O să îți plantez părul la loc

Aseară mi-ai adunat firele de păr căzute și mi-ai spus că sunt nervoasă pentru că nu știai cuvântul stresată și că de aceea îmi cade părul. Mi-ai zis că am nevoie de o vacanță de 2 săptămâni în care să fiu relaxată. Mi-ai pus mâinile tale mici pe față și mi-ai spus cu entuziasm:

-Lasă, mami. O să îți pun eu părul ăsta înapoi. Ți-l plantez în găurile rămase. Dar să știi că nu o să pot pune fiecare fir în locul de unde a căzut. O să le pun în altă ordine, dar tot o să ai păr. Ia să văd găurile. Hmm, ne trebuie o lupă, nu se mai văd. Dacă nu găsim găurile, facem altele. Dar tot îți trebuie o vacanță. Două săptămâni. Nu mai vii la școală, nu mai faci nimic.

-Și cine îmi ține mie orele?

-Păi …aș putea să le țin eu.(…) Doar că eu nu aș face tot povești, aș face ceva la care sunt eu bun. De exemplu, aș juca leapșa cu copiii, fotbal și altele din astea.

Te-aș mai fi intrebat și de unde să găsesc bani să-mi public cărțile la care am muncit mult și pentru care îmi cade părul, dar presupun că ai fi vrut să îmi dai toți banii tăi din pușculiță.

Probabil nu voi uita niciodată seara când mi-au căutat găurile din cap să-mi plantezi părul la loc. Mi-ai zis că nu vrei să ajung cheală și să îmi pun perucă.

Dar dacă voi uita, am scris aici, să-mi reamintesc.