Jocuri de putere pentru o dimineata de succes spre gradinita

Dimineata  Maria tragea de timp pentru a merge la gradinita. Ii place, dar tare mult ii place si cu mine acasa, mai ales ca Mihai ramane cu mine si cine stie ce oi face eu cu el in lipsa ei. Si tot zice sa mearga tati cu Mihai la gradinita si ea cu mine sa ramana acasa.

Asa ca a inceput sa se uite in jur si sa identifice ce nazdravanii putea face de dimineata. Numarul 1- sa-l trezeasca pe Mihai care inca mai dormea. A inceput sa tipe ascutit, doar -doar reuseste. Si ca sa fie sigura de rezultat, a inceput sa alerge prin casa sa nu o prind si sa poata sa tipe cat vrea.

Tati e cu cronometrul in casa. Habar n-aveam cat e ceasul, dar el imi tot spunea ca e tarziu. Din cand in cand imi mai facea semne disperate ca e tarziu.

Cum avem un copil care ne provoaca creativitatea, mereu se adapteaza strategiilor pe care le gasesc eu ad-hoc si devine rezistenta la ele. Asa ca trebuie sa gasesc cate o solutie noua, daca vreau ca lucrurile sa aiba o rezolvare fireasca, blanda si cu zambetul pe buze.

Aseara tocmai citisem povestea scrisa de Anamaria despre intalnirea ei  cu Otilia Mantelers.  Mi-a ramas in cap fragmentul acesta:

“In joc copilul e cel care are puterea, el face cum si ce vrea el, iar parintele e acolo doar pentru a ajuta copilul, nu pentru a face el reguli.  Adultul face regulile in viata reala, in joc e randul copilului sa faca reguli, sa aiba puterea.”

Asa ca am zis, ia sa inventez eu rapid niste jocuri de putere (haha …suna ca la realitatea tv). Cum Mariei ii plac mult cainii, m-am prefacut ca ea e un caine mare si fioros care vrea sa ma muste. Si am alergat prin casa (spre hainele pregatite pentru gradinita) doar doar sa nu ma prinda cainele cel mare si fioros.

M-a prins cainele. M-a muscat bine de maini si de picioare. Doar ca de data asta muscaturile semanau cu niste pupici fata de muscaturile de cand era cu adevarat nervoasa. In timp ce ma musca si ne jucam, tati mai trecea pe langa noi si imi facea semne subtile cu cronometrul. Incercam sa ma zbat de sub muscaturile cainelui si sa o imbrac cumva, insa cainele nu se saturase de joaca si se tinea bine de la a fi imbracata. (Ca o paranteza, Maria se imbraca singura in general si o face foarte bine de ceva vreme, insa in unele momente cum e acesta imbracatul trebuie sa faca parte din joc sau sa treaca neobservat).

Toata joaca a durat vreo 5-10 minute intense, la capatul carora e imbracata si vesela, numai buna de mers la gradinita.

Faine jocurile acestea de putere, ia sa vad ce mai gasesc data viitoare.