David și cangurul fericit

Pentru că am vrut să-mi mai spăl gândurile cu altceva decât iad, flăcări și politică, am mai scris câteva rânduri din povestea cu animalele colorate.

Prima parte o găsiți aici 

Partea a doua- David și cangurul fericit

David mergea zi de zi acasă și după școală își făcea temele. Era foarte dornic să termine temele cât mai repede pentru ca atunci când veneau părinții acasă să poată petrece timp cu ei. Îi aștepta la ușă încă de când auzea ușa de la lift închizându-se și se uita pe vizor. Era ca un cățel care dădea din coadă așteptându-și stăpânul să revină de la servici. Câteva zile însă, părinții săi au ajuns mai târziu de la servici. Și mai mult decât atât și-au adus acasă niște dosare să lucreze la ele. Vineri seara David făcuse salată de crudități cu semințe de in și cânepă și limonadă cu miere și mentă și îi aștepta să joace un joc.

• Scuză-mă, David, nu pot să joc astăzi jocul nostru. Am ceva de lucru. Dar promit să termin repede și să citim o poveste, îi spuse mama în timp ce îl mângâie pe creștetul capului.
• Nici eu nu pot să joc! Îi spuse tatăl. Am un examen important și trebuie să învâț din cărțile acestea kilometrice, îi spuse tatăl.

David încercă să înțeleagă. Părinții lui munceau foarte mult pentru a-i asigura lui și întregii familii un anumit confort. O casă frumoasă, o vacanță la mare, o tabără, haine noi și frumoase. Și lui îi plăceau toate acele lucruri. Dar îi plăceau pentru că erau împreună în casă sau în vacanță. Pentru că acei pereți erau locul unde învățase să meargă, să vorbească, să cânte și să citească. Îi plăcea să meargă cu părinții la cumpărături și se simțea important când era lăsat să își aleagă el cele mai colorate haine din magazin. Pereții casei lor erau ai lor însă pentru că părinții plăteau rată la bancă din salariul primit pentru orele muncite la locul de muncă.

Mâncă din salata de crudități și în timp ce mesteca morcovul și țelina din gură se așeză la masa sa de lucru și începu să picteze.

Fără să-și dea seama, a pictat un cangur mamă cu puiul său în marsupiu. În burta mamei lui, ca puiul mic de cangur, și-ar fi dorit și el să stea.

De când era școlar, auzise des că e băiat mare de-acum și încet încet, cu fiecare zi și-a îmbrățișat mama mai rar și mai pe fugă. Să nu-l vadă colegii, doamna sau vocile alea multe care îi spuneau că e băiat mare. Băieții mari nu stau după gâtul mamei! auzise el în curtea școlii.

Mama termină să citească dosarul, mâncă salata lui David și merse să îi mulțumească!

• Dragul meu, ai făcut o salată minunată. Ce ai pus în ea?

David se lumină la față și spuse repe mândru:

• Varză, țelină, morcov, păstârnac, ulei de susan, semințe de in și de cânepă și zeama de la o lămâie!
• E o minunăție! spuse mama. I-am păstrat și tatălui tău deși aș fi mai mâncat.
• Mă bucur că ți-a plăcut.

Mama zări desenul de pe masa lui David și îl întrebă curioasă:

• Ce văd eu acolo? Un cangur verde?
• Nu, e un cangur fericit! De fapt sunt doi canguri fericiți!
• Înțeleg! Și de ce sunt ei fericiți?
• Păi mama- cangur e fericită pentru că are cel mai frumos loc de muncă din lume! Și nu are nicio rată la bancă
• Da? Și care e acel loc de muncă?
• Păi e angajată ca mama lui Pi, puiul de cangur. Are pe fișa postului să-și hrănească puiul, să-l plimbe în marsupiu și să se joace cu el.
• Înțeleg.
• Și puiul cangur de ce e un verde mai deschis?
• Pentru că încă nu știe cât de fericit este chiar atunci. În momentul acela. E fericit până la soare și-napoi, dar el nu știe asta. Când va crește mai mare și nu va mai sta în marsupiul mamei lui își va da seama că acelea au fost poate cele mai fericite momente din viața lui.

Mama trase un cearsaf mare și verde din dulap, îl puse de jur împrejurul taliei, îl gâdilă pe David și îl băgă rapid în marsupiul său improvizat.

• Tati, vino repede să vezi un pui de cangur ascuns într-un marsupiu!
• Jucăm un joc despre Australia? zise tatăl care își abadonase cărțile și se prinse în joacă.

Cei trei se jucară până noaptea tărziu și începând din acea seară David își reluă obiceiurile de băiat mic, îmbrățișându-și ambii părinți ori de câte ori avea ocazia, cu oricine era în jur.

Citește și David și animalele colorate

Tablourile integrate in poveste sunt deja desenate de Maria, eu doar compun pe marginea lor. Mai găsiți așa tablouri frumoase pentru copii visători pe site-ul Mariei- aici.