Crizantema- o poveste despre bullying. Și despre profesori inspirați

Se apropie debutul unui nou an școlar și după ce trecem de emoțiile începutului, prindem din zbor tot felul de drame pe care le trăiesc copiii noștri sau colegii lor. Așa că m-am gândit să scriu despre o carte foarte frumoasă care poate pregăti copiii atât pentru a rezista tachinărilor, micilor răutăți, bullying-ului, dar și pentru a pune bazele unei discuții despre etică în relațiile colegiale, despre modul în care ne comportăm cu ceilalți sau atunci când observăm o nedreptate care este făcută unuia dintre colegi.

Crizantema(scrisă și ilustrată de Kevin Henkes, Editura Arthur 2017) este povestea unei fetițe șoarece perfectă pentru părinții ei, așa cum sunt toți copiii pentru părinții lor. Pentru ei, numele perfect al fetiței lor a fost Crizantema. Fetița crește și ajunge apoi la școală, convinsă fiind că are un nume frumos, însă atunci când învățătoarea citește catalogul, toți ceilalți copii cu nume obișnuite au chicotit la auzul numelui ei. Începe apoi o succesiune de evenimente în care colegii îi spun Crizantemei că numele ei este inadecvat, transmițându-se subtil mesajul că ea însăși ar fi inadecvată. Crizantema pendulează între școală și casă, părinții încercând prin dragostea lor necondiționată să o consoleze și să îi insufle Crizantemei sentimentul că e minunată, așa cum a fost dintotdeauna. Că nimic nu s-a schimbat. Presiunea din mediul social este însă enormă. Într-o noapte, Crizantema a visat că numele ei era Jane și în vis era foarte fericită.

Pun aici câteva pagini cu tachinările colegilor ei, care par să fie nevinovate, dar care au un impact emoțional enorm asupra copiilor. Sper ca atunci când auzim replici similare din gura copiilor noștri, poate auzite sau învățate în anumite contexte, să sune clopoțelul conștiinței noastre de părinți și să discutăm cu ei despre efectele pe care le au cuvintele aparent nevinovate asupra celorlați.

Mi se pare foarte relevantă această ilustrație. Toți copiii, fără excepție, râd la auzul numelui Crizantemei. Copiii care râd de alți copii nu sunt mereu ai celorlalți. Pot fi copiii noștri și e extrem de important să observăm aceste comportamente de la cele mai fragede vârste și să le corectăm prin puterea exemplului, prin discuții semnificative pentru care astfel de cărți sunt de ajutor.

Mi-a plăcut foarte mult cum a fost construită emoția din jurul Crizantemei: am văzut- o în ziua în care s-a născut, am simțit emoțiile părinților la naștere, ne-am amintit de propriile emoții, de copilul nostru perfect, am văzut-o apoi mergând de-a bușilea, răsturnând bolul de mâncare pentru prima dată, dându-se poate prima dată pe tobogan, făcând prima ei baie cu spumă, mergând prima dată pe bicicletă, citind prima ei carte, țopăind pe drumul spre școală în prima ei zi de școală. Ne vedem practic propriul copil, în toate etapele lui de creștere pe care ni le-am întipărit în suflet și ne simțim foarte aproape sufletește de Crizantema. Putem povesti cu copiii noștri despre experiențele lor similare cu ale Crizantemei și atunci și ei se vor identifica și mai mult cu personajul. Și după ce a construit autorul toată această emoție și am intrat în rochia frumoasă a Crizantemei, simțim cum ne doare râsul colegilor ei, simțim cum ne dor cuvintele lor.

Există o pagină în carte cu o încărcătură emoțională foarte puternică, pagină pe care aș insista în discuțiile pe marginea cărții cu copiii. Crizantema visează că este cu adevărat o Crizantemă, după unul din episoadele de bullying care a durut-o cel mai mult, și că una dintre colegele ei îi culege petală după petală până când din ea rămâne doar un pistil veștejit. Aș insista aici cu discuțiile punând accent pe emoțiile Crizantemei, dar și pe conceptul de identitate și modul în care identitatea ei e afectată de comportamentul celor din jur.

Vă las să descoperiți deznodământul poveștii în carte. E mai jos un link în care o găsiți pe toată în limba engleză. Finalul poveștii deschide o discuție despre cadre didactice și rolul lor: ce nu a făcut doamna Chud și ce a făcut doamna Twinkle, profesoara de muzică? Cum au abordat fiecare din ele problema de la clasă și care au fost consecințele strategiei lor?

Cartea poate fi utilizată pentru realizarea de ateliere de filosofie pentru copii, putând porni de la ea discuții despre identitate, despre dreptate, despre libertate, libertate de expresie, despre rolul educatorilor în comunitate.

Copiii pot fi ghidați prin întrebări precum:

• Ce este numele în identitatea unei ființe? De ce avem nume? În ce măsură numele ne definește/ ne influențează viața? Cum sunt ființele care au același nume? Ce face ca un nume să ni se potrivească? Ce face un nume să fie perfect? Ne plac numele noastre? Am prefera să ne alegem singuri numele? De ce avem nume? De ce numele ni se pune atunci când nu avem capacitatea de a alege? De ce nu există o cutumă ca oamenii să își aleagă numele atunci când au această capacitate? Dar dacă ar exista, oare oamenii ar alege să își schimbe numele sau le-ar păstra pe cele de la naștere? În ce măsură numele nostru este parte din noi? Cât de important este numele pentru noi? Cum ne simțim când cineva ne greșește numele? Cum ne simțim când cineva râde de numele nostru?
• Ce înseamnă frumos sau urât? Cine spune că un nume este frumos sau urât?
• Ce este o opinie? Care este valoarea ei de adevăr? În ce măsură sunt importante opiniile celor din jur? Există opinii care sunt mai importante decât altele pentru noi? Ce oferă importanță/ greutate unei opinii?
• În ce măsură căutăm aprecierea/ validarea celor din jur? Cât de importantă este pentru noi această apreciere?
• Care este rolul părinților în rezolvarea conflictelor copiilor lor? Când e necesară intervenția lor?
• Care este rolul cadrelor didactice în medierea conflictelor și care sunt abordările potrivite pentru a ajunge la rezultate pozitive? (Copiii pot fi întrebați cum ar trebui să procedeze educatorul astfel încât Crizantema să nu mai fie tachinată de colegi? Care a fost diferența între atitudinea doamnei Chud și cea a doamnei Twinkle?)
• Aș mai discuta cu copiii despre efectul de turmă operaționalizându-l în întrebări relevante precum: oare toți copiii au simțit că nu e frumos numele Crizantemei? De ce or fi râs toți, atunci? De ce nu au intervenit să o apere atunci când câțiva copii o tachinau?
• Și aș mai vorbi despre nepăsare. Ce este? Cum se manifestă? Ce înseamnă să ne pese sau nu de ceilalți? E bine sau e rău să ne pese de ceilalți? De ce?.

Puteți asculta cartea în limba engleză și vedea ilustrațiile ei, aici: