Cum apar copiii de iepure?

Andreea a desenat aseară niște iepurași foarte simpatici. Mi-au plăcut așa de mult, că am zis că trebuie să le fac o poveste. Poate una din seria cu frați, dragoste și rivalitate, cum sunt poveștile cu frații albină, surorile girafă sau cu frații bufniță.

Maria (3 ani și 2 luni) îmi lua telefonul din mână să vadă iepurașii. Mai voia alte poze, dădea scroll pe ecran, dar nimic. Andreea nu desenase decat un singur desen cu iepurași. Zic, Andreea, Maria mai vrea iepurași.

-Si ce mai vrea Maria? Ca pot face :)) (intreaba Andreea curioasa)

– Maria, ce fel de iepurasi Mai vrei? Vrei unii care se imbratiseaza? (intreb eu cu gandul la iepurasii frati care la final de poveste isi declara sentimente frumoase)

-Niste iepurasi la  care se vad cucu și păsărica! îmi răspunde ea spontan!. Și fundu’! adaugă imediat ca să nu se piardă vreun detaliu.

Andreea, zic, cred ca trebuie una (o poveste) cu educatie sexuala pentru copii de 3-7 ani :). Tot e vorba aia ca ne înmulțim ca iepurii.

Și asta a fost tot!

Acum, pe liniște, schițez câteva fragmente din povestea care mi s-a tot scris în minte cât îl adormeam pe Mihai. Să aibă Andreea ce desena în weekend.

Titlu provizoriu: Cum apar copiii de iepure

Țup și Țop erau doi iepurași frați care locuiau împreună cu părinții lor pe dealul Petrin din Praga. Se mutaseră acolo de curând și nu mai cunoșteau nici o familie de iepurași. Înainte locuiseră la grădina zoologică unde erau multe familii de iepuraș cu care jucau jocuri cât era ziua de lungă.

Sursa foto- aici

Acum însă, Țup și Țop erau în libertate. Aveau o pădure verde și zumzăitoare și o livadă de cireși numai pentru ei. Să se cațăre, să țopăie, să alerge după prieteni….

Dar tocmai asta era problema. La ce bună libertatea, dacă nu mai găsiseră deloc prieteni iepurași cu care să se joace. Iepurașilor le plac jocurile cu mulți prieteni. Așa că Țup și Țop se gândeau că libertatea aceasta nu e așa frumoasă cum și-o imaginau ei. La grădina zoologică nu îi mai primea înapoi. Așa că, fie că le plăcea sau nu, cei doi frați iepure erau nevoiți să caute ei înșiși soluții pentru a face libertatea mai frumoasă. Într-un cuvânt, ei voiau să fie fericiți.

– Eu sunt fericit doar când mă joc cu mulți prieteni, spuse Țup surorii sale!

– Da, și eu sunt fericită când cântăm cântece despre legume pe 3 voci. Ca un cor de copii. Dar noi nu suntem nici măcar 3, spuse Țop supărată.

-Țop, nu fi supărată. Vom găsi noi o soluție să fim mulți, veseli și gălăgioși. Am auzit eu la zoo niște oameni care tot ziceau ceva ….cum că se înmulțesc ca iepurii.

– Da, și eu am auzit! Cred că înseamnă că noi, iepurii, avem repede copilași mulți. Asta e soluția! Să facem și noi niște copii iepure.

– Să facem, da! Dar oare cum se fac copiii?

Țop și Țup nu aveau nicio idee despre cum se fac copiii de iepure, așa că au plecat prin pădure cu gândul să întrebe alți prieteni.

Pe drum s-au întâlnit cu o pisică ce se rătăcise prin pădure.

– Dragă pisică, i-a spus Țop, entuziasmat, știi cumva cum se fac copiii iepuraș? Am vrea să facem și noi niște prieteni cu care să ne jucăm!

Pisica se uită lung la ei și le spuse convinsă că știe rărpunsul.

-Sigur! Din câte știu eu puii de iepuraș apar  atunci când iepurașii fac câte 100 de tumbe una după alta. Așa că ar trebui să mergeți în vârful dealului și să faceți până în vale 100 de tumbe, iar la final în loc de 2 iepurași veți fi 4. Așa mi-a explicat mie tata!

– Mulțumim! Ce bine că am întâlnit o pisică care știe așa de multe lucruri! se bucurară cei doi iepurași.

Zis și făcut! Țop și Tup alergară până în vârful dealului de unde își dădură drumul spre baza lui, făcând fiecare câte 100 de tumbe.

Dar la final erau tot doi iepurași!

– Poate n-am numărat bine! zise Țop

-Da, ai dreptate. Hai să mai facem încă o dată! Număr eu acum.

-1, 2, 3,  ……….., 56, 57, 58, 59,………………..93, 94, 95, 96, 97, 98, 99…100! Gataaaaaaaa

Și au făcut cei doi iepurași de 5 ori câte 100 de tumbe, dar la final nu apărea niciun iepuraș nou.

– Cred că nu așa se fac iepurașii, spuse Țop plină de iarbă și flori pe blăniță!

– Da, și eu cred la fel! Haide să mai întrebăm și pe altcineva.

Au plecat din nou la drum și s-au întâlnit cu o bufniță.

– Ce bucurie, o bufniță! Am auzit că bufnițele sunt înțelepte! Sigur o să ne ajute să facem niște pui de iepure! zise Țop.

– Eu nu sunt o bufniță înțeleaptă, se auzi glasului lui Buhuhu. Nu vă pot ajuta cu nimic.

– Te rugăm, dragă bufniță. Măcar ascultă-ne!

Țop și Țup îi povestiră bufniței despre visul lor de a face niște copii de iepure.

– După cum spuneam, eu nu sunt o bufniță înțeleaptă. Așa că ce vă spun acum poate să nu fie adevărat.

– Nu contează! Tu spune-ne și vom vedea noi dacă este adevărat sau nu.

– Așa, cum spuneam…. Eu nu știu sigur, dar am văzut în timp ce zburam prin oraș și prin parcurile din Praga, că oamenii se întâlnesc, bărbații oferă femeilor câte o floare sau câte un buchet, se îmbrățișează, se țin de mână, se pupă pe botic și când ies iar la plimbare apar cu câte un copil sau mai mulți. Deci cred că așa apar copiii de oameni și probabil la fel și copiii de iepure.

– Mulțumim mult, dragă Buhuhu! țopăiră bucuroși cei doi iepurași.

Apoi, Țup luă o frunză de stejar, i-o oferi lui Țop, se îmbrățișară, se pupară pe botic și se plimbară de mână prin parc.

– Oare cât timp trebuie să ne plimbăm așa de mână până să apară un copil iepure? întrebă Țop.

– Nu știu. Hai să ne oprim și să vedem dacă apare.

Cei doi iepurași se opriră lângă o buturugă și se uitară fiecare. În sus,… în jos, la stânga….la dreapta, în față, în spate.

Dar nici urmă de vreun pui de iepure.

Văzând că nici așa nu au reușit să facă iepurași, Țop și Țup au plecat spre casă cu gândul să-i întrebe pe părinți cum apar iepurașii pe lume.

Va urma. Orice explicație prietenoasă cu copiii care să fie integrată în text e binevenită ca sugestie.

Iepurașii sunt desenați de Andreea Molocea și împreună vom face această carte. Orice ajutor și sprijin legat de publicarea propriu-zisă e binevenit. Asteptăm sugestii pe crestemoameni@gmail.com

Citește și Frații bufniță- o poveste despre roluri, etichete, dragoste necondiționată și înțelepciune