În campanie electorală

Ieri a fost o zi specială. Am fost în campanie electorală. Am avut un copil cu dureri de burtă, vomă și febră. Un copil care plângea tare și mi se lipea de brațe ca un ciuline pe-o șosetă flaușată.

Prim- ministra din mine a decretat stare de dat pomeni electorale: tranșe nelimitate de țiți, (deși Mariei îi dau cu porția și mă asigur că are frate-su mai mic suficient lapte și că nu îmi storc corpul la refuz), sesiuni de alăptare în tandem cu Mihai așezat cu picioarele în capul Mariei, ținut în brațe non stop, plimbat prin casă în brațe, făcut aproape podul din picioare cu ea în brațe în timp ce mă întindeam să-i dau jucăria aruncată într-un colț inaccesibil, hrănit în brațe, mers la joacă cu cățelul vecinilor, lăsat să-și schimbe lichide cu cățelul accidental, toate pentru mulțumirea alegătorului iubit.

Am fost toata mieroasa, cu un rânjet mai mare decât al candidaților la prezidențiale

• Vrei sa te plimbe Mami in brațe și …..să dansăm?
• Nuuuu!
• Bine fără dans, doar strâns tare în brațe.
• Da

• Vrei sa iti citesc ceva?
• Da, în brațe!
• Sigur. Cu o mână o țin pe Maria și cu una cartea!
• Vrea fetița mea ceva bun de mâncare?
• Nu vreau fetiță!!! Eu sunt băiețel!
• Sigur! Vrea băiețelul meu ceva bun de mâncare?
• Da! În brațe!
• Cum să nu?!?!

 Și așa mai departe. Toate dialogurile pe cel mai “electoral” ton către cetățeana mea defavorizată din statul  Mami cea de Lapte Dătătoare. Detalii în povestea de ieri. Nici nu visa cetățeana la așa pomeni. Ea stătea și se cuibărea în brațe. Eu întrebam staff-ul de campanie.

-Și ce mai iese din sondaje? Ce-aș mai putea să-i dau să mă voteze?

Uneori nimeream, alteori nu. Dar aveam la mine un teanc cu schițe și propuneri: planul B sau C.  Îi promiteam marea cu sarea, deși habar n-aveam ce are și cum va evolua:

– Știu că te doare burtica, dar uite, te ține mami în brațe și o să treacă.  Ba, dacă mă gândesc mai bine, nici nu cred că te doare burtica. Doar ai impresia. Stai că aduc pe cineva de la statistică și îți va spune sigur adevărul. De fapt pe tine nu te doare burtica, nici febră nu ai, nici n-ai vomat. Ai visat, ți s-a părut. Dacă nu te-am convins, fac și o comisie cu vecinii care îți vor spune același lucru. Durerea ta e doar o iluzie. Cum ar putea să te doară ceva când ai lângă tine așa o prim-ministră sublimă? Îți spun, cetățeană, e bine! Totul o să fie bine!

Contracandidatul, Tati cel Vorbă Scurtă, Fapte Multe, a venit pe seară, a întrebat clar ce are cetățeana, ce și-ar dori. Cetățeana era la o masă electorală. A sugerat că are tot ce-i trebuie. Așa că Tati nu s-a obosit să o mai convingă pe cetățeană că ar putea avea și el ceva la fel de bun de oferit. Ba chiar niște brațe mai puternice pentru o plimbare deasupra capului, la înălțimi. Senzații tari, altă viață.

Ora de culcare. Dezbaterea finală.  Mami cea de lapte dătătoare începe să spună o poveste cu melcul Zippy.

-Ce poveste madam candidată? Scoate pomana cu lapte la interval! pe scurt zice: ” Țiți!!!! Gata, s-a odihnit, are lăptic!”

Scot pomana! și surpriză! Am câștigat alegerile! Termină de mâncat și apoi începe să vorbească cu bebelușul de lângă ea:

• Mami e cea mai bună! Mami e cea mai frumoasă! O iubesc pe Mami!

Mai spusese aceleași texte și cu 3 seri înainte, dar atunci le scosese la interval pentru a cerși o pomană electorală pe care n-a primit-o. Nu era campanie.

Prim Ministra, proaspăt încoronată Președintă se îmbată iar cu un val de autostimă, că alte lichide nu apucase să prea bea în campanie.

Trece noaptea! Cetățeana mai cere câte ceva. Primește că e încă în “febra” alegerilor.

Dimineața febra dispare. Președinta zâmbește, statul se prăbușește. Criză de lapte. Abundență de muci.

Mami cea de Lapte Dătătoare e stat și președintă în același timp. Un stat în criză.

-Haideți la Tati! Merg și eu să fac un ceai!

Fratele cetățenei defavorizate începe protestele! Pe limba lui pare să zică:

• Cum? Și eu? Cu ce-am greșit? Am dormit ieri 3 ore pentru a-ți lăsa timp de pomeni electorale cu cetățeana. Vreau și eu drepturile mele!
• Dreptul de a fi hrănit? E o lozincă!
• Dar mi-e foame!
• Ghinion! îi răspunde președinta. Asta e, trăiești în același stat cu cetățeana. Ia niște lapte praf că sunt stoarsă de toate pomenile electorale. Vreau să zac! A fost o campanie grea! 

Contra-candidatul se îmbracă frumos și pleacă la serviciu. Nu e nici cel mai bun, nici cel mai frumos, nici cel mai comunicativ. Dar n-are nici muci, nici gura nu-i miroase…a propolis!

Foto: sursa Facebook, autor necunoscut

P.S. Orice asemănare cu personaje reale este absolut întâmplătoare!