Draga scoala,
Draga scoala,
Eu sunt Andreea si sunt mama lui Rares, un baietel vesel, empatic si plin de viata. Iti scriu ca sa iti spun ca mi-ar placea ca tu sa mi-l dai inapoi, cel putin la fel de bun si frumos cum ti l-am dat eu tie.
Sa iti explic: Rares e un om, chiar daca are putini ani, e un om, trateaza-l ca atare! Tine cont ca omul are propriile nevoi si sentimente si nu le face sa para lipsite de importanta, caci un om adult care nu stie sa isi cunoasca si sa-si respecte nevoile si sentimentele e un om pierdut si trist.
Rares are o viata de trait. Rares nu are o scoala de trait, ci o viata. Si viata nu inseamna doar fise. Viata inseamnna si joaca (sau mai ales joaca la varste mici). Viata inseamna sa mai participe si la lectii de teatru, daca asta ii place, viata inseamna sa mai si gateasca, sa mai si sape in gradina, sa se mai urce si in copaci, sa mai construiasca iglu-uri si sa se ascunda in zapada, sa mai socializeze cu oameni. Cand sa faca toate astea, draga scoala, cand tu ii ocupi 8 ore pe zi cu “studiu”, doar asa de dragul inertiei?
Rares se iubeste pe el asa cum e. Are incredere in el, are stima de sine si nu incearca sa braveze doar de dragul comparatiilor si evaluarilor din care e musai sa iasa invingator. Nu ii anihila stima de sine, nu ii omori curajul de a fi el si nu mai avea pretentia sa fie bun la toate, asa cum incerci prin vesnicele tale comparatii! Nu pune presiune pe el! Lasa-l sa isi traiasca frumos copilaria si iti promit eu ca isi va trai frumos si restul vietii. Rares e curios si curajos sa afle lucruri noi, sa experimenteze, sa creeze. Lasa-i timp sa faca asta! Lasa-i timp sa fie curios, pentru ca, vezi tu, daca ii ocupi tot timpul cu sarcini impuse, nu mai are cand sa isi satisfaca si curiozitatile si incet, incet o sa dispara.
Si nu uita, ca mama lui Rares nu e eleva ta. Daca ti-ai asumat fapul ca imi educi copilul (ca tot mi l-ai luat fortat), apoi educa-l! Dar, vezi tu, la ora asta tu nu educi pe nimeni. Tu doar stabilesti directii si te bazezezi pe parinti sa iti urmeze directiile, iar daca ei nu pot sa iti plateasca profesorii suplimentar sa faca lucrurile pe care nu sunt in stare sa le faca la scoala. (ca nu au timp, ca nu au cu cine, sau ca pur si simplu sunt absurde si nepotrivite caracteristicilor varstelor carora se adreseaza). Mama lui Rares are si ea o viata de trait. Si de muncit pentru trait. Si de facut viata un pic mai frumoasa pentru ea si pentru copilul ei.
Si nu in ultimul rand, apleaca-te, draga scoala, si asupra oemenilor pe care i-ai desemnat sa isi puna amprenta asupra vietii copilului meu. Si ei sunt oameni, sa stii. Si e necesar ca ei sa fie echilibrati emotional, sa fie liberi de frustrari. Nu mai pune presiuni absurde pe ei. Ajuta-i! Ajuta-i, dar nu ii obliga. Ajuta-i sa fie curajosi in primul rand, caci asta este o valoare pe care mi-as dori sa o transmita ei copilului meu. Nu-i mai forta sa le transmita copiilor doar frica de esec. Nu stiu daca realizezi, dar tu, scoala draga, functionezi pe insuflarea si cultivarea fricii.
Nu stiu daca tu te-ai gandit vreodata ce fel de adulti iti doresti sa iasa din “mana” ta… Dar eu m-am gandit. Si mi-ar placea asa: sa fie curajos, vesel, sa isi asume actiuni, fiind perfect constient de consecinte, sa aiba stima de sine, sa se accepte asa cum e, sa fie autodidact, sa fie vesnic curios si creativ, sa fie independent (si nu obedient), cu putere de decizie fara a necesita vesnice confirmari de la altii. Ia spune-mi, prin practicile si metodele tale de azi, copilul meu va fi la fel dupa ce termini tu cu el?
Nu, nu vreau sa imi educi copilul ca sa traiasca perfect adaptat la lumea asta trista si rea, vreau sa imi educi copilul in asa fel, incat el sa construiasca o lume mai buna si mai frumoasa.
Andreea, mama lui Rares
Later edit: Ca urmare a feedbackului minunat si a sugestiilor primite, am creat acest grup pe Facebook, in incercarea de a ne reuni noi, parintii, care ,inca, mai credem schimbarea posibila.( Join , share, invite, daca simtiti…)
https://www.facebook.com/groups/833789353413770/
Trimiteti si povestile voastre despre educatie pe crestemoameni@gmail.com pentru a fi publicate!
Sursa foto- Poze despre fericire
Citește și De ce? & Povestea unei buline negre
Draga Andreea, si eu sunt mama a doi omuleti cu foarte multa personalitate, pusi mereu pe sotii si pe care la fel, doresc sa -i ajut sa zboare lin si frumos!Sunt convinsa ca vor fi doi adulti la fel de frumosi, cu pasiuni si cu multa dorinta de cunoastere!Incerc din greu sa scap de frica de esec transmisa de aceeasi scoala, de intrecerea dintre noi impusa de note, de invatatul temeinic si de frica, si nu neaparat sau mereu din dorinta de cunoastere, asta fara sa am niste parinti pentru care notele ar fi contat ceva, ba dimpotriva!Mediul acesta din care pana la urma provenim, ne-a invatat intr o oarecare masura pe noi adultii de azi sa ne crestem copiii in mod diferit!
Inca nu-i am la scoala dar din toamna unul din ei va trebui sa mearga si ma gandesc cu groaza, ce va urma!Ei ar trebui sa fie generatia care sa creeze, sa fie lasata sa aiba pasiuni si sa traiasca intr-o lume buna si echilibrata, iar pentru asta, educatia noastra nu este totul, mai ales ca si timp nu-i suficienta!
So, intrebarile tale, ale mele, ale ei, ale lor, nu ar trebui sa ramana retorice!Si pentru asta trebuie sa facem ceva impreuna!Cu drag, Simona!
Draga Sim,
Sunt mamica a trei omuleti. Am trecut prin experienta claselor 1-4. Treaba decurge in felul următor. Multe sedinte cu parintii in care eram invatati cum sa le explicam copiilor acasa lectiile. Oprita in curtea scolii de către invatatoare ca sa-mi faca observatie de fata cu copilul ca nu i-am verificat temele cu o seara înainte si fiica mea a venit la scoală cu tema rezolvata gresit. Rezultatul: Copilul a considerat ca eu sunt de vina pentru temele gresite pentru penarul uitat acasa si pentru orice era legat de scoală. Au fost nevoie de multa răbdare si timp ca sa-i schimb părerea. Nu se scria decât cu pixul pilot ca sa arate caietele frumos la un eventual control motiv pentru care copii nu puteau nici in clasa a 4-a sa scrie o propozitie fără sa nu stearga cel putin de trei ori. Nu s-a folosit niciodată cuvântul “invatati” ci doar ” cititi”. Lista poate continua. Si partea cea mai dureroasa este ca era cea mai buna invatatoare din scoală. Iti urez succes! PS: Si in astfel de conditii copilul poate creste frumos doar ca munca parintilor se dublează.
Am aceesi problema legata de pixurile pilot. La inceput m-am bucurat ca ii place sa aiba caiete frumoase si ingrijite, dar acum este in clasa a IV-a si mai mult sterge decat scrie. 🙁
Dragele mele,
Subscriu la parerea Ioanei cu privire la pixurile Pilot Frixion!
Sunt cea mai mare porcarie inventata pentru profesori si nicidecum pentru elevi! Baietelul meu este in clasa I si pixul Pilot este un “must have”.
A venit acasa dupa primele zile de scoala si mi-a facut capul calendar cu pilot frixion in sus….pilot frixion in jos….Pana la urma nu am putut sa nu ii cumpar avand in vedere ca 90% din clasa foloseste (ajunsesem la faza in care se simtea prost ca foloseste STILOUL clasic).
De cand il foloseste, numai pentru faptul ca stie ca poate sa stearga ceea ce scrie….nu se mai concentreaza deloc. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ii strica scrisul !
Dar, bineinteles, doamna are drepatate….caietele trebuie sa arate impecabil…in caz de inspectie… da-l naibii de scris al copilului….ce mai conteaza????
La noi au fost cu desavarsire interzise aceste pixuri, chiar si picurile se acceptau cu greu. Acum ma minunez de margelutele insirate de fetita mea pe caietele de clasa a 3-a.
Bravo mama lui Rares!Si eu sunt mama lui David si te inteleg fiindca trecem prin aceleasi piedici in fiecare zi!Multumesc ca mi-ai aratat ca nu sunt singura care gandeste asa.
Mama lui Rares ,esti grozava si sunt ff sigura ca Rares este un copil superb si ba fi un adult minumat cu o mama care gindeste asa!
Mamica lui Tudor?
Draga mamica lui Rares, baiat nemaipomenit din descrierea dv, – sa stiti ca scoala nu este atat de obligatorie cat va place dv. sa credeti. Puteti sa alegeti sa va educati dv. acasa copilasul asa cum doriti si cum ati explicat mai sus. Sunt ferm incredintat ca Rares va trai o viata si nu o scoala in compania dv. de la care , se vede clar, ca are ce invata ! Mult succes ! Si apropo, ca era sa uit, banuiesc ca dv ati facut scoala oriunde in aceasta lume numai aici in Romania nu. Deci aveti mii de motive, bine intemeiate sa va ocupati personal de educatia scolara a lui Rares .
Si se pare ca tu, draga Miti, nu ai un copil de 9 si 10 ani, pe care ii chinui in fiecare zi cu teme, care nu sunt pentru varsta lor, nu profesorii sunt de vina si cei care fac programa, dar decat sa critici o mama care nu mai poate(si eu sunt una dintre ele), mai bine te abti. Noi… cele care trecem prin asta avem nevoie de inbarbatare, nu de solutii de genu “sa va educati dv. acasa copilasul asa cum doriti”, nu e usor nici asa nici asa. Dar undeva trebuie sa ne scriem si noi of-ul. Daca crezi ca poti schimba ceva in programa scolara… fa-o, daca nu citeste si reciteste dupa ce ai 2 copii!!!!
Din cum scrii, se pare, Adriana draga mea, ca nici tu nu ai prea dat pe la scoala… Sau, ma rog, nu la ore…
Mama draga , ce caustica suntem !
,,Din cum scrii”…daca tot e vorba de gramatica( si nu despre ceea ce a scris mama lui Rares),,,dupa cum scrii”. 😉 .
Draga Miti, scuze, faci parte dintre cadrele didactice care nu sunt de acord cu parerea mamei lui Rares si ale altor mamici? Indiferent din ce categorie sociala faci parte, ar trebui, in primul rand, sa respecti parerea unei/unor mame de copii, si, daca se poate, sa intelegi ca un copil ar trebui sa fie elev la scoala si copil in restul timpului sau. O intrebare, daca imi permiti: nu ai fi preferat sa iti fi petrecut copilaria mai mult ca un copil, decat ca un elev, cu multe, foarte multe teme acasa si fara sa fie parintii tai nevoiti sa te ajute la teme sau sa iei ore de meditatii pt ca altfel examenle sunt f dificile? ( sunt execeptii cei care nu fac meditatii)
Copilul daca e atent la ore, nu are nevoie de meditatii si de ore suplimentare; dar daca suntem trimisi la scoala doar sa ne batem cu colegul si sa deranjam orele, atunci da, s-ar putea sa ii manance mult timp orele suplimentare cu invatatul acasa.
Draga Mihaela,nu pot sa inteleg de ce dai vina pe copil…te-ai gandit ca este posibil ca si profesorul sa fie de vina si sa fie incompetent de a preda o lectie?…sau un copil este mai ”greu de cap”?
Sistemul nostru de invatamant, stimata doamna Mihaela, este bazat pe memorare in foarte mare parte. Un copil care nu are o capacitate de memorare foarte buna, se descurca mai dificil la scoala si apoi, am putea discuta si despre timpul efectiv de concentrare continua pe care o poate presta un copil de o anumita varsta. Din pacate nu ajunge la 50 de minute, deci…
Intorcandu-ne la oile noastre, am vazut destule cazuri de elevi slabuti la invatatura, dar care in postura de adulti s-au descurcat foarte bine, dupa cum am intalnit si cazuri de premianti la scoala si facultate, care mai apoi, in postura de adulti au clacat. Ei stiau doar sa toceasca, pardon, sa invete!
Draga Mihaela,
Nu cred ca vreun parinte ii spune copilului sa deranjeze orele la scoala sau sa se bata cu colegii.
Dar daca copii sunt galagiosi la ora, nu sunt atenti la lectie, atunci inseamna ca persoana de la catedra ii PLICTISESTE !!!
Fiecare profesor are audienta pe care o merita.
Un reporter a spus candva ca « PROSTIA PUSA IN FATA COPIILOR AR TREBUI SA FIE CAZ PENAL»
Draga Miti, ce-ar fi ca toți părinții să își țină copiii acasă în loc să îi trimită la școală? Să nu mai lucreze nimeni în țara asta, nici măcar dascălii… Aș cataloga radicală soluția dvs. dacă nu aș fi simțit nuanța ironică…Fiecare om ar trebui să își facă meseria pentru care a fost pregătit. Noi dascălii ceva mia mult pentru că de noi depind așa cum bine spunea Rareș, viețile copiilor care ne trec prin mână… Școala este obligatorie și necesară de aceea părinții lui Rareș și alți părinți plătesc statului taxe si impozite din care să se finanțeze învățământul… Soluțiile împachetate în dispreț sunt inacceptabile… Nu știu pe ce va bazați banuiala că mama lui Rares ar fi urmat școala în altă parte, poate pe celebra zicere ”școala românească scoate tâmpiți” a unuia care judeca un întreg sistem după odraselele sale analfabete… Dincolo de această opinie, care sper să fie un accident, mamele sunt de acord cu Rareș. Felicitări lui Rareș și mamei lui!
Draga Miti.
Nu ai imteles nimic. Iti tecomand sa vezi filmul Domnului profesor, ci dragoste, cu actorul Sidney Poitier sau Minti periculoase (Dangerous minds) cu actrita Miichelle Pfeiffer. Habar nu ai de psiho-pedagogia de astazi. Daca ne-am tine copiii acasa, unde te-ai mai duce tu sa… lucrezi? Acum ai servici…?
Draga Miti, eu apreciez parearea ta. Dincolo de faptul ca am citit multe raspunsuri ce par a nu fi de acord cu tine. Pentru supraincarcare, nu cred ca e de vina e atat scoala, cat parintii. Ei sunt cei care vor sa isi stie copiii cu 10 pe linie, ba ii mai reped si pe la ore de inot-tenis-sah-pian-vioara-engleza-chineza-karate etc.
Am facut scoala in anii 80-90 si cel putin in anii mici, desi erau lectii, era si timp de suit in copaci si zdrelit genunchi de la mers cu bicicleta.
Intr-adevar, sunt de parere ca unele lucruri puteau fi predate intr-un stil mai recreativ, fara asa multa presiune, dar e si vina parintilor in supraincarcarea copiilor.
Hai, ma, ca m-ai spart! …ca sa folosesc limbajul “uzual”. Ii fi fiind vreun profesoras frustrat ca nu esti in stare sa te cobori la mintea unui copil de 10 ani! Na, ghinion!
Si eu am fost profesoara, dar am fugit mancand pamantul dupa doi ani, cand mi-am dat seama de plafonarea unui sistem care functioneaza in virtutea inertiei! Te apuca disperarea!
E adevarat ca iti trebuie curaj sa parasesti un sistem pentru care te-ai pregatit, dar faptele ulterioare au demonstrat ca in ceea ce ma priveste, a fost o alegere corecta.
Poate nu sunt informata eu foarte bine, insa mie imi rezulta ca, in momentul de fata, “scoala” e absolut obligatorie pana la o varsta la care te-a tampit indeajuns ca sa mai ai curajul de a-ti lua lumea in cap.
E doar o opinie! Multumesc pentru radbare!
Cinism de doi bani ! Probabil ca aveti legatura cu sistemul . Ca alte legaturim mai greu .
scoala a ajuns sa fie un stres total pt copii nostri,sase ore la scoala, si alte cel putin patru acasa la teme pai si parintii si profesorii lucreaza mai putin…scoala ii face pe bietii coii sa urasca SCOALA!!!!!!!
Aceasta scrisoare este extraordinara!
Copilul meu este in clasa a-8-a.Este un copil cu o capacitate fantastica. In clasele 1-4 a strans o multime de diplome la concursuri la care mergea cu drag. Eram, bineinteles foarte mandra. Atunci eram foarte mandra.Acum mi-am schimbat parerea.Pentru acele rezultate lucra mult in plus.Acum, in clasa -a 8-a este satul de toate.N-ar trebui sa existe olimpiadele. N-ar trebui sa conteze mediile claselor 5-8. Copilul meu a terminat in fiecare an cu 9,91. N-o spun cu mandrie. Daca vrei sa ajungi la un liceu bun trebuie sa inveti la toate,, si profesorii stiu asta. Asa ca, daca nu faci un desen extraordinar, nu ai 10, daca nu stii religie, latina, etc.nu ajungi la acel liceu la care visezi.In loc sa se pregateasca la matematica si romana, ei invata la toate. Ajunge la liceu satul.
Foarte adevarat! Nu inteleg de ce nu a aplicat deja aceasta forma de invatamant, care ia amploare in Romania! Va fi o mama extrem de multumita!
Problema este cand vrei sa faci altfel si chiar fara teme acasa, constati ca o multime de parinti sunt nemultumiti. Vor invatamant clasic, profesorul in fata, cu teme, demostratii complicate, invatat formule pe de rost … Asa incat ………
Noi facem scoala acasa si de asta nu mai trecem prin piedici puse de sistem. Dar am trecut fiindca primii doi copii care au acum 17 si 20 de ani au bagat teme date pentru parinti :), ne au semiscos din minti cu pretentiile scolii, care de fapt erau pretentiile absurde ale exponentilor scolii…
cea mica, acum de 10 ani jumate a bagat ea scoala in profesoara fiindca i a spus cam ce spui tu mai sus, chiar in fata: cand ii spunea invatatoarea ca e atat de buna incat sa ia locul intai la toate concursurile si sa fie fericita…fetita i a spus ca e deja fericita si daca ea ia locul intai la toate concursurile atunci ceilalti prieteni ai ei sunt pierzatori si asa distruge prietenii si fericire.
A mers la concursuri, a
Uat premiile ca sa demonstreze profesoarei ca nu ii e teama de competitie, insa i a spus ca a realizat ca e atat de dresata de ce stie despre cum se educa elevii ca nu mai intelege notiunea de cooperare, care duce cu adevara la educatie si i a recomandat sa citeasca Micul print…
si apoi s a lasat de scoala de stat si facem o scoala staina si la alegeea lor micutii de 9 si aproape 11 ani studiaza si materia din limba romana , cu drag insa, ca sa vada ce invata si copii de varsta lor care merg la scoala in Romania, dar fara stres si urlete, fiindca am fi ajuns ca si cu cele mari… urand scoala si profesorii si societatea care ii transforma in zombi reproductivi si inerti !
Cele mari au incetat sa cante multumita invatatoarelor afoane, desi profesori de muzica pentru copii erau fascinati de vocea si jocul lor de scena… danseaza totusi insa doar la petreceri… au incetat sa iubeasca scoala dar se duc la scoala pentru bursa de merit… Au dezvoltat in scoala o doza mare de cinism si sarcasm la adresa scolii si profilor pentru ca invatand tot la toate materiile pentru ca sa aiba macar banii de bursa de la scoala daca alte satisfactii nu, le spun profesorilor ce gandesc despre ei, si nu le cade bine. Insa intre timp, cu ajutor au ajuns sa vada ca si profesorii sunt oameni si au ajutat cativa sa iasa din depresii 🙂 si sa vina la scoala zambind, aranjati, pentru nu credeau ca un copil de liceu poate fi atat de matur.
Nu scoala i a maturizat insa ci viata de dupa cu suferinte, cu valurile ei.
Cu alta ocazie micuta inainte sa plece din scoala i a spus invatatoare din clasa 1 sa se lase de meserie ca sigur nu ii place ce face ca tipa tot timpul si cand faci ce ti place zambesti si te bucuri nu urli si nici nu trantesti si nici nu iti ia 8 ore, 4 de scoala plus 4 de semiinternat ca sa explici atata de prost inca sa le mai ceri parintilor sa lucreze in plus cu noi acasa :)))
Acum qne jucam de a scoala, cantam, mergem la schi si sanius, facem ingeri in zapada, urcam pe munti, face baie in lacuri si stam la plaja cand e vremea pentru fiecare lucru, lucram in gradina, avem in casa gradina botanica, si iarna ne cresc rosii micute in casa… totul e o joaca si nu s ar intoarce la scoala veche pt nimic in lume. La 9 si 10 ani sunt autodidacti in dezvoltare personala, invata singuri germana ca am cumparat de pe net niste videouri pentru mine si se uita mai mult ei la ele. Mi au cerut pian si se descurca cu carti descarcate de pe net. Sunt diar copii normali, nu sunt speciali, nu sunt mai geniali decat altii, doar nu le este ingradita libertatea cu nimic si nu sunt deloc antisociali, fac sport ca asa au ales, sah, go gimnastica, balet la palatul copiilor… ca asa au ales… si se joaca, si iar se joaca… nimic nu mai trebuie fiindca bunul simt primeaza in tot.
Sunt recunoscatoare ca m au crescut ei pe mine si ca acum crestem frumos impreuna
Va dorim si voua inspiratie, curaj sa fiti liberi
Multumim ca existati si va iubim dragi prieteni aparent necunoscuti 🙂
Felicitari! Ce frumos!
Asa da! Felicitari!
Adevărul trebuie spus cu orice preț. Doar așa vom rezista ca nație.
Felicitări copiilor şi dvs. pentru modul cum reuşiţi să faceţi faţă acestei societăţi care are ca scop uciderea valorii umane!!!
Ah, cat de frumos si, aparent, atat de simplu! Felicitari parintilor si copilului pentru curaj si ..libertate!..
Vrem si noi asa..
Mamica lui Andriesh si Pavalash
Crina, tu in Romania ai posibilitatea de a face “homeschooling”? Intreb pentru ca nu am auzit pe nimeni. In rest cred ca astfel de copii sunt cei mai fericiti. Eu insa nu mi-as permite, sunt la serviciu pana destul de tarziu dupa amiaza.
Foarte frumos.Felicitari!
Ceea ce a scris mama lui Rares este conform cu realitatea si majoritatea parintilor ne confruntam cu aceasta situatie. Mi-as dori sa se schimbe situatia si sa nu fim NEVOITI sa alegem scoala acasa pentru ca scoala la scoala este atit de haotica si lipsita de sens. In alte parti ale lumii aleg sa faca scoala acasa copii care dintr-un motiv sau altul nu pot ajunge la scoala. Cum ar fi copii actori de exemplu care ei practic lucraza si aleg scoala acasa ca sa poata avea un professor care sa vina sa le predea atunci cind au ei timp.
Totutsi nu pot sa nu recunosc ca si parintii fac lucrurile dificile. Si asta este adevarat. Le-am rapit profesorilor respectful care li se cuvine. Sunt multi parinti care au impresia ca stiu ei foarte ce trebuie sa faca un professor cu toate ca nu au citi nimic despre psihologia copilului si nu au habar ce este aceea psiho-pedagogie,
Adevarul este undeva la mijloc. Si sincer nu stiu cind si daca se va schimba ceva pentru ca se pare ca nimeni nu vrea sa accepte ca are partea lui de greseala.
Draga Crina, copiii tai fac scoala acasa sau sunt la o scoala straina ca nu am inteles prea bine… Te intreb pentru ca ma intereseaza si pe mine optiunile. Multumesc
Bravo mămica pt acest articol sunt perfect deacord cu tine!
Va multumesc! 🙂
Mulțumesc , mama lui Rareș. Dacă am gândi mai mulți in acest fel si dacă am acționa, poate am reuși sa schimbam lucrurile. O să ajut cu un SHARE pentru moment. Toate cele bune!
Sunt sigura ca asa gandim mai multi. Si cred ca ar trebui sa devenimi mai vocali, mai auziti, cumva.
Sunt mama lui Angelica si sunt foarte bucuroasa caci gandim la fel si sper din tot sufletul sa ne inmultim , as dori sa-mi vad fetita plina de viata cum am trimis-o.Noroc de avem un dascal intelept dar sistemul cere de dorit.Va multumes.
FOARTE BINE SPUS!MA BUCUR SI EU,MAMA LUI MATEI,CA NU SUNT UNA DINTRE “CIUDATELE” VREMII!
Din pacate nu numai sistemul de invatamant e de vina ci si multi parinti. Multi parinti care cotizeaza la scoli, mai ales la cele primare si gimnaziale pentru ca copii lor sa fie mai mult bagati in seama sau chiar pt note mai bune, parintii care tin mortis ca odraslele sa nu mai faca ciclul gimnazial la scoala ci la licee, pt care se face examinare speciala cu subiecte din culegeri ale fiecarui liceu in parte, vrei la liceu x tb cumparata culegerea acelui liceu, pt care se fac meditatii cu profesori de la acel luceu. Copiii vor invata cu profesori de liceu care au un alt ritm de predare si exprimare, ma indoiesc ca un profesor care preda intr-a 12-a va sti sa se coboare la nivelul unui copil care abia a intrat clasa a 5-a, dupa ce 4 ani a fost cu doamna. Daca parintii ar intelege si ar incepe sa se opuna acestor practici poate s ar schimba ceva. Pana atunci….astept cu inima stransa momentul.in care fetita mea cea mare va intra in minunata clasa 0.
Stimată doamnă Flori, un profesor, dacă e profesor în adevăratul sens al cuvântului, știe să se adapteze oricărui elev, indiferent de vârstă.
Din fericire și nefericire deopotrivă, trăiesc ambele ipostaze, de profesor și părinte,
Bine punctat!!!
E adevarat! dar sa lasam cotizatiile, pe care eu nu le fac, materia e grea, fara sa vreau… cu pareri de rau dupa, am pretentia ca, copilul meu de 9 ani sa invete tabla inmultirii pederost intr-o sapatamana, e prea mult, si vom incepe si cu impartirea, tot la 9 ani, cu cel de 10 ani imi mananc zilele sa il invat sa faca diferenta intre substantiv si adjectiv, dar repede, nu are timp pentru ca notele mici se aduna pana intelege el. Sunt sigura ca va intelege, dar dupa multe note mici si il demoralizeaza, are impresia ca el nu poate… dar de fapt e prea mult pentru varsta asta. Va urez succes cu inceputul scolii, pregatitoarea este super, este distractie, fara teme, din clasa a II -a incepe distractia adevarata! Iti urez sa ai rabdare… mai multa ca mine!
Sunt total de acord. E materie multa, se trece repede prin ea, si asa noi, in special mamele ne transformăm in elevi. Nu mai avem viața personală, social, nici noi, nici copii. De aceea suntem niste ursuzi toți. Uităm sa trăim! Cand mai are timp de alceva daca cel putin 8 ore sta in banca si la birou, 1ora sta la masa, 1 ora drumul dus întors si pregătit , daca mai si doarme la prânz 1 ora si încă una pana adoarme si apoi se dezmeticeste.când sa se mai si joace, sa daca un sport, dans,sau orice altceva!
din pacate ai dreptate.
MI-au dat lacrimile, pacat ca, copii nostrii fac parte dint-um joc murdar! Ar trebui sa incercam sa nu-i lasam sa le distruga copilaria. Mama lui Sofia!
asa este!!!!!!!
Cred ca e unul din putinele comentarii parcurse care mi se pare de bun simt.
Superb. De acord. Dar ce este de facut…
Aici Steluta, posibila învățătoare a lui Rareș:
Dragă mămico, ai înțeles perfect care este rostul școlii. Din nefericire, mult prea multi oameni nu-l înțeleg. In primul rând, mai marii noștri, care ne evaluează activitatea didactică in funcție de grosimea dosarului, fără măcar să deschidă ușă unei clase și să schimbe două vorbe cu copiii. Apoi, mare parte din părinți, care consideră că un profesor bun este acela ce ține copiii ocupați, cu nasul in culegere zi si noapte. Succesul scolar nu se măsoară in note…sau, nu in primul rând. Nota e doar măsura unei stări pe care a avut-o copilul la un moment dat. Peste ani, această notă nu va mai conta. Copilul, însă, va tine minte daca, in momentul primirii notei, a fost blamat sau încurajat… dacă a avut curaj sa mai încerce sau s-a resemnat… Cunoștințele, informațiile, vin si trec… Ce scrie acum in manuale ar putea sa nu mai fie valabil peste 20 de ani.. Este mai important pentru copil sa aibă ambiție, curaj, îndrăzneală, perseverenta, empatie, sa fie creativ, sa găsească rapid soluții in diverse situații.
Multi părinți se cramponează de rezultatele școlare ale copiilor… si-i pedepsesc pentru ca nu au tot timpul FB si nu vor lua coroniță de premiant la sfârșitul anului scolar… Multi învățători, din nefericire, consideră că merită coronițe de premianți doar copiii care rezolva 20 de probleme pe zi… Eu consider ca merită câte o coroniță de premiant fiecare copil care a venit cu drag la școală si care s-a străduit să fie mai bun, mai prietenos, mai curajos si mai creativ decât a fost in ziua precedentă. Si-i încurajez pe toți la fel de mult.
Doamna Steluta!Va multumim! Ne bucuram ca existati, dumneavoastra si multi alti colegi de-ai dumneavoastra care gandesc la fel. Ce bine ar fi sa fie cadre didactice doar ca dumneavoastra!
Ma regasesc cu mult drag in categoria acelor invatatoare care nu promoveaza competitia si premiaza toti copiii si de fiecare data cand se prezinta ocazia. Sunt si mama si cu atat mai mult inteleg ce asteapta parintii de la mine, ma refer la aceia dintre ei care au o judecata matura. Nu la aceia care au uitat ca au fost elevi si ca nu le placea cartea, dar sufoca propriii copii cu zeci de pagini, zeci de activitati si care vor doar FB. Copiii mei(elevii mei) ma iubesc si iubesc sa vina la scoala. La sedintele cu parintii am prezenta 100%. E minunat sa vad oameni fericiti de relatia pe care o avem, parinti-copii-invatatoare.Succes tuturor!! Fiti echilibrati in toate si va fi mai mult decat bine!!
Doamna Steluta, va felicit!
Oameni ca dumneavoastra ne mai dau speranta!
Si eu sunt fost invatatoare siinteleg perfect cum e ca insider acest sistem.
Aveti copii?Ce fac ei ?Cum gestionati problema cand vine vorba despre ai dumneavoastra copii,aveti curajul sa va opuneti curentului?
Unde se mai gasesesc asa stelute de invatatori?vreau ai eu pentru copiii mei!!!
Subscriu cu ultimele 11 raspunsuri.
Aici mama Tianei. Dacă măcar jumătate din cadrele didactice, și aici mă refer și la cei care,implicit, prin faptul ca dau direcții și “ordine “școlilor și celor care muncesc, ar putea fi numiți așa, deci,dacă ar gândi la fel ca dumneavoastră, am putea sa spunem ca ai noștri copii sunt norocoși. Însă nu funcționează așa, din păcate. Notele contează mult, iar meditațiile în particular au devenit obligatorii, altfel, nu-i așa, dintr-o dată, copilul nu mai e la fel de bun. Încerc sa-mi educ copilul sa învețe pentru el, pentru a deveni o persoana cu valori, cu principii, însă nu e foarte ușor, pentru ca în fiecare zi ne lovim de superficialitate, din ambele părți (părinți și profesori )de de aroganta și din păcate de ignoranță. Și ignoranta naște ignoranți, o spun cu durere în suflet. Poate se va mai schimba ceva? Oare cei care gândesc sănătos și care ar putea salva viitorul copiilor noștri, și ăsta înseamnă speranțele noastre, nu mai au nici o sansa? Refuz sa cred așa ceva, nu putem sa ne predam. Deci, felicitări ca sunteți și gândiți așa și ne dorim ca toți care gândesc la fel(sunt sigura ca sunt multi)sa schimbe ceva, sa bucure copiii noștri cu harul lor. Mai avem speranțe !
Doamna Steluta, mi-ar fi placut sa fiti invatatoarea fetitei mele. FELICITARI!
FB! este ultima mea grija, cel mai greu e sa ii fac pe copiii mei sa aibe incredere in ei, stam la teme si 4 ore, pentru ca ii explic fiecare exercitiu sau problema pe care vad ca nu o stie, … si la sfarsit …. Ai inteles? si raspunsul este de multe ori … Nu tot! si atunci ia-o de la capat. Si ei isi pierd rabdarea, isi pierd increderea ca vor intelege vre-o data si cand le vezi fata de dezamagire, ca nu inteleg, iti vine sa plangi. Pe cand ajunge sa inteleaga vin lucruri noi. Un FB pentru copil este o raza de lumina, cand ia FB intra zambind in casa, cand ia S i se citeste pe fata.
Oricum, eu incerc si ma lupt sa ii fac sa inteleaga, mai mult pentru ce va veni in clasele 5-8, dar ei tanjesc acum dupa FB.
doamna invatatoare…foarte frumos scris…din nefericire dupa cum bine stiti unii colegi uita de zambetele copiilor, de sufletul si mintea lor. Mult succes!
auziti doamna, dar dvs ce-ati simtit atunci si ce simtit acum despre notele pe care le-ati primit !? cumva sunteti si acum traumatizata de notepe primite, de cum ati invatat !?
O atitudine demna de urmat. Felicitari! Eu sunt mama lui Alex si din cauza sistemului astuia am ajuns sa mi duc copilul la psihologi, am consultat medici psihiatri crezand ca e ceva in neregula cu el. Si de ce? Pt. ca este prea cuminte , nu injura , nu se bate,etc.cum fac ceilalti colegi. Am ajuns la diriginta,la directorul scolii unde mi s a spus ca el e altfel , ca are o citez: Inteligenta emotionala” , dar ca scoala nu pune accent pe asa ceva. Si ce face scoala? NIMIC dupa parerea mea. Ma bucur ca mai sunt si alti oameni care gandesc ca mine. Te rog nu te opri aici. Eu te susutin. Felicitari inca o data !!!!
Bravo lui, daca are o inteligenta emotionala, viața lui va fi frumoasa si el un fericit care va reusi sa-si stabilească prioritățile.
Foarte bine punctat! M-am lovit de toate acestea inca de cand copiii mei erau scolari si constat ca nimic nu s-a schimbat de atunci. Te saluta bunaca Emmei Sofia.
un articol minunat…….multumesc pentru cele spuse si pentru timpul dedicat acestui articol…..imi doresc sa fie citit de citi mai multi care e nevoie sa schimbe ce e de schimbat…..am dat share cu mare drag….
Vai, ce cuvinte frumoase! Ma simt atat de aproape de voi. Va multumesc!
Eu sunt mama de 3 scolari.
Una mare de 14 ani si sufleteste plina de cicatrici lasate de scoala. Un copil atat de bun, pe care greu l-am echilibrat incat sa reziste sistemului.Refugiul in invatatura a fost singurul scut pt toate,toate suferintele avute.
Sora de 12 ani a fost mai flexibila si si-a dezvoltat un sistem propriu de a rezista la scoala.A cerut des mutari din clasa,scoala,cautand noi inceputuri cand nu mai suporta.Invata cat vrea, din instinct se automenajeaza.
Piticul de 7 n-are noroc de invatatoare care sa-l lase asa bun cum e.Ea ciunteste aripile. “De ce sa scrie mai multe litere?Nu e in programa.Si ce daca stie sa socoteasca din cap si tabla inmultirii? Sa faca cum zic eu.Am 40 de ani experienta ”
Eu as zice 40 de ani de uzura morala !
Macar la el voi schimba lucrurile drastic. Am rabdat destul !
Ce frumos ati spus: ” Am rabdat destul!” Frumos si trist.
Ma gandesc ca am rabdat o data pentru noi si acum rabdam pentru copiii nostri. Poate ca e cazul sa ne mai exprimam.
Acum cred ca e mult mai facil sa ne reunim si sa ne facem auziti deoarece exista tool-ul asta extraordinar numit internet.
Felicitari pt aceasta scrisoare. M-am regasit 100% in ea. Si eu sunt o mama eleva. Ce ma intristeaza cel mai mult este resemnarea copilului: nu stiu, nu pot . Si in mare parte are dreptate nu toti copiii au parte de aceleasi dotari . Pe cealalta parte este foarte cuminte, harnic,respectos,nu injura,nu se bate, dar pentru asta nu poate primi nota 10 . Si nu intamplator si eu sunt mama lui Rares ( 12 ani )
excelent punctat si articulat.
am sa pun acest articol la toate mamele pe care le stiu.
si stiu destule care cam asa gandesc.
mama de eva,10 ani
Frumoase comentarii..nu indeajuns de vizibile acolo sus..unde totul e putred. Omul sfinteste locul…ca mamica a Mariei am norocul unei doamne educatoare asa cum ne-am dorit…scopul ei este sa ii faca pe copii sa vina la gradi cu drag si sa invete prin joc..sper sa fim sanatosi si sa descoperim o invatatoare cu aceeasi deschidere..daca nu-gasesc solutii. De profesie tot dascal..intr-un sistem tot mai umil si umilit al invatamantului special..asa incat noi poate intelegem cel mai bine ca nu continuturi goale si materie multa au nevoie copiii…
Poate si dascalii vechi si noi ar trebui sa isi aminteasca o lozinca de secole: decat un cap plin, mai bine unul bine facut.
Idealul educational este sa il inveti pe elev cum sa invete..sa caute, sa cerceteze, sa creeze…
Dar examenele la pedagogie-pentru profesori se bazeaza pe definitii, clasificari si teorii…teoria teoriei – sa ma ierte scumpii pedagogi..
Revenind..din pacate eu de multe ori le transmit ca mesaj parintilor nemultumiti de sistem ca noi suntem prea mici si nu se plang unde trebuie si cum trebuie…
Daca apar reclamatii la inspectorat sau mai sus in legatura cu un caz particular sau o situatie ce depaseste atributiile cadrului didactic..cei de sus trimit brigada de inspectie in toata scoala si in acest fel rezolva problemele.
Prefer sa veghez pentru copilul meu sa aiba parte de experiente folositoare la scoala si va doresc acelasi lucru tuturor parintilor – ca sa nu ii discriminam pe tatici
Multumesc mult pentru comentariul dumneavoastra!
Inteleg perfect limitarile impuse de Minister, Inspectorate,ettc. Tousi, daca mai multi dascali si mai multi parinti ar gandi ca noi, eu cred ca lucrurile s-ar misca inspre bine. Din pacate (pot vorbi si in postura de cadru didactic dar si de parintte) noi nu ne autodepasim propriile limitari imprimate deja in subconstientul nostru.
Ce repede am uitat ce simeam cand eram elevi,acum adulti fiind in postura de parinti si de cadre didacttice.
Mi-a placut mult comentariul dvs., d-na Iuliana Baban! De asemenea acest articol! Am citit cu rabdare fiecare opinie. M-am regasit in cele mai multe dintre ele. Am trei nepotei si acum sunt mamica unei fetite de 1 an si 9 luni. Ma gandesc cu groaza ca va trebui la un moment dat sa mearga la scoala. Nepoteii mei, copii isteti, au avut fiecare dintre ei experiente greu de descris in legatura cu scoala: cel putin o perioada de depresie in clasa I, apoi in clasa a V-a, multa violenta la scoala, lipsa de apreciere si incurajare din partea profesorilor. Mai degraba critici dure, umilinte. As vrea tare mult sa se schimbe sistemul de invatamant in clase in care copiii cei mai buni sa fie intr-o singura clasa, apoi cei mai putin buni in alta clasa, iar cei mai slabi, in alta. Materia sa fie adaptata fiecarei grupe. Este un ideal dupa parerea mea. In acest fel copiii nu se vor mai simti atat de impovarati la scoala. Mi-ar placea, de asemenea, scoala romaneasca sa fie mai practica, mai creativa, bazata pe joc in clasele mici. Mai nou am vazut ca s-a introdus tabla inmultirii la clasa a II-a, iar matematica a devenit o materie tot mai grea si ptr. noi, cei maturi, cu atat mai mult ptr cei mici! Imi doresc, draga mamica lui Rares, ca aceasta scrisoare a ta, ce reprezinta durerea multor mame si tati deopotriva, sa fie citita de cei care pot face o adevarata reforma a invatamantului romanesc. Cu drag, ptr toate mamele si cadrele didactice, mama Elei
cretetin articolul!Nu din cauza lectiilor nu se joaca micutii ci pentru ca pariintii sunt prea ocupati cu facut bani pentru a face oameni de zapada sau chiar pentru a observa propriul copil.Parintii lasa educatia pe seama scolii ,habar nu au ce se petrece aici si constata ca odraslele sunt triste !Sunt tristi copiii ca sunt neglijati de parinti sau prea asfixiati de grija parinteasca eronat inteleasa si aplicata ,sunt tristi ca au prieten telefonul si facebook!
Generalizari de acest gen sunt daunatoare. Eu am scris si din postura de tanar parinte si cea de dascal asa incat mi se pare nedrept sa primesc astfel de judecati. Este vorba evident de un cumul de factiri in care includem influente sociale media anturaj, disponibilitatea si implicarea familiei. Dar avem un mare DAR-scoala are OBLIGATII CLARE DE A PRESTA SERVICII BINE DESCRISE DE EDUCATIE, familia prezinta caracteristicile sale. Facem din scoala sala de judecata asupra defectelor familiei? Parintii pot avea multe scuze si explicatii, dascalii sunt oameni si au circumstante explicabile pentru toate esuarile dar factorii de decizie de la nivelul inspectoratelor, a ministerului – LOR NU AR TREBUI SA LE ACCEPTAM SCUZE SI LAMENTARI…un sector subfinantat si discreditat totusi inca rezista datorita faptului ca exista inca suficienti dascali dedicati, modele si care merita tot respectul nostru.
Ai citit cu atenție? Ai înțeles ceva din ce ai citit? Ai copii la școală? Iar dacă ai, au ei timp și de altceva în afară de lecții? Părinții sunt de vină pentru orarul încărcat, exagerat de încărcat, pe care îl au cei mici? Mai gândește-te!
Gabriela, esti singura care nu ai citit cu atentie articolul si autocaracterizarea mamei lui Rares. Ai fi aflat ca mama nu acuza total scoala, ci doar isi exprima ingrijorarea ca nu cumva educatia lui Rares sa nu fie corect continuata din punctul pana la care a realizat-o familia, pe perioada pe care copilul o petrece in relatia cu scoala. Si isi exprima si o minima speranta in conlucrarea (potentiala) cu scoala, in beneficiul copilului. Altfel nu ar fi scris scolii romanesti actuale aceasta scrisoare deschisa! Poate faci totul in viteza in viata ta, de aceea n-ai timp si exercitiu sa aprofundezi unele lucruri, dar mai e o speranta pentru tine, atata timp cat ai citit acest articol ; tu il consideri ,,cretetin” (?!), dar noi, celelalte mame (esti mama si tu?), il consideram realist gandit, sufletist impartasit, foarte bine scris si bine plasat in contextul actual.
Precum acest “cretetin” asa si educatia oferita copiilor? FELICITARI!
Astfel de cadre didactice ar trebui sa ia loc in banca, sa mai invete alaturi de cei mici.
De acord.
Frumos!
Nu mai sunt mama, ci “maia” si “Emia” ator doi elevi din zilele acestea, si sunt perfect de acord cu ideile din articol. Nu ma ocup direct cu “aprofundarea” materiei predate la scoala, insa vad ca nu mai au copilarie acesti copii. Si e trist… Un share cu mare drag!
Trebuie sa va schimbati , dragi parinti, voi, noi, mai intai si apoi , vom impune profesorilor, sistemului de invatamant , viziunea noastra despre educatia pe care ne-o dorim pentru copii nostri si sigur, ne dorim schimbarea. Ma bucur ca , bine ati observat, nu copii sunt problema, ci adultii.Va fac cunoscut ca exista deja, in tarile occidentale, sistemul de invatamant paralel, adica , copii se reunesc in grupuri mici la profesori/invatatori acasa si fac lectii numai in particular; cine isi permite tine copilul acasa si cheama institutorul; nu este vorba de invatamant pe bani, ci pe schimbare de experienta intre generatia tanara si noi, ceilalti; putem incepe cu pensionarii; nimic nu-i mai placut decat sa fii pensionar si copii sa te solicite, inca!
Francezii se folosesc de o scapare a legii invatamantului care spune: ,, educatia se face in etablismente de stat sau particulare….”, nu specifica ce inseamna ,,particular”, deci poae fi acasa la mine , la tine….singura obligatie este aceea de a transmite informatiile minime necesare elevului, astfel incat , sa stie sa citeasca , socoteasca, putina orientarein timp si spatiu ( istorie, geografie), in rest dak ii place studiaza el ce vrea, dak nu , va invata o meserie si iata, cum fiecare va face ce vrea si ce poate, copil si /sau parinte.
Ce ziceti de acest sistem de educatie? Nu stiati, cum nu stim multe despre ^prea-desteptii occidentali…
Eu sunt bunica si tare m-as mai bucura sa va fiu alaturi in demersul de schimbare a sistemului de invatamant romanesc.
Li s-a furat copiilor copilaria, daca isi fac datoria fata de scoala nu le mai ramane timp nici sa-si spuna rugaciunea, de ce se intampla asta, pentru ca multi educatori ? nu mai citesc pedagogie nici psihologie se cred toba de carte, cred ca ar trebui sa se prevada special in lege ce teme, ce volum sa aiba si care sa fie obiectele fara tema srisa.Se dau teme pe vacanta, la ce le mai dati vacanta?
Se dau 100 de probleme de rezolvat intr-o unitate mica de timp.As vrea sa vad ca domnul sau doamna respectiva le-a rezolvat si a cronometrat…s-au te pomenesti ca toate temele idioate sunt pedepse pentru parinti sau bunici…Pana si rusii au pedagogi de valoare, numai noi ne aruncam cu capul inainte spre zid, bne ca tot schimbam ministri !!!
Am citit si am plans. Am un copil in clasa a 9 a si unul pe care mi l cere sistemul la grupa 0, din toamna. Nu mi as da fetita minunata acestui sistem stramb, as amana pe cat posibil, dar din pacate nu pot face nimic in sensul asta .Ma rog doar, sa avem noroc de o invatatoare ca doamna de mai sus…inteligenta, umana, dornica sa ajute copiii, nu sa le distruga spiritul. Si ma voi stradui sa mi inteleg copilasul si sa l ajut cat voi putea sa vada partile frumoase ale scolii..si nu ma refer aici doar la vacante. 🙂
Ai mare dreptate! Copiii nostri sunt născuți intr-un sistem care nu ii merita, care nu li se potriveste si care le taie sansele de dezvoltare! Oare de ce oameni ca tine nu sunt in pozitiile din care ar putea îndrepta lucrurile…? Sper ca măcar punctual, prin cadrele didactice, sa se mai poată face ceva. Depinde si de ei, de cum isi aleg sa isi indlineasca menirea… mult succes!
Sunt bunica a cinci nepoti : patru fetite si un baietel,mama a doi baieti, invatatoare de 36 de ani, absolventa de liceu pedagogic pe cand la admitere erau sase sau sapte pe un loc.Acum am trecut printr-o situatie dificila.Era cat pe-aci SA FIU RESTRUCTURATA pentru ca zi de zi mi-am facut datoria si nu mi-am continuat studiile,nu am alergat dupa punctaj…Faceam ceea ce-mi propusesem in prima mea zi de scoala:sa educ puii de om.Pe tot drumul acesta greu m -au insotit sfaturile dar si mirosul de parfum rusesc al dragei mele invatatoare.Acum privesc trista la nepoatele care vin disperate de la scoala , spunand ca au prea multe teme .Ma doare sufletul cand vad in caietul de clasa doua exercitii si ca tema…douazeci si doua.Oare acesti PROFESORI IN INVATAMANTUL PRIMAR….specializati unii si pe la patruzeci de ani ar avea curajul sa solfegieze la ora de muzica?Nici eventualele greseli nu le corecteaza .De ce?Pentru ca nu stiu. Ma gandesc la copiii fara ajutor.Pentru ei scoala e un chin…
Cata dreptate aveti………… Sunt mama Mariei, eleva in clasa a V-a la o scoala “de centru”. Desi sunt “fost” cadru didactic, va raspund acum din postura de mama. Am renuntat la invatamant acum 5 ani, scarbita fiind de sistem si de neputinta mea de a schimba lucrurile. Ne confruntam si noi cu aceesi problema; facem teme pana seara la ora 9, am renuntat la activitati extrascolare ca sa putem face fata scolii. Si pentru ce??? Pentru un 7 la matematica. Este exact cum spuneti: 2 probleme in caiet, 20 probleme tema. Ce nu stim, ramane nestiut. Nu am vazut inca intr-un semestru, un exercitiu rezolvat de d-na profesoara dintre cele pe care nu am stiut sa le rezolvam…. spun nu am stiut pentru ca uneori nu reusesc sa rezolv problemele la nivelul clasei a V-a si sper de fiecare data ca d-na profesoara imi va da o mana de ajutor. Ramanem insa cu mana intinsa de fiecare data. Si ghiciti ce??? Cand reusim sa facem tema, Maria e apostrofata: “Te-a ajutat mama sa faci tema???”. Fiind eleva de 6-7, dupa evaluarea doamnei, nu se pune problema ca am sti sa ne facem tema singura.
Sunt si eu la randu-mi disperata, asemeni multor parinti. Maria nu mai e fetita vesela si jucausa de acum un an. Nu dorm noptile gandindu-ma la o solutie, dar nu gasesc una. Nu pot sa ii spun: “nu e o problema daca ramai corigenta la matematica!” Cum sa ii spun asta? Este in clasa a V-a. A avut doar B si FB la matematica in clasele I-IV. Iar eu nu pot lupta de una singura impotriva sistemului desi as muta si muntii pentru ea. Sper insa sa ne facem auziti fiind mai multi in aceasta situatie si sa reusim sa schimbam ceva.
Dragi parinti,
Pentru ca va simt atat de aproape (o fi apropierea aceea pe care o naste o durere comuna), vreau sa va impartasesc un documentar interesant despre cum arata un sistem de invatamant proiectat nu doar sa tina pasul cu vremurile, ci si sa anticipeze provocarile cu care se vor confrunta viitorii adulti la absolvire. The Finland Phenomenon-Inside the Word’s Most Surprising School System
https://youtu.be/bcC2l8zioIw
Multe de discutat
Doar o mica problema din criza globala din educatie. http://youtu.be/zDZFcDGpL4U
Dragi mamici
Eu cred că exagerati un pic. Și noi am trecut prin școală. Și cu siguranță nu a fost ușor. Dar eu nu îmi amintesc ca mama mea să se vaite și sa mă compatimeasca atât. Și oare noi nu suntem oameni? Nu mai știm sa trăim? Suntem primul exemplu al copilului. Și mai suntem și persoanele care percep foarte bine starea lui, dar îi și transmitem foarte ușor tot ce simțim și mai ales ce gandim. Cele nouă luni au creat o legătură pe care nimeni nu o poate rupe. Deci, oare toate grijile și gândurile noastre nu se transmit copilului? Cu siguranță. Și nu oricum. Cu o mare putere. Oare nu complicam noi mai mult viața lor? Doar ganditi-va un pic: noi vrem note bune, înot, ski, șah, karate și multe altele. Și tot noi ne plângem ca nu mai avem timp de noi. Și cu voi cine a făcut lecțiile? Eu le făceam singura. Și i-am dat fetei mele încrederea, libertatea și posibilitatea de a face la fel. Și funcționează. Foarte bine. Dar cred in ea. Și ea știe asta. Și s-a jucat cât a vrut. Și mereu a făcut și sport pe lângă școală. Și e timp pentru de toate dacă știm să îi învățăm pe copii sa aibă timp. Când sarcinile de la serviciu nu va convin ce faceti? Faceți! Cam așa și cu școala. Nu totul ne place si ne folosește, dar ne pregătește. Nu toți ajungem directori.
In momentul in care ai copii de a 9-a care ajung in spital, unul cu atac de panica, altul cu preinfart, iar unul de-a 11-a – olimpic, de altfel -cu tentative de sinucidere din cauza presiunii de la scoala, nu exageram….
Bine spus! Si eu sunt mama a trei baieti de scoala care fac si sport, au timp si de joaca isi fac temele singuri, ii ajut doar atunci cand nu inteleg ceva. Tor timpul le-am spus ca toate notele sunt pentru elevi si nu i-am recompensat niciodata material pt note bune. Nu este asa de mult vina scolii cat a parintilor care poate nu au fost nici macar dr 8 si acum pretind copiiilor numai 10
Cred ca e unul din putinele comentarii parcurse care mi se pare de bun simt.
Draga Iulia;
Nu prea ai inteles mare lucru din postarea mea. Si eu am trecut prin scoala, nu mi-a fost usor, mama nu s-a vaitat si nici nu m-a compatimit, intr-adevar. Nici nu avea de ce. Aveam timp de inot, chitara, sculptura si eram premianta. Si asta in conditiile in care, pana in clasa a XII-a inclusiv, nu era zi in care sa nu am timp sa ies in curte cel putin 2 ore. Eu am aveam timp pentru tot. Fata mea, in clasa a V-a nu mai are. Si nu pentru ca sunt o mama rea, pentru ca am pretentii prea mari, o compatimesc si ii transmit starile mele. NU. Pentru ca vine de la scoala si scrie 13 pagini de caiet studentesc tema la matematica. Strict despre asta vorbeam. Ea nu are timp, fizic vorbind. Si nu ii face eu temele. Nu am de ce. E o fata desteapta si descurcareata. O ajut doar cand este cazul, lucru absolut normal, atata timp cat scoala nu ii asigura acest suport. Ma bucur sa aud ca esti o mama ideala. Eu nu sunt, dar asta nu ma face mai putin mama. Si pentru ca sunt mama, imi exprim ingrijorarile si sper sa gasim solutii impreuna cu alti parinti care imi imparatasesc sentimentele.
Buna, draga Andeea, mamica a lui Rares!
Eu sunt Cristina, mamica minunatului Tudor, scolar de-a sasea, si a gemenilor Martin si Zmaranda, scolari de-a doua. Si ne zbatem degeaba!
Acum, depinde de fiecare cum priveste lucrurile, exageram sau nu. Nu suntem plini de dramatism, ci doar de drama zilnica a copiilor nostri. Caci ea exista fara indoiala.
Am ridicat mereu aceleasi probleme ca si tine, am vorbit, aproape rugandu-ma, dar am facut-o degeaba. Si cred ca tot ce e strans in fiecare parinte, toate nemultumirile adunate ar trebui puse pe o foaie si trimise, cu zeci, daca nu sute, de mii de semnaturi, acolo unde incepe raul, adica Ministerul Educatiei.
Suna pragmatic, asa cum ar trebui sa fie. Ar trebui sa ne adunam odata gandurile di sa le lasam sa se faca auzite: copiii nostri nu sunt niste roboti iar noi, mamicile si taticii, avem o viata de trait alaturi si pentru ei. Sa incercam sa facem in asa fel incat sa nu mai fim nevoiti sa ne petrecem timpul langa ei doar atunci cand au lectii de facut deoarece altul nu mai exista.
Educatoarele sunt OK de obicei, pentru ca lucreaza cu copii mici, dragalasi, puri, care nu sunt inca afectati de sistem, dar odata cu cresterea lor sunt modificati devin mai tristi, simt daca sunt nedreptatiti si unii poate se revolta, altii sufera.
Apoi incepe scoala cu toate cerintele, bucuriile si la fel micile nedreptati.
S-a spus ca sunt de vina unii parinti ca le cer copiilor numai note mari. Sunt si parinti care nu fac lucrul acesta – dar un copil bun, un copil care invata si care la inceput crede ca daca invata va fi apreciat de doamna invatatoare si mai tarziu de doamna profesoara pe care o admira va dori tot timpul sa invete de nota 10. Si acum incep dramele: trebuie sa lucreze de la o zi la alta 10 exercitii (sau poate mai multe) la matematica; 3–4 exercitii la franceza; tot 3–4 ex. sau o compunere la engleza; la fizica, si aici trebuiesc lucrate 5–6 probleme; dar biologia, istoria unde se asculta din toata materia mereu; limba romana cu literatura, compunerile si gramatica ei… acestea fiind materiile imporatante… dar mai sunt cateva…
Si fiecare profesor si e corect considera ca materia lui este importanta si trebuie lucrat. Dar daca in clasa se lucreaza intr-o ora 3 probleme sau doua exercitii, de ce acasa li se dau copiilor sa lucreze dublu sau chiar mai mult – acasa presupunandu-se ca lucreaza singur… fara profesor…
Ministerul da profesorilor o programa, care trebuie respectata, dar nu le impune cate teme sa le dea copiilor pentru acasa.
Deci cred ca multi profesori ar trebui sa nu mai gandeasca ca parintii lasa toata greutatea pe scoala – adevarul este la mijloc…
Dragi mămici văd ca sunteți un număr mare care nu sunteți de acord cu sistemul o rog pe mămică lui Rareş sa creeze un grup pe Facebook în care sa ne alăturam cât mai mulți și sa luptam pentru copii noștri sa nu lăsăm acest sistem sa ne distrugă puii pentru ca vor sa i crească pentru ei sa le implementeze de mici un model ce este bine și ce este rău contrar părerilor noastre . După ce ne vom strânge în număr mare putem merge în fata ministerului sa cerem schimbare pentru ca așa nu se mai poate . În loc sa văd chipuri de copii fericite pe strada văd doar copii triști trași la fața și încă de la vârste fragede începând cu grădinița nu este posibil așa ceva .
O super idee!
Revin maine cu detaliile grupului. 🙂
Un grup pe Fb … rezolva ….mai mult de o gramada treaba.
Sunt mama unui pui care nu implineste 6 ani in septembrie si pentru ca pot din acest motiv sa nu-l inscriu in clasa 0 am ales sa nu o fac, sa-i mai ofer un an de copilarie.
Sunt interesata de sistemul de scoala acasa. care sunt conditiile, ce presupune acesta? Cunoasteti parinti care aplica asa ceva? Pot eu si tatal copilului sa-i asiguram in acest fel copilului o pregatire corespunzatoare, in mai multe domenii si discipline? Multumesc.
Vreu si ieu in grupu vostru sa lupt cu ast sistem nedrept… Vreu ca copilu meu sa schimbe lumia asta… Nu ii timp de vaci si oi zilele aste, nu mai ii ce o fost. Nevasta mea e foarte suparata si ni facuram abonament la vodafon si daduram pieste dumniata .da ci profesoara sunteti mata sa va scrieti singura scrisoare?
Desi sunt cadru didactic, sunt langa dumneavoastra. Aproape in fiecare seara am un prieten care imi trimite problemele fiului sau din clasa a treia, probleme pe care nu stiu sa le rezolve (nici parintele, daramite copilul). Nu sunt de acord sa dai probleme acasa copiilor daca nu stiu sa le rezolve. Sunt teme pentru copii sau pentru parinti si prieteni. Nu stiu ce sa spun….
Am suferit la fel ca tine ! Nu credeam sa mai citesc suferinta! Noi permitem toata mizeria asta creata de oameni mizerabili perversi
Ce putem face?
Stați liniștită, rolul școlii nu este să educe copii, chiar dacă acesta e numele ministerului. Acest rol, de educator, este al părintelui, în exclusivitate. Noi, profesorii, nu am dovedit prin vreun examen că am avea competențe în educație, ci în alte domenii. Succes și zbor frumos prin viață!
Dar propuneri de modificare a programei scolare puteti face.Sa nu educam si sa facem un robot.Nu ore de muzica serioase,nu desen,nu ore ore de dirigentie mai lejere.NUMAI ore de pregatire la profesori,ore de meditatii,teme,si copilul se culca la 10 -11 seara.Sa zicem in clasa a VII-A.Am obtinut,in scoala o cultura general,pe vremea mea,si asta mi-a ramas,inclusiv ore de comportament.In facultate te specializezi. Bunica lui Cristian
Orele de dirigentie , pe vremea mea se imparteau intre profesorul de matematica si cel de ramona, care nu reuseau sa tina pasul cu programa ;).
Vreau si eu în grupul doamnei Andrea!
Felicitari pentru scrisoare !!!!! Programul incarcat si greoi nu duce decat la frica de scoala a copilului, frica de a nu se face de ras in fata colegilor daca mai greseste, scaderea increderii in fortele proprii. Asa va ajunge sa urasca scoala si totul va fi un calvar pentru copil. Tot ce este scris in scrisoare este adevarul gol-golut despre scoala de azi. Eva, fetita mea de clasa l , din copilul fericit si bucuros ca merge la scoala a devenit un copil obosit si chinuit . Mama Evei
Subscriu Steluta ! nu sunt cadru didactic !
Subscriu Steluta !
Buna ziua
Sunt mama unei fetite de 2 ani si matusa unui baiat de 10 ani.Va spun, cu mana pe suflet, cat de groaza imi este de pe acum sa-mi dau fetita la scoala …Vad cand de greu le este copiilor din familie sa faca fata cerintelor scolii ….prea multe teme, prea multa competitie intre copii (uneori ,vrand-nevrand indusa si de parinti care la randul lor sunt presati de sistemul defectuos de invatamant), prea multe ore petrecute atat la scoala cat si acasa pentru teme!
Problema sta, in mare parte, si in felul in care este gandita programa scolara ,manualele ….materii care se predau prea devreme …sua cu continut prea greoi; de ex. matematica in primii ani este logica curata ,mai putin aritmetica pura ….nu zic ca e rau….dar nu pentru un cpil sub 10 ani…cat de logici pot fi ei ?! unele probleme sunt grele pentru un adult, darmite un copil …Ar trebui mai mult sport (facut cu grad-aici sa se investesca in infrastructura-terenuri,sali,recuzita aferenta….) ,ore de creativitate si dezvoltare a personalitatii ….
Acum, unii invatatori au pretentia de la copii sa stie adunari,scaderi si de ce nu macar literele alfabetului – daca stiu sa citesca la 5-6 ani.mai bine!! E absurd si strigator la cer! Li se fura cei mai frumosi ani ai vietii si sistemul (ministerul,inspectoratele,profesorii implicit) continua la fel !
P.S.Cum zicea mai sus, d-na Smadu Cristina …nu e de ajuns sa ne plangem pe tastatura,trebuie sa luam atitudine clara…sa se creeze un grup pe FB in acest sens si sa iesim in strada ,se mergem la cine trebuie, pentru a cere o schimbare ,o restructurare totala a sistemului educational!! Si daca e nevoie ,sa se aduca din tarile care stiu sa-si educe copii academic si nu numai, profesori, personal capabil sa-i invete pe cei de la noi cum sa facem sa avem un viitor educational de calitate pentru copiii nostri.
Am creat acest grup pe Facebook. Haideti sa ne adunam si sa vedem ce putem face….
Join and share and invite, daca simtiti… 🙂
https://www.facebook.com/groups/833789353413770/
Buna ANDREEA sint Cristina mama unui baietel de 8 ani ,ai foarte mare dreptate si sint alaturi de tine .As vrea sa iti spun ca la noi in scoala Doamnele Invatatoare au un vocabular foarte bine definit ,exempul ,,nu ai creier ,esti un prost ,chem protectia copilului sa te i-a de la parinti si etc etc,COPII NOSTRI SINT STRESATI ,NU VOR SA MAI MEARGA LA SCOALA CA ASA ZISELE DOAMNE SINT RELE ,AS AREA SA SPUN MULTE DAR E MAI BINE SA MA OPRESC ,ITI MULTUMESC ,PS cred ca fiecare parinte isi invata copii si ii educa cum e mai bine ,sa inteleaga in ce lume meschina traim si falsa
Nu am citit tot articolul pentru ca nu avea sens. Aceleasi sentimente ma incearca si pe mine cand ma gandesc la fiul meu. Sistemul scolar, in momentul de fata, nu incearca sa scoata valori ci sclavi, care sa execute, nu sa puna intrebari. Suntem pe cale sa “scapam” de toti profesorii de pe vremea comunismului, care nu erau deloc adaptati stilului democratic, dar nu se vor schimba multe, deoarece in invatamant, raman in general (si aici vorbesc in cunostinta de cauza) cei care nu reusesc sa isi gaseasca un servici mai bine platit. Ca exemplu, un, student de la MI nu va ramane in invatamant pentru 800 de ron, cand poate castiga 8000 in IT. Am facut si eu moduul pedagocic, pentru ca imi place sa ii invat pe altii(nu sunt profesor), dar am predat la doua clase de generala si copii sunt extraordinari, dar ca sa ii atragi spre materia ta, trebuie rabdare, trebuie respect, trebuie sa tii la copii ca si cum ar fii ai tai, nu sa iti bati joc de ei(cunosc multe cazuri).Exista astfel de profesori, dar sunt prea putini ca sa schimbe ceva. E nevoie ca profesorii sa fie motivati financiar, fara a fii nevoiti sa mearga acasa si sa faca meditiatii in particular pana la 10 seara, ca sa poata supravietuii si a doua zii sa o ia de la capat rupti de oboseala… Ma opresc aici ca incep sa imi revina prea multe aspecte negative :).
P.S.: Miti , nu mai fii indignat, asta e adevarul.
Profesorii isi fac meseria doar ca nu mai au entuziasmul de pe vremuri ,cu asa salarii cred si eu …Si copii se duc din obligatie mai mult nu din placere .
Ufff, cat chin in invatamantul romanesc. Cata durere in sufletul parintilor. Ministrul invatamantului este dus cu capul, si greu nu ar fi sa il repare?! Ar putea sa se inspire din metodologia altor state cu economii foarte bine dezvoltate. Cum ar fi Germania, Olanda, Suedia, Norvegia s.a.s.m.d.
Ma doare sufletul cand vad prin ce trec copilasii din Romania, trimiti un copil la scoala frumos, vesel, sanatos iar dupa numai cateva luni ai acasa un copil lipsit de incredere, speriat, apatic si terorizat de profesori si de uratele de invatatoare.
Noroc ca locuiesc in Olanda, unde nu exista tema de facut acasa dupa orele scolare. Ba chiar mai mult ne este recomandat sa incurajam copiii doar la joaca sau la alte activitati sportive/creative si nici-decum la invatat.
De cati ani mai are Romania nevoie ca sa vina un ministru adevarat care va intelege nevoiele copiilor dar si ale parintilor? As venii eu sa desfiintez competitiile in scoala, sistemul ala comunist al premiantilor, competitiile astea prostesti intre copii si as da afara toti educatorii care ar mai avea ceva de comentat in legatura cu temele de efectuat acasa. Tampiti mai sunt educatorii, eu cred ca nu au studiat psihologia in scolile lor facute pe genunchi. Din greseli invatam cu toti si daca un copil are o tema mai puti facuta este pentru faptul ca atat a reusit el sa faca. Ce atatea vanatori de greseli ca toate astea se vad in societatea adulta, unde, aceeasi mentalitate se regaseste, din pacate.
Extrem de clar experimata realitatea pe care o traim. Apreciez in mod special ,,mama lui Rareş nu e eleva ta”. Exact, m-am saturat de fise de portofolii, de printat toata ziua cate ceva doar ca sa duca copilul la scoala. M-am saturat de ursul brun si fisa lui. Uneori imi amintesc caratul de borcane si maculatura la scoala din anii in care eu faceam scoala. Acum e mai rau. Nu mai vorbesc ca scoala aia gratuita a ajuns sa ne coste, prin tot felul de cerinte, mai mult decat ne-ar costa daca l-am trimite pe copil pe Luna. Am ajuns sa strang de pe strada si de prin birouri tot ce este surplus ca poate imi cere la scoala vreun bat sau un carton colorat si eu nu am prin casa.
http://infoinsider.ro/2014/01/09/viitorul-luminos-nici-in-20-de-ani-nu-veti-reusi-sa-zugraviti-ce-a-construit-tata/
Dragi mamici,va rog sa cititi programele scolare.Sa cereti invatatoarelor sa va citeasca ce trebuie sa stie copiii dumneavoastra la sfarsitul anului scolar.Trecerea de la gradinita la grupa pregatitoare este foarte grea.Cerintele sunt foarte mari, orarul cu 4 ore pe zi,activitati extrascolare etc.Lucruri care nu se faceau la grupa mare.Daca incerci sa-i inveti literele prin joc, ai surpriza ca dupa 7-8 litere, sa te trezesti ca le-au uitat pe celelalte si cum o sa citeasca el la sfarsitul clasei pregatitoare?Eu nu dau fise, teme pentru acasa si parintii fac comparatie cu celelalte invatatoare si sunt nemultumite.O mama chiar m-a intrebat -la cl a IV-a daca copilul ei va face fata la cl a V-a ,ca la o alta clasa copiii au lucrat f mult din culegeri si au avut multe teme.Si a facut fata cu brio…in V-VIII a avut medii intre 9,60-9,90.Incerc sa-i invat din clasa tot ce trebuie sa invete,constienta fiind ca acasa parintii nu stiu sau nu au timp sa ii verifice.Lucrez in mediul rural si am multi parinti cu care <> de ani de zile in legatura cu temele.!!!!Legea spune ca la clasa pregatitoare si clasa I nu se dau teme!!>Sfatul meu este sa va revoltati si sa nu-i mai lasati sa faca cate 20 de probleme la teme.Daca toti parintii ar fi constienti si ar pune-o la punct pe invatatoare sau daca toti ar face doar 2-3 probleme(in loc de 20),invatatoarea nu ar avea ce sa faca.Programele le gasiti pe site-ul MEN .Lupta incepe de la dumneavoastra nu pe facebook ci facand ceva ,la propriu.Degeaba vorbim si scriem pe facebook….nimeni nu ne baga in seama, nimeni nu tine seama de ce spunem noi.Ei fac programe din turnurile lor de fildes si asa apar tot mai multe cerinte.Poate imi spune cineva de ce trebuie sa invete la clasa pregatitoare planetele,animalele acvatice?….Sunt multe de scris, dar va las.O zi buna tuturor!
,,După ce ne vom strânge în număr mare putem merge în fata ministerului sa cerem SCHIMBARE pentru ca așa nu se mai poate ” (Smadu Cristina a zis )
De ACORD !
Desi sunt impotriva iesirilor in strada, mai ca-mi vine sa IES si EU , fiindca eu, personal, sunt impotriva sistemului de invatamant din Romania inca din anul 1952, cand am intrat eu in clasa a I-a !
In urma reformei invatamantului din1948, s-a preluat modelul sovietic si asa a ramas pana acum !
Abia acum se vad urmarile invatamantului de MASA, COERCITIV, bazat pe memorare mecanica ,(toceala), pe aplicarea principiului ,,Patul lui Procust “!
,,Corina a zis:
1 februarie 2016 la 5:50 pm
Foarte bine punctat! M-am lovit de TOATE acestea inca de cand copiii mei erau scolari si constat ca nimic nu s-a schimbat de atunci….”
Sunt mama unui fost elev, actualmente student anul 1 in Anglia, si cadru medical intr-una din scolile Romaniei. Am citit o parte din comentarii si nu pot spune ca sunt de acord in totalitate cu ce se scrie pe aici. Am vazut ca se cere schimbarea programei scolare – gresit… Copii nostri sunt destepti, pentru nivelul lor nu e grea, insa faptul ca sunt 30 de elevi intr-o clasa, din care e suficient sa fie 2-3 care sa-i deranjeze pe toti, face imposibil ca un invatator/profesor sa se ocupe de fiecare in parte. Ia imaginati-va o clasa cu 10, maxim 15 elevi. Copilul vostru nu ar beneficia de mai multa atentie si mai multe explicatii? Cu actuala programa scolara, copii nostri sunt unii din cei mai apreciati studenti peste hotare, nu ii privati de aceast avantaj.
Or fi apreciati, dar nu traiesc !!!!! sunt roboitizati!!!!
Te bucura studiile in strainatate? Dar sanatatea ? Esti medic? SIGUR? Copii Romaniei sunt bolnavi !!! bolnavi de nervi si stresati de 8-9 ani !!!
In locul tau, mi-ar fi rusine sa vorbesc
Exact Alina, nici eu nu as spune ca programa e marea problema ci mai mult modul de predare, timpul foarte scurt petrecut la scoala (nu prea cunosc sistem de invatamant european unde copiii petrec la scoala cam 4 ore pe zi)- deci, eu unul, as cere impetuos necesar marirea normei la profesori decat comasarea programei.
Nic numarul de copii nu a trebuie neglijat (mai ales cand sunt la ciclul primar): 10-15 sunt mai usor de verificat /controlat decat 20-25 si chiar 30 in unele clase.
Ce-ar fi sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa va inchipuiti un copil – sau o copila, n-are prea multa importanta – chinez, care pe la 3 anisori incepe sa studieze caracterele chinezesti, fie ele si in varianta simplificata, care daca intr-un an invata doar 1000 de caractere se cheama ca nu are un profesor suficient de exigent, si caruia pe la 6 ani i se pretinde sa stie deja un set de 3000 de caractere pentru a nu fi tratat de prost cind incepe scoala.
Nu e obligatoriu sa mergi la o scoala pentru a invata. Ce conteaza cu adevarat este ce inveti si cu ce iti pierzi/cheltui/consumi timpul. Mai mult, in general educatia costa, un cost direct proportional cu calitatea ei. Nu stiu citi romani si-ar putea permite sa-si trimita copii la scoli private.
Un alt produs al Decretului 770/1966 comentează aiurea.
Draga mamica,
As dori sa iti traduc randurile expuse mai sus in limba engleza si sa o impartasesc cu alte mamici. Oare imi dai acordul?
Multumesc,
O mamica din SUA
Buna seara. Nu sunt mama si cu atat mai putin cadru didactic,sunt o simpla eleva in clasa a X-a a unui liceu ” de top” si sora unui baietel de 11 ani elev in clasa a V-a. Va dau dreptate din ambele pozitii in care ma aflu in acest moment. Spun doar ca cel putin pentru mine, care ma consider un copil bun in ceea ce priveste scoala,cu medii intotdeauna peste 9,50 chiar si acum la liceu,un copil plin de viata,un adolescent cu vise marete,uneori ma depaseste tot ce inseamna scoala si programele mult prea incarcate. Cate 10 exercitii tema la matematica,un profesor de geografie care face diferente intre elevii doar pentru ca unii au puterea sa isi spuna punctul de vedere ( cazul meu),si multe altele m-au adus in stadiul de atacuri de panica,micoze severe pe punctul de a se transforma in psoriazis si parinti care nu stiu cum sa ma mai ajute si sa ma sprijine. Din pespectiva de sora este la fel de obositor. Fratele meu ma suna de fiecare data cand problemele la matematica (logica pura la clasa a V-a) il depasesc atat pe el cat si pe mama. Pe langa toate astea se adauga profesorul de istorie (pe modul comunist,fiind profesor ambilor parinti la vremea lor) care da teste neanunate si zice “sa ii cumpere taticul o turma de oi ca scoala nu-i place” , cate 4 ore de teme pe zi si proiecte/activitati extrascolare.
Mi-as dori sa pot schimba ceva,nu neaparat pentru mine fiindca in 2 ani termin si daca am trecut peste acesti ani cei ce urmeaza deja nu mai conteaza,ci macar pentru fratele meu care mai are de trecut prin atatea si nu vreau ca personalitatea,firea si mai ales sanatatea lui sa fie persecutate asa cum au fost ale mele.
nu vreau sa fiu in contradictie cu articolul, insa mama lui Rares cam incearca sa se fofileze de la activitatea de parinte. Scoala nu a decis sa il educe pe Rares, ci doar sa il invete sa scrie, sa citeasca. asadar, educatia se face acasa, si este exclusiv responsabilitatea mamei lui Rares. de acord cu celelalte lucruri din articol, dar sa nu cadem in cealalta extrema.
D-na , oare de ce se numeste asa pompos MINISTERUL EDUCATIEI SI AL INVATAMANTULUI ???? daca nu pentru a educa copiii nostrii…nu vorbim de “cei 7 ani de acasa” cu siguranta aici.si nu cred ca activitatea de parinte consta in a sta ore alaturi de copil pentru a face teme cu el .sunt si eu una din acele mame care fac asta.de 4 ani.si acum am luat-o de la capat cu clasa pregatitoare.nu cred ca dupa 8 ore si mai multe de servici trebuie sa vi acasa si sa faci asta,pe langa alte “activitati de femeie si mama”.si in week-enduri la fel.teme sa ne ajunga,ca doar suntem liberi atatea zile…am ajuns cu copilul la psiholog din cauza “sistemului care promoveaza asa-zisele activitati scolare si oamenii din spatele catedrei care sustin asta”. si NU MA SUSTRAG DE LA NICI O ACTIVITATE DE PARINTE.CUM NU CRED CA ACEASTA MAMA SI MULTE ALTELE NU O FAC!!! doar ca ziua mea are doar 24 ore.atat.
MDA ai citit ce a scis Ana ???? DACA NU, TE ROG SA MAI CITESTI O DATA..
oare de se numeste asa pompos MINISTERUL EDUCATIEI SI INVATAMANTULUI daca nu pentru a ne educa copiii. aici nimeni nu vorbeste de cei 7 ani de acasa.si nu cred ca mama lui Rares sau alte mame in frunte cu mine se fofileaza de la activitatea de parinte.dupa cum nu cred ca e corect ca dupa 8 ore sau mai multe de servici sa vi acasa si sa faci teme ore in sir cu copilul.eu asta fac de 4 ani.si nu e un copil prost ci dimpotriva.am ajuns cu el sa-l testez la psiholog si la terapie din cauza sistemului ,care promoveaza asa-zisele activitati didactice si scolare supraincarcate si cadrele din spatele catedrei care il sustin.e adevarat ca nu toti sunt la fel,dupa cum nici copiii nu sunt toti la fel.poate nu ai copii , si atunci nu poti vorbi din postura de parinte si nu poti face acuzatii la adresa parintilor .majoitatea nu suntem fofilatori.toti vrem tot ce-i mai bine pentru copiii nostrii,mai ales sa fie sanatosi si psihic nu numai la trup.
Care ana? eu am citit ce a scris Andreea, mama lui Rares. ce sa recitesc? Uite aici citat exact din mama lui Rares:
“Daca ti-ai asumat fapul ca imi educi copilul (ca tot mi l-ai luat fortat), apoi educa-l! ”
eu de asta am criticat-o pe mama lui Rares, pentru ca prin aceasta fraza, ea paseaza scolii responsabilitatea educatiei propriului copil. si asta nu e normal, pentru ca educatia se face acasa. in rest, am spus ca sunt de acord cu ce a scris, desi pe alocuri exagereaza. exista si copii de nivel mediu, care au timp si de teme, si de joaca.
cel mai bine ar fi, daca acel copil nu poate mai mult, sa nu fie fortat. o nota proasta nu e chiar o tragedie. trebuie sa ne acceptam copiii asa cum sunt, foarte putini sunt inteligenti, si ar fi absurd sa le cerem sa fie ceea ce nu pot fi, dar in mod cert, fiecare are un talent, o abilitate la ceva. profesorii o sa ceara mai mult intotdeauna, dar multi nu insista daca nu se poate. notele trebuie luate ca atare, nu facut o drama din ele. mult mai importanta decat scoala, este educatia.
Ana este o eleva de luceu care a raspuns si ea scrisorii mamei lui Rares.este interesant raspunsul ei.este mai sus de al dvs.eu inteleg faptul ca nu toti copiii pot face performanta.nici nu cer asta copiilor mei, cel putin nu la varsta asta.dar , cand ajungi cu copilul la psiholog din cauza scolii nu mai gandesti altfel decat ca nu e in regula si nu poti continua asa.si vad cu durere ca nu sunt singura in aceasta situatie.asta este si mai tragic.
Îmi pare bine ca am descoperit acest site si va salut pe toti si va sustin si va respect părerile atât de pertinente si sincere.Si eu sunt mama a 2 copii dar si invatatoare si mă revolta si pe mine,privind din ambele parti ceea ce suntem nevoiti sa induram din partea unui sistem care doar ne cere fără a ne oferi nimic in schimb.A trebuit sa.mi iau si sa.mi”car” zi de zi baietelul de 6 ani si jum(a intrat din toamna la cl pregătitoare)după mine cate 25 de km,la scoala unde lucrez eu ,pt ca i s.a declansat o balbaiala grava după ce a intrat la scoala,cică “inadaptare la viată scolara” după ce a frecventat constant gradinita fără nici o astfel de problema.L.am dus la psiholog,am schimbat regulile casei,am luat legătura cu scoala iar când am văzut ca după 3 luni nu e nici o îmbunătățire am luat cea mai grea dar inteleapta decizie a vietii mele: l.am transferat dar nu la cea mai buna scoală la care putea invata copilul meu ci la cea la care copilul meu se simte protejat, in care simte căldura”doamnei”si in care a invatat ca scoala înseamnă si joaca,nu numai un transfer de cunostinte de la adult la copil.Si daca ati sti ca lucrez intr.o scoală cu copii majoritari de etnie rroma,poate ati crede ca nu.s in toate facultatile mintale,ca erau scoli si mai aproape,etc,(argumente se pot găsi)dar a fost ,repet,cea mai buna decizie a vietii mele.A fost imediat acceptat,s.a integrat perfect iar grava balbaiala i.a dispărut ca si cum niciodată nu a avut.o.Nu.mi vine sa cred ce schimbare s.a petrecut cu copilul meu si.l descopar zi de zi tot mai dezinvolt si mai comunicativ,fără nici un fel de problema.Si ce daca sunt cadru didactic,nu mi se poate întâmpla si mie?Dar stiti de ce?Din cauza sistemului care tine pe functii oameni incompetenti care nu sunt compatibili cu nobila meserie de dascăl,asa cum a fost cazul fostei invatatoare a copilului meu!!!Nu a interesat.o sa închege un colectiv din copiii proveniti de la 3 gradinite,nu a încercat sa se apropie de ei ,nu s.a făcut iubita si plăcută de copii,pe scurt nu are calitati de pedagog.De cate ori am vorbit cu ea despre baietel…totul era bine si frumos…Dupa o luna de scoală nici nu si.a dat seama ca băiatul e balbait(chiar asa era!!!)dar de unde sa vada daca ea nu comunica cu elevii?Am fost foarte revoltata si mă gândeam sa fac ceva s.o schimbam de la anul,ca nu mi se părea corect să.mi sacrific copilul si pe mine pentru o incompetenta…dar mă luptam cu morile de vânt…sunt in sistem si stiu ce vorbesc…si nici nu cred ca am puterea sa duc o astfel de “lupta” după ce fac zilnic cate 50 km pentru a.mi castiga bucata de pâine,invat 2 clase simultane(program 8-14),sunt si mama,sotie,gospodina si altele(ca toate doamnele,de altfel).Multumesc bunului Dumnezeu ca s.a rezolvat problema copilului,iar de acum voi fi mai atenta pe viitor,in alegerea scolii la care vor invata copiii mei,desi nu am crezut vreodată ca asta va fi o prioritate in educatia lor.
Aveti perfecta dreptate ,doamna Andreea!
buna andreea si felicitari pt subiectul abordat.eu sunt ceea ce tu nu vrei sa devina rares pt ca sunt produsul unei scoli bolnave si mi au trebuit ani de intrebari si de framantari in care sa inteleg ce mi se intampla.dar faptul ca am inteles nu ma ajuta f mult pt ca din pacate procesul este ireversibil.copilul scolar este ca o plastilina si el se lasa cu incredere modelat cu credinta ca cei care o fac stiu ce fac.mie spre exemplu,o dna profesoara mi a spus la un moment dat ca nu sunt buna de nimic.am 54 de ani si vreau sa spun ca ma urmareste replica aceea si acum.scoala este ,dupa mine,fundatia unei lumi.ar trebui ca fiecare persoana normala la cap sa se implice cu toata fiinta in zidirea unei fundatii solide,care ar fi practic baza unei lumi in care am trai cu totii mai bine ,mai frumos, mai…..vreau sa cred ca asta nu este o utopie si ca nivelul de inteligenta pe care omenirea l a atins s o faca sa creeze o scoala de oameni.
Atat de bine ar fi daca am reusi sa schimbam ceva … nu doar sa comentam si sa plangem pana la noua – zece seara langa copii care scriu cu capul pe caiet, fara sa inteleaga nimic. Eu am 2 baieti: unul in clasa a V a si unul in clasa XI a … Si am fost chemata la scoala ptr ca cel mic, “deranjeaza ora “. M-am dus sa vad cum deranjeaza …. si surpriza ! Cel mic se fataie si zambeste! Este o crima ! ZAMBESTE !!!!!! Si uite asa s-a ales cu nota scazuta la purtare in clasa a V a ( PTR CA ZAMBESTE ) si cu nota mica la ora ( PTR CA ZAMBESTE ). Si uite asa, un alt copil care NU ZAMBESTE, are 10 la purtare. Si ma revolt, ma agit, ma enervez, ma cert cu profesorii pentru toate acestea si seara, acasa, cel mic vine plangand si ma roaga sa nu mai merg la scoala ca o supar pe dna……. si il chinuie ….. si il nedreptateste …. si din 30 de parinti nemultumiti, la sedinta, niciunul nu a ridicat capul din foaia de hartie. AJUTOOORRRRRR !!!!! Putem face ceva sa schimbam sintemul ! Sau macar putem incerca ! Haideti sa ii redam copilaria lui Rares … si fiului meu cel mic !
Am terminat scoala recent, deci pot spune ca DA tot ce se spune este adevarat, sunt extrem de multi profesori incompetenti scarbiti de joburile lor care se duc la munca doar pentru spaga pe care o cer de la obraz( undeva la vreo 1000lei pe an daca adunam toate taxele ”obligatorii” inventate doar de ei), plus carti sau caiete speciale care trebuiesc platite ”urgent” altfel ramai corijent, scrise de respectivii profesori care mai au si greseli gramaticale si care bineinteles nu sunt folosite niciodata, sau mai gasesti profesori care iti predau exact ce scrie in carte si nu te invata nimic ba chiar au pretentii sa stii tu mai multe… Dar mai sunt si cativa profesori buni cam vreo 10% care ar merita mult mai mult.. Eu in anii de liceu de la profesorii si de la directoare am invatat doar sa dau spaga altfel as fi ramas repetent.. pentru ca te trezeai cu note inventate in catalog, diriginta avea grija ca la sfarsit de an cel care platea mai bine sa iasa primul si cel care nu platea se trezea ca e corijent la cn stie la ce materie… Noroc ca in scoala generala nu se facea asa, altfel cine stie unde as fi ajuns.. am avut posibilitatea sa compar.. dar nu toti au avut acelasi noroc ca mine, de exemplu cei care invatau sa fumeze in curtea liceului ca mai apoi sa se drogheze in baia liceului. Tin sa precizez ca este un liceu de prestigiu din Bucuresti unde media minima de intrare este de 8,00.
Dragi parinti, eu nu sunt parinte, am numai 24 de ani si nu inteleg ce se intampla cu generatia asta de prichindei. Muncesc si studiaza mai mult decat am studiat eu la facultate. Mama m-a lasat de capul meu incepand cu clasa a V-a si pana in clasa a VIII-a am ajuns sa imi fac temele numai pe fuga, in clasa inainte de ore. Am luat cu bine capacitatea si am intrat si la un liceu bun. Nu m-am strofocat prea mult cu invatatul sau cu scrisul temelor, mai ales ca am fost voluntar si asta imi ocupa tot timpul liber. Mama ma intreba mereu de scoala si ma certa ca la matematica aproape am ramas corijent. Dar ghiciti ce? Am luat si bacul cu note bune si am intrat si la facultate pe care am si terminat-o si mi-am gasit si un job de care sunt mandru si am facut si o multime de lucruri constructive pe plan personal si profesional. Nu am avut numai note bune, dar am invatat sa fiu independent si asertiv, sa stiu sa imi apar punctul de vedere si sa ma pun in valoare. Incepand din liceu am inceput sa fiu elevul “problema” care se opunea sistemului si care intreba mereu de ce aia si de ce cealalta. Mi-e mila sa vad ca cei mici sunt ca niste robotei si mai ales sunt extrem de antisociali. Ma frustreaza si ma enerveaza la maxim cerintele prea mari a unor dascali prea frustrati pentru viata asta. Imi vine sa ma duc si sa le dau o palma si sa le zic ca acesti elevi sunt niste copii care merita sa se bucure de copilarie ca doar una au. Cred ca clasa impune ritmul si nivelul de cerinte. Daca parintii sunt uniti si nu accepta sa inghita toate rahaturile impuse de acest sistem infect si de acesti dascali frustrati cred ca putem sa ii salvam pe acesti omuleti care nu au nici o vina. Va rog sa imi scuzati limbajul dar mi se ridica parul pe mine cand ma gandesc la aceasta problema. Va doresc mult succes in initiativa dumneavoastra si o viata minunata sa aveti.
Dragi parinti, am senzatia ca unii dintre voi nu ar trebui sa aveti copii. Da, suna dur, insa asta este realitatea! ati ajuns sa va plangeti pe retelele de socializare pt ca odraslele voastre invata prea mult!?! Pai voi cum ati invatat? voi la ce scoli ati mers si ce gen de profesori ati avut? cumva mergeati la scoala sa va catarati in copaci? Nu! mergeati la scoala sa stati la ore si eventual sa invatati mai mult la materiile care va placeau si mai putin la celelalte. nu stiu prin ce fenomen am ajuns in anul 2016 sa le plangem copiilor de mila pt ca merg la scoala..? pai ce ati vrea sa faca? sa stea acasa si sa se joace pe telefon (cum probabil multi fac asta deoarece parintii au nevoie sa-si traiasca viata)? Parintii mei au trei copii, si mergeam la scoala (anii 80-90) cam in acelasi timp toti trei, dar nu i-am auzit sa se planga de faptul ca stam prea mult la ore sau ca avem prea multe teme de facut. Stiti… de fapt problema nu e a sistemului sau a copiilor, problema este a voastra, a parintilor deoarece va asteptati ca viata de adult sa fie simpla si frumoasa, copii sa mearga la scoala si sa invete totul din clasa iar acasa sa nu va mai streseze pe voi cu intrebari, Ghinion! asta e viata de parinte si trebuie sa o acceptati, dar terminati cu vaicareala si aberatiile ca nu au timp copii sa-si traiasca viata, din cauza scolii!!! cautati sa rezolvai problema la voi in ograda! Si nu! scolile din Romania nu scot tampiti! PS: nu sunt profesor! sunt o persoana de 30 de ani care a terminat scoala in Romania si este gata sa isi sustina copilul tot pt a urma scoala in Romania, asa cum e ea.
asa este !!!!
da’ ce salariu aveti doamna!? cred ca va chinuit prea mult ca, copiii sa nu faca greseli sau chiar greselile voastre, cand te chinui prea mult sa nu gresesti sau sa-ti iasa totul lin, perfect atunci de fapt gresesti !
daca nu aveati scoala si diplome nu primeati salariul pe care il aveti, de aceea mai intai e bine sa stii sa-ti faci o fisa din generala, sa stii sa conspectezi dintr-o carte sa-ti faci fisele ca de aceea aveti salariulmare angajati la anumite firme sau pleci in strainatate si muncesti orice acolo si posibil sa castigi bani la fel de multi !
daca comparati timpul anilor ’80-’90 se scoala cu cel de acuma, o sa spuneti ca acum nu e timp de scoala, ca trebuie sa se duca la concursuri, teatru (te duceai cu scoala atunci), tablete, jocuri video(ca cica iti dezvolta aptitudini, la fel si desenele animate, dar nu mai e cool sa te uiti la ele), timpul e alert in ziua de azi de aceea nu mai e timp de scoala, sa-ti faci temele, sate duci la biblioteca, sa conspectezi, sa ai rabdare sa citesti, nu mai e timp sa inveti, trebuie sa te joci (nu stiu la ce fel de jocui v-ati referit, de parca noi nu se jucam !)!
Problema nu este ca merg la scoala, ci ca mai fac o scoala dupa scoala, dar cu profesori diferiti ” parintii ” .
da’ ce salariu aveti doamna!? cred ca va chinuit prea mult ca, copiii sa nu faca greseli sau chiar greselile voastre, cand te chinui prea mult sa nu gresesti sau sa-ti iasa totul lin, perfect atunci de fapt gresesti !
daca nu aveati scoala si diplome nu primeati salariul pe care il aveti, de aceea mai intai e bine sa stii sa-ti faci o fisa din generala, sa stii sa conspectezi dintr-o carte sa-ti faci fisele ca de aceea aveti salariulmare angajati la anumite firme sau pleci in strainatate si muncesti orice acolo si posibil sa castigi bani la fel de multi !
daca comparati timpul anilor ’80-’90 se scoala cu cel de acuma, o sa spuneti ca acum nu e timp de scoala, ca trebuie sa se duca la concursuri, teatru (te duceai cu scoala atunci), tablete, jocuri video(ca cica iti dezvolta aptitudini, la fel si desenele animate, dar nu mai e cool sa te uiti la ele), timpul e alert in ziua de azi de aceea nu mai e timp de scoala, sa-ti faci temele, sate duci la biblioteca, sa conspectezi, sa ai rabdare sa citesti, nu mai e timp sa inveti, trebuie sa te joci (nu stiu la ce fel de jocui v-ati referit, de parca noi nu se jucam !)!
Si eu sunt revoltata! Prea multe teme prea multa informatie intr-un timp scurt….nu au timp sa mai faca si ceva ce le place ( sa cante la un instrument sau sa faca un sport, sa deseneze…), nu au timp sa se odihneasaca. Copiii nostrii sunt foarte obositi! Cei mai multi se trezesc la ora 6 jumate dimineata. Este absurd de devreme! Multi stau la scoala pana la ora 16-17. Parintii sunt foarte obositi! Multi lucreaza peste 10 ore zilnic. Cand sa ai timp sa te mai ocupi si de copii? Nu ai timp sa te bucuri de ei, sa afli ce le place sa faca cu adevarat, sa discuti cu ei despre ce vor ei sa vorbeasca. Nu este normal! Crestem si formam niste oameni deja obositi! Eu imi doresc altceva pentru copiii mei! Sincer vreau sa cresc niste copii fericiti!
Draga mama lui Rares.
Eu sunt mama Marei, clasa a 3a. I s-au perindat deja invatatori si am inteles ca nu scoala e problema ci adultul de acolo. Am inteles singura sa NU cer teme si sa insist asta. Drama e ca au protestat alti parinti.
Am ales sa invat cu ea. Scoala instruieste, dar nu educa. Nu face la scoala engleza? nu e bai, facem impreuna. Nu face la scoala chimie? Facem impreuna.
Am ales ca programa romaneasca e cu 50 de ani in urma asa ca daca nu isi face tema la caligrafie nu ma supar. Daca nu i-a depunctat poezia ca nu stia pe de rost iar nu ma supar. Ma bucur ca citeste singura si mai ales cauta pe net singura si alte surse.
Am invatat de la cursuri din afara ca mai important e educatia fiannciara, civica, ecologica, sa am incredere in mine si sa imi afirm ideile logic si sa imi cer drepturile. Nu, scoala romaneasca nu m-a invatat asta.
Daca nu va convine discutati cu invatatoare, faceti reclamatie, schimbati sccoala. Copilul merita sa primeasca ce e mai buna
Multumesc pentru comentariu.
Acest text reflecta situatia generala in Romania, nu neaparat , sau doar, situatia copilului meu.
Da, comunicarea cu cadrul didactic ajuta, dar e nevoie ca si noi, parintii, sa ne mobilizam si sa stim ce sa cerem.
haideti cu noi pe grupul de pe facebook scris in finalul textului.
BRAVO, BRAVO,BRAVO!
SI EU SUNT MAMA DE RARES!
CEL MAI BUN ARTICOL PE CARE L-AM CITIT DE 6 ANI INCOACE! ACEASTA E VARSTA LUI RARES AL MEU!
Multumeeesc!!! Sunt flatata! Salutari lui Rares! 🙂
Buna, Andreea,
Nu sunt inca mama, dar imi doresc sa se intample asta la un moment dat.
Intotdeauna m-am gandit ca asa cum au reusit altii la noi in tara, voi reusi si eu. Dar tot sistemul este defect, nu doar cel educational. Iar eu imi doresc un cadru functional si stabil pentru copiii mei. De accea am hotarat sa plec in alta tara, sa ma stabilesc acolo si sa pun bazele unei familii.
Rezonez intru totul cu ce ai scris tu si ma bucur din tot sufletul ca exista oameni ca tine. Sper ca voi sa puteti schimba ceva. Va apreciez enorm!
Multa vointa si putere va doresc,
Oana.