De ce? Cum? Unde? Cine? Cand? De 1000 de ori pe zi!

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine perioada de ce-urilor fiica-mii de 4 ani pe cat mi se pare de frumoasa, interesanta, provocatoare, pe atat ma oboseste si, mai ales, pe atat imi scoate la suprafata limitele, nestiinta, ignoranta.

Uneori sunt frustrata ca raspund de vreo 10 ori la rand “nu stiu, trebuie sa ne informam, trebuie sa cautam o carte, trebuie sa-l intrebam pe prietenul google sau asta stie tati ca e inginer :))” si in acelasi timp ma bucur enorm ca am un copil care isi pune atatea intrebari, care nu se multumeste cu raspunsuri simple, pentru care un raspuns este un prilej de 10 noi intrebari. De obicei bombardamentul de intrebari se petrece seara la culcare si deseori trecem de ora 23 si asta pentru ca ma fascineaza atat de tare intrebarile pe care mi le pune incat daca stiu sa raspund fac asta si asa tot continua sa ma intrebe. Ma tot intreb de unde le scoate, cum ajunge la ele, ce s-o fi intampland in creierul ei si cand prind ceva timp caut raspunsuri la intrebarile la care n-am stiut ce sa raspund.

Perioada de ce-urilor a inceput la noi pe la 2 ani si de atunci tot asa o tine. Pe vremea aceea, intrebarile erau sub forma cine a facut lucrul x, sau y si cum a fost facut. Mai in gluma, mai in serios, imi ziceam ca suntem in perioada Facerii. Facerii lucrurilor din jur. A durat aproape 2 ani pana am ajuns la lucrurile primordiale. Acum, la 4 ani, nu ma mai intreaba cine a facut pasta de dinti, masina cu care circulam, mancarea din farfurie sau hainele cu care ne imbracam. Am scris aici despre discutiile de acum 2 ani cu Maria pe tema Facerii :).  Acum, la 4 ani, nu ma mai intreaba cine a facut copacii, animalele, insectele ci:

• cine a fost primul om,
• din cine a evoluat prima balena? Din cine a evoluat prima girafa? Si tot asa cu primul tigru, primul leu, prima maimuta, prima gaina, primul peste, primul porumbel, prima furnica, primul urs, primul urs polar etc,
• de ce dinozaurii au disparut si alte 1000 de intrebari despre viata dinozaurilor de diferite feluri,
• de ce oamenii nu sunt mari cum erau dinozaurii,
• de ce oamenii vorbesc in multe limbi,
• de ce noi nu intelegem toate limbile,
• de ce oamenii sunt de diverse culori,
• de ce murim,
• de ce oamenii citesc,
• de ce mergem la gradinita sau la scoala,
• de ce exista litere,
• de ce facem analize,
• de ce imbatranim,
• de ce avem sange,
• de ce avem dinti si nu avem cioc,
• de ce ploua, ninge, tuna, fulgera
• de ce e noapte, de ce e zi, de ce nu e mereu zi
• de ce fratii nu se casatoresc,
• de ce m-ai nascut pe mine (adica eu pe ea),
• de ce toti oamenii se nasc,
• de ce ne este frica uneori,
• de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?

Si lista poate continua la nesfarsit. Asa ca nu va ascund ca uneori cand aud de ceeeeee se instaleaza un sentiment pe care nu il pot descrie, un amestec magic de panica, oboseala, interes, fascinatie pentru mintea copiilor, bucurie.

Daca aveti in casa un astfel de specimen intrebator, va anunt ca in urma multiplelor cautari de bibliografie pentru a face fata bombardamentului cu intrebari, am primit cartea perfecta in dar. Mentionez ca anterior cumparasem tot felul de carti pe diferite teme, tip enciclopedii, insa deveneau rapid plictisitoare, limbajul era prea complex, informatia prea dispersata.

Ei bine, CARTEA este aceasta:

Am gasit-o la linkul acesta si este structurata pe cateva capitole care, surpriza, sunt exact cele in jurul carora se invart intrebarile fiica-mii: Pamantul, Universul, Dinozaurii, Animalele, Corpul uman, Plantele, Stiinta si Tehnologie.

Atasez mai jos cuprinsul fiecarui capitol pentru a va face o idee cu privire la continut.

Ce e minunat la cartea aceasta este ca e structurata pe intrebari, pe de ce-uri, pe curiozitati, asa ca nu mai sunt eu bombardata de intrebari, ci deschidem cartea si Maria ma intreaba. Despre ce e povestea asta? (Ea le-a perceput ca povesti) Si ii raspund…Pai se intreaba autorii cum apar muntii… Esti curioasa…Si asa incepe povestea cu muntii sau cu cascadele, cometele sau cu animalele cele mai periculoase din lume (preferata Mariei). De cateva zile de cand o avem, cand ne asezam la citit, de vreo  3 ori pe zi, Maria ma intreaba…

-Mami, mami, putem sa citim multe?

Putem, pentru ca sunt vreo 240 de pagini si merita toti banii. E o carte care va fi citita vreo 10 ani de acum incolo si inteleasa in fel si chip si e minunata pentru cei care isi familiarizeaza copiii cu stiinta de la varste fragede. Uneori simplific din mers limbajul sau citesc un paragraf si apoi sintetitez, adaptand limbajul la varsta de 4 ani a Mariei, insa ea inregistreaza tot ce zic, intreaba sensurile cuvintelor noi, intreaba ce nu intelege. E minunata cartea pentru cei care practica principiile educatiei Montessori si se completeaza foarte frumos cu lectiile Montessori de la editura Gama.

Postez aici si cateva din paginile preferate ale Mariei pentru a vedea modul in care sunt structurate informatiile. Imi place ca multe pagini contin activitati interactive, experimente si curiozitati pe tema respectiva.

In topul preferintelor e pagina cu cele mai periculoase animale. M-a pus sa caut pe internet o poza cu vaduva neagra si a cautat repede in lada cu jucarii un paianjen care seamana cu vaduva neagra. M-a intrebat unde locuiesc toate acele animale periculoase si mi-a zis sa avem grija sa nu mergem acolo! 🙂

Apoi, pe un fruntas loc doi este pagina despre viata intra-uterina. Vorbim adesea pe tema asta, e una din temele ei preferate si ne imaginam bebelusi cat bobul de orez, fasola, cat un pepene etc. Este mereu un moment foarte emotionant pentru amandoua si in timp ce vorbeam despre sederea ei la mine in burta m-a luat de mana.

Alte “povesti” interesante pentru ea:

Despre pasiunea ei pentru schelet si oase am mai scris aici.

Va las sa descoperiti cartea si minunile din ea. Este pentru mine o salvare 🙂 si ii multumesc cu tot sufletul zanei bune care s-a gandit la mine si mi-a trimis-o. Eu o consider o investie in biblioteca oricarei familii. Mi-ar fi placut sa stiu de ea inainte de a fi dat banii pe altele. Si nu, copiii nostri nu sunt prea mici pentru a avea contact cu astfel de informatii. Conteaza, in mod sigur, modul de prezentare, insa acesta e diferit la fiecare copil, in functie de cum digera el informatiile.

Citeste si Doamne Doamne e un os? Sau un organ?