum de toată frumusețea. E un loc de joacă potrivit pentru copiii de la 2 la 150 de ani, cu siguranță.

Am încercat să fiu inițial ghidă la cerere pentru Maria, explicându-i despre construcțiile motorizate expuse  și observatoare a construcțiilor ei la locul de joacă amenajat pentru copiii mai mici.

Până când, la un moment dat , a ajuns la masa unor băieți de școală ce construiau cu precizie de inginer o casă frumoasă, simetrică, mare și pustie. Maria nu concepea ca în casă să nu existe oameni. Așa că a reușit să bage pe o fereastră un omuleț mic, ceea ce a produs ceva panică printre cei trei băieți. Atât de multă încât au dat acoperișul jos pentru a scoate omulețul din casă.

Maria a observat oportunitatea, așa că a mai introdus rapid încă vreo 3 omuleți care au fost evacuați urgent de patrula vigilentă.

I-am explicat Mariei că băieții aceia vor o căsuță fără oameni și că dacă vrea o căsuță pentru omuleții ei, vom face noi una.

Așa am început marea construcție. Eu și ea. Prima mea  căsuță făcută din lego (pe vremea copilăriei mele lego era un lux, așa că n-am avut parte).

M-am simțit așa de fericită când am terminat casa, cu ajutorul Mariei, de parcă aș fi construit una adevărată. De mică nu am avut activități de construcție de acest tip și mereu am avut impresia că nu mă pricep să construiesc nimic, iar că dacă voi încerca sigur se va dărâma. Acum am simțit însă nevoia de a fi eroina Mariei. Cea care face căsuța omuleților ei. Și era atât de încântată de rezultat, că n-avea habar că pentru mine era un proiect atât e emoționant.

Cei trei băieți cu căsuța cealaltă avuseseră o mică dispută și abandonaseră căsuța lor. Unul din ei venea să ne complimenteze monumentul arhitectural cu care Maria devenise foarte protectivă și despre care ținea să menționeze că este căsuța făcută de ea cu mami pentru oameni. 

A fost o zi pe care am trăit-o intens și despre care nu am avut timp să scriu, din păcate până acum.

Mai sunt mai puțin de 15 zile până se încheie expoziția, așa că vă recomand cu căldură să mergeți acolo cu copiii voștri mai mici sau mai mari și cu copiii din voi. Vă veți simți bine, cu siguranță.

De ce am făcut un efort să scriu totuși, în ciuda timpului inexistent?

Cât timp Maria construia la căsuța noastră, iar eu mă uitam la niște cutii cu lego de la magazinul din incinta expoziției, am intrat în vorbă cu una din doamnele care vindea lego.

-Văd că sunt mai mult băieți aici decât fete (până să plecăm noi Maria era singura fată, în rest doar băieți), îi zic eu deschizând o discuție care nu știam unde va duce.

-Da, mai mult băieții sunt interesați de lego.

– Nu cred că fetele nu sunt interesate. Mai degrabă cred că nu sunt aduse să vadă.

-E mai complicat pentru fete. Construcțiile acestea sunt greu de făcut. 

– (în timp ce scoteam fum imaginar pe nări) Cred că e la fel de complicat și pentru fete și pentru băieți. Au creierul la fel. 

-Dar avem și pentru fete niște colecții, îmi răspunde arătându-mi o masă goală cu piese și figurine roz din colecția Friends. 

Mă prind că nu înțelege nimic din ce zic, deși extrem de amabilă doamna, și mă gândesc dacă ea observă că personalul care vinde bilete, vinde lego, păzește ușa și expoziția, zâmbește clienților este exclusiv feminin, iar singurul bărbat din expoziție e cel care construiește diverse machete pentru expoziție. Mă uit pe panoul cu fotografii făcute la intrare. Din nou, nici o fată pe panou la momentul acela.

Pun aici câteva fotografii de la expoziție, în speranța că vă conving să mergeți, mai ales cu fiicele, prietenele, finele, nepoatele voastre.  Expoziția e în Afi Cotroceni, la ultimul etaj, chiar lângă cinematograf.

Detalii găsiți pe site-ul expoziției, aici. Mi-a mai plăcut foarte mult faptul că aveau două săli de clasă și un profesor unde copiii puteau să construiască după propria imaginație sisteme cu motorașe funcționale, învățând fizică mai multă probabil decât în multe săli de clasă din școlile noastre. Vedeți în imaginimele de mai jos modul în care diferitețe construcții: avionul, elicopterul, balastiera etc au alături explicații cu privire la principiile științifice pe baza cărora funcționează.

Citește și Elefantul și jucăriile Lego