Regele Elan- o carte despre un rege modest și niște cetățeni prezenți

De anul trecut, de prin decembrie, pe când Maria avea 2.6 ani, am cumpărat două cărți simpatice de la Ikea: Aventurile ariciului prin pădure și Regele Elan. Nu știu alții cum sunt, dar eu ca parinte simt nevoia de diversitate. Înnebunesc citind aceeași poveste de câte 2000-3000 de ori cum am pățit cu cele din seria Școala Urșilor sau Bobiță și Buburuză. Așa că m-am bucurat tare mult că Maria a îndrăgit cele 2 cărți și le-am citit și pe ele de vreo câteva sute de ori.

Astăzi o să vă povestesc despre Regele Elan.

Elanul este trist pentru că el crede că nu are nici un talent care să îl califice să devină regele pădurii. El întâlnește pe rând un corb care căuta soluții pentru construcția unui nou cuib, un iepuraș care se grăbea să ajungă în vizuină și nu putea trece de partea cealaltă a lacului, o mierlă al cărei pui căzuse din cuib și nu se putea ridica, o veveriță care avea de adunat toate alunele dintr-un copac până la venirea iernii, o purcelușă care visa să fugă de la fermă și să sară în băltoace cu noroi împreună cu porcii mistreți. Toți caută soluții, iar elanul îi îndeamnă să se descurce singuri. Și fiecare rând pe rând găsește soluția care le rezolvă problema și modul în care elanul poate să îi ajute: să dea cu coarnele niște crenguțe din copac pentru noul cuib al corbului, să transporte iepurașul pe spinarea sa în timp ce traversează lacul. să ia puiul de mierlă în coarne și să-l arunce în aer pentru a-și lua zborul, să scuture cu coarnele sale alunele din copac pentru a fi mai ușor de cules sau să își folosească picioarele puternice pentru a elibera purcelușa din țarc.

În final, elanul, neconsiderând că a făcut ceva special, se gîndea doar la dezamăgirea viețuitoarelor pădurii, cărora nu le putea fi rege.

Dialogul acesta mi se pare cheia cărții și îl voi reda întocmai:

-Îmi pare rău, dar nu sunt destul de bun pentru a fi rege, spuse elanul. Voi vă descurcați singure, nu aveți nevoie de ajutorul meu.

-Exact, răspunse animalele în cor. Un rege mai bun decât tine nu există. Tu ne asculți și apoi ne lași să ne descurcăm singuri. Doar așa putem rezolva orice problemă și totul se termină întotdeauna cu bine.

 De ce mi-a plăcut mie cartea cu elanul? (așa îi zice Maria)

În primul rând mi-a plăcut pentru că Maria era entuziasmată atunci când i-o citeam. Dădea paginile cu repeziciune, avea pasaje preferate și pagini pe care mă punea să i le citesc de mai multe ori la rând.

Apoi, mi-a plăcut pentru că spre deosebire de alte cărți, aceasta a făcut-o pe Maria să-mi pună întrebări. Iată câteva întrebări ale Mariei mele de 3 ani:

• Ce înseamnă rege?

• Ce înseamnă miile se furnici?

• Ce înseamnă soluție?

• Ce înseamnă sa numere liliecii?

• Ce înseamnă nas-lung?

• Ce înseamnă luna ca un măr argintiu?

• Ce înseamnă ca un cartof argintiu?

• Elanul de ce sta in sălbăticie ?

• De ce au închis ochii găinile?

• Cum face elanul?

Pentru că am citit cartea de atâtea ori, Maria o știe și pe aceasta pe de rost. Însă mi-a plăcut faptul că nu a fost pasivă în raport cu cartea. Că a încercat să își explice în mintea ei fiecare cuvânt sau combinație de cuvinte. Întrebările de mai sus au fost provocatoare pentru mine. Nu știu dacă am avut atunci, pe loc, cele mai inspirate răspunsuri. La ultima chiar m-a încuiat pentru că habar nu am cum face elanul. Trebuie musai să caut vreun film pe National Geographic să văd cum face elanul. Mă uimește atenția ei la fiecare detaliu din text sau din imagini. Fiecare detaliu trebuie explicat, vizualizat în mintea ei absorbantă. Am numărat liliecii, însă nu am putut număra furnicile din mușuroi pentru a vedea dacă sunt de ordinul miilor, așa că l-am crezut pe autor pe cuvânt. Am vorbit despre comparații, dar cumva pentru mintea ei a părut forțată comparația lunii cu un măr sau un cartof, fie el și argintiu.

Mariei i-a plăcut atât de mult povestea, încât a ajuns să identifice fiecare membru al familiei cu un personaj din carte:  

Eu sunt o purcelușa!

Tu ești un elan!

Mihăiță e un arici!

Tati e un urs!

Nu știu cum să interpretez alocarea personajelor, dacă ei îi place libertatea și bălăcitul prin noroi, dacă Mihai care o cam mușcă sau pișcă are țepi ca ariciul, dacă tati e mare ca un urs și cu brațe primitoare în vizuina lui, iar eu sunt regina neîncoronată a acestei case :))

Ca adult însă, mi-a plăcut cartea și prin prisma lecturilor mele de științe politice. Elanul nu este un rege ca toți regii din poveștile clasice. El nu împarte dreptatea, darurile, pedepsele și recompensele. Nu pornește războaie, nu își mărită fiicele cu prinți din nu știu ce țară. Ci se gândește cum poate să ajute cetățenii carora le va fi rege. Cetățenii din pădurea sa nu sunt apatici, ci activi în raport cu problemele lor pentru care caută soluții și pe care le rezolvă de unii singuri. În definitiv, cartea poate fi citită în termeni de autonomie personală, libertate, patriarhat, meritocrație.

Elanul se vede în fața unui destin definit de societate, acela de a deveni rege. Și drama sa vine din aceea că nu își identifică talentul și calitățile care îl califică pentru această funcție importantă. Ce ar fi dacă și politicienii noștri s-ar gândi în primul rând la ce au de oferit comunității în calitatea lor de prestatori de servicii de guvernare așa cum se gândește acest modest elan?

Iar cetățenii din pădurea elanului apreciază liderul care nu le-a oferit ajutorul de care aveau nevoie dar care i-ar fi făcut pasivi. Ci le-a oferit atât cât aveau nevoie pentru a-și găsi singuri soluții la problemele lor. Simbolic, elanul poate fi asociat cu un stat care nu se vrea asistențial, ci care, mai degrabă, capacitează cetățenii pentru a fi autonomi, îi ajută să își descopere propriile forțe, idei, creativitatea sau forța.

Ia ziceți repede acum: ce răspundeți dacă un copil de 3 ani vă întreabă ce e acela un rege?

P.S. Cartea este recomandată pentru copii de 2-7 ani și pentru a combina lectura cu joaca se găsesc de cumpărat și unele personaje din carte. Noi nu am mai luat plușuri pentru că am trecut cumva într-o altă etapă, dar tocmai am luat niște cărți de joc cu personajele din carte și sunt foarte curioasă cum le va primi Maria.

Citește și Cartea care mi-a pus copilul la colț sau Animalele nu citesc cărți de parenting