Un copil, voluntar printre copii: Fericirea vine din lucrurile mărunte
Alexandra Parapiru este elevă a Școlii Helikon din Călărași, are un chip candid și păr lung, negru. Îi place muzica rock și se îmbracă des în haine de culoare închisă, însă acestea nu fac decât să îi accentueze și mai mult inocența.
La cei 13 ani ai săi, Alexandra este un copil, dar în fiecare zi își asumă responsabilități de om mare. Trei ore pe zi intră în rolul de îndrumător la Clubul de vară pentru copii și tineri din Călărași, unde face voluntariat. Decizia de a renunța la o parte din timpul liber din vacanță pentru a se întoarce voluntar “la școală” a fost luată rapid.
“Îmi plac copiii foarte mult și când am aflat că aș putea face voluntariat în perioada de vară am fost încântată și am acceptat imediat”, spune Alexandra ca și cum voluntariatul ar fi cel mai natural lucru pe care îl poate face un copil de 13 ani.
Alexandra este o fire artistică. Îi place foarte mult să cânte la chitară, să asculte muzică și să citească (Laleaua Neagră și Maitreyi sunt cărțile ei preferate). Nu e de mirare așadar de ce îi place atât de mult să facă voluntariat la Clubul de vară pentru copii și tineri din Călărași. “Munca” de aici îmbină perfect dragostea ei pentru copii cu pasiunea pentru artă și muzică.
“În fiecare zi de la 9 la 10 ajut copiii sa realizeze desene, colaje si picturi. De la 10 la 11 fac împreună cu alți voluntari jocuri cu copiii. De la 11 la 12 am activități diferite de la zi la zi. De exemplu luni si joi țin cursuri de chitară împreună cu Andreea Telescu și Andrei Iordache, iar in alte zile facem dansuri cu ei”, povestește Alexandra.
Nicio clipă nu a regretat decizia luată și nici nu simte că prin activitatea de voluntariat renunță la timpul ei. De fapt, fiecare nouă zi alături de copiii de la club îi aduce o nouă confirmare că a fost cea mai bună decizie luată pentru vacanța de vară.
“Am avut multe experiențe frumoase aici, la centru. Una dintre cele mai frumoase este când un copil de la Sera (n.r. Centrul de copii fără părinți) mi-a strigat numele și au venit mai mulți copii și m-au îmbrățisat”, mi-a spus Alexandra.
Fericirea vine așadar din lucrurile mărunte. De fapt asta este una dintre lecțiile pe care le-a învățat de când face voluntariat alături de copii. “Am văzut cât de diferiți pot să fie copiii, am văzut ambiție și o competiție pe care la copiii mai mari nu am observat-o, am văzut ce înseamnă să te bucuri din lucruri mărunte”, povestește Alexandra.
Și tot din lucruri mărunte este alcătuită și o zi perfectă, în opinia Alexandrei. “O zi perfectă pentru mine înseamnă să fiu undeva la munte, să stau într-un hamac toată ziua,să ascult păsările și să admir peisajul în timp ce ascult muzică sau citesc”, spune Alexandra.
A învățat și învață în continuare multe din activitatea de voluntar. A prins gustul ajutorului acordat gratuit, fără așteptări, al fericirii simple citite pe un chip de copil. Așa că nu se va opri aici cu activitatea de voluntariat.
“O să mă implic în activități de voluntariat și în viitor”, încheie Alexandra.
Citește și Pedagogul care crește oameni & O persoană ori crește… ori moare!
Leave a Reply