Cum am devenit pantof regal

Descriere

Cum am devenit pantof regal (text de Mihaela Coșescu și ilustrații de Andrei Măceșanu)

Cum ar fi fost povestea Cenușăresei dacă ar fi fost spusă de pantoful prins în smoala de pe treptele castelului? Dar dacă ar fi spus-o castelul? Sau caleașca? Sau cenușa? Sau mama vitregă? Sau tatăl Cenușăresei? Câte povești există în același timp? Care sunt diferențele între povești în funcție de cine spune povestea?

Cum am devenit pantof regal este povestea unui pantof prins în smoală pe treptele unui palat într-o seară de bal când este despărțit de fratele său geamăn. Cititorul îi urmărește pas cu pas entuziasmul din serile de bal, dansurile, călătoriile, căutările, simt dezgustul pantofului atunci când e probat de picioare murdare sau urât mirositoare și se bucură împreună cu el atunci când devine pantof regal. Bucuria pantofului nu este pentru viața care îl așteaptă la palat, ci pentru regăsirea fratelui său. Un pantof nu poate dansa de unul singur prin viață.

Cum am devenit pantof regal  este o poveste haioasă și în același timp duioasă, o poveste despre perspective și empatie. O poveste care va dezvolta atât creativitatea, empatia, cât și gândirea critică a copiilor.

Testimoniale despre carte:

Parafrazând koanul zen care deschide cele Nouă povestiri ale lui Salinger („Noi știm cum bat din palme două mâini. Dar cum bate din palme o singură mână?”[1]), am putea zice la rândul nostru: „Noi știm cum dansează doi pantofi. Dar cum dansează un singur pantof?” În cartea ei, Mihaela Coșescu se joacă nostim și elegant cu această întrebare. Jocul ei transformă o veche poveste într-o poveste nouă, a cărei magie rezistă și după miezul nopții.

Florin Bican

 

Grație prospețimii imaginației Mihaelei Coșescu, pătrundem în lumea Cenușăresei prin mijlocirea aventurilor faimosului condur pierdut. O poveste care ne învață despre diversitatea perspectivelor, trezindu-ne pofta de dans și, de ce nu, curiozitatea de-a afla despre diverse dansuri.

Maria Kovacs, Asociația Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România

 

Când crezi că nu mai e nimic de aflat despre o poveste, când pare că același scenariu pe care l-ai auzit sau l-ai citit de zeci de ori nu poate avea decât o perspectivă, mai gândește-te puțin… s-ar putea să nu fie deloc așa. Fiindcă atunci când clasicul pare prea clasic, răsuflat și un pic expirat, detaliile asupra cărora ne cad ochii ne pot purta spre alte peripeții și poveștile aferente lor.

E cineva care să nu fi auzit despre acest pantof faimos? Nicio șansă! Dar și-ar fi imaginat cineva cum e să duci o viață de pantof? Eu sigur nu. Voi?

 

Alexandra Anton- Centrul de Educație și Cercetare Româno-Finlandez SEVA, Ploiești

 

[1] “We know the sound of two hands clapping. But what is the sound of one hand clapping?” J.D. Salinger, Nine Stories