Mama cu păr invizibil
Intr- o zi, pe cand navigam prin grupurile de mamici, o postare mi- a atras atentia….Tristetea din randurile scrise de o mamă m- a marcat….Mamica, nefericita posesoare a unei boli care o face sa isi piarda parul ( alopecia areata), a ajuns tinta glumelor colegilor de gradinita a baietelului ei! Mi- am dat seama atunci ca prejudecatiile cu care ii privim pe semenii nostri care sunt intr- un fel sau altul diferiti de noi sunt adanc inradacinate in copilaria noastra…..Așa că m- am gandit ca daca ar exista povesti pentru copii, cu si despre oameni diferiti, poate copiii ce le vor citi, le vor înțelege și vor deveni adultii care nu vor judeca dupa aparente….Poate….Eu sper
Mama cu păr invizibil
Prima zi la noua gradi se incheie….
Andrei nu stie inca exact de ce a schimbat din nou gradinita….Dar ziua a trecut usor. Dupa ce l-a lasat tati la gradinita, educatoarele i-au acordat atentie, noii colegi au inceput sa ii puna intrebari si apoi sa se joace si sa cante impreuna. Prima zi a fost frumoasa.
Andrei priveste nerabdator pe geam sa o vada pe mamica lui venind sa il duca acasa. Deja unii parinti au ajuns si o parte din colegi sunt pe hol si se pregatesc sa plece spre casa…..O vede! O faptura zvelta, inalta, fara nici un fir de par pe cap…..Cea mai frumoasa mama din lume….Cea mai iubita mama din lume….
Fuge pe hol in intampinarea ei, dar se opreste brusc in usa salii de clasa ca lovit de un zid invizibil…Unul dintre colegi da alarma:
“HaHaHa…..ia uitati!…..Nu are par….Hahaha!!!!”
“Ce femeie ciudata, fara par…..Hahaha” rade altul…
“Andrei are mama cheala! Hahahaha”
Dupa ei si alti colegi incep sa faca afirmatii care de care mai rautacioase….Privirea blanda a mamei sale se intuneca in momentul in care si parintii acestora au inceput sa o analizeze ca sa vada si ei nemaivazutul….O femeie fara par!
Andrei a ramas in continuare intepenit in usa….Nu e sigur ca intelege ce se intampla…..De ce rade lumea?….De ce parintii o privesc ciudat pe mamica lui? E cea mai frumoasa mama din lume, cea mai buna…..De ce rad de ea?
Mama lui Andrei e intristata de rasetele copiilor si privirile parintilor. Spera ca la noua gradinita sa nu se loveasca de aceasta problema….Inima ei este frântă pentru că puiul ei este ținta cuvintelor grele ale copiilor. Cu ultimile puteri, ingenuncheaza langa copilul ei si incepe sa vorbeasca:
“Andrei, hai in brate la mami!
Se uită apoi cu blândețe către ceilalți copii și le spune pe un glas domol:
“Copii, ați vrea sa va asezati in jurul meu sa va spun si voua o poveste?”
Copiii se opresc din ras, surprinsi ca acea faptura ce arata ca o femeie dar nu are par vorbeste cu ei….Încep sa se aseze in jurul ei, unul cate unul….
Andrei o priveste nedumerit pe mama lui …. Si asteapta povestea pitit in bratele ei. E locul cel mai cald din lume în care se cuibărește când vrea să se simtă în siguranță. , loc in care spera ca nici o remarca rautacioasa nu o sa il atinga….
“Era odata o fetita cu par lung si blond de parca soarele se refugiase in parul ei.Fetita a crescut si a devenit mama…..Dar pana sa devina mama, un inger i-a aparut in vis, intr-o noapte si i-a zis:
- O sa ai un copil , dar o sa ai nevoie de puteri magice pentru el! Trebuie sa ai tolba plina de povesti, trebuie sa fii odihnita oricat de obosita ai fi, trebuie sa faci magie in farfurie, trebuie sa creezi jocuri speciale pentru el!
- Si cum pot face asta?As avea nevoie de o bagheta magica…
- O bagheta magica facuta din parul tau….
- Si eu sa raman fara par?
- Nuuu, vei avea cel mai special par, va fi atat de fin ca va fi confundat cu aerul. Va fi atat de special incat doar copiii speciali il vor putea vedea si il vor simti la atingere!
- Copilul meu il va vedea?
- Bineinteles! Pentru el vei fi cea mai frumoasa mama!”
Copiii o ascultau inmarmuriti….Andrei si-a scufundat fața in parul ei invizibil. O fetita zice:
“Eu vad parul tau….ce frumos si luminos este! Pot sa il ating? Sa il mangai?”
Mamica lui Andrei surprinsa de rezultatul povestioarei ei a raspuns oarecum cu teama”Da!”
Fetita s-a ridicat si a fugit catre ea, a luat o suvita din parul ei special si a axclamat :”e cel mai fin par pe care l-am simtit….e atat de fin incat ai impresia ca nu il ai in mana!”
Dupa ea si alti copii si-au exprimat dorinta de a mangaia parul invizibil!
Un baiat ii zice: ”Și magia cum o faci? Cu parul?”
Uite o intrebare la care nu se astepta….”Da”
“Atunci fa o magie, fa un joc special pentru noi!”
Aoleu….asta da provocare….si se gandeste mamica lui Andrei ….si spune :
“Hai sa inchidem toti ochii si sa ne imaginam ca toti avem parul invizibil….”
Copiii o asculta si isi inchid ochii …. Dar sunt si parinti care intra in acest joc …..apoi se prind toti de manute si se invart intr-o hora….si o fetita incepe sa cante :
“Cand nu ai par
Nu e problema,
Inchide ochii
Si danseaza
Si cel mai frumos par
Vei vedea”
Plecarea acasa de la gradinita s-a amanat cu o ora….timp in care jocul si rasetele au luat locul remarcilor rautacioase….
Andrei e fericit….E sigurul copil din gradinita care are o mama cu par invizibil.
Larisa
Citește și Călătoria lui Panda în Nepal
Sursa foto- aici
Intr-adevar o poveste emotionanta care te face sa reflectezi la dificultatile prin care trece un copil impreuna cu parintii atunci cand se confrunta cu situatii extreme si care par fara iesire. Sa stii, Larisa, ca povestea ta, are un sambure de adevar in felul cum sunt tratati la scoala copiii care sunt putin altfel. Si eu voi reflecata la aceasta situatie deoarece am un nepotel care sufera de o anumita infirmitate si ma ingrijorez gandindu-ma cum va fi el primit in colectivitate, la gradinita sau la scoala. Povestea pe care ai scris-o este cat se poate de reala si din ce in ce mai frecventa, in zilele noastre. Copiii au regulile lor si nu ii accepta in anturajul lor pe cei care sunt diferiti, sau par diferiti. Este o reusita aceasta poveste, care emotioneaza pana la lacrimi. Continua pe acest drum! Nu vei regreta! Canalizeaza-ti efortul catre ceva constructiv! Cu aceste calitati literare, pe care le-ai demonstrat, nu numai o data, vei ajunge departe! Sunt sigur! Succes in continuare!
Mi-au dat lacrimile, insa mi-ai inseninat ziua!
Mă face să mă gândesc la multe lucruri.
Din pacate, situatia asta e al naibii de comuna in Romania.Ma bucur enorm ca se cateva luni nu mai traiesc in Tara mea,traiesc intr-o Tara straina,in care ma simt ca acasa Si in care am scapat de uriasele nedreptati sociale,umane.
Sotul are alopecia areata, inca nu si-a pierdut tot parul, dar aceasta poveste ma va ajuta mult atunci cand fetele ne vor intreba de ce I-a cazut 🙂
OT: Si noi avem un ingeras sus ce ne vegheaza mereu. O mare imbratisare de la o mamica de inger!
Sunt in situatia ta, doar ca baietii mei sunt mai mari. Trebuie sa ai mare tarie sa treci peste privirile nedumerite (poate rautacioase) ale unora: colegi ai copiilor, parinti. E greu, dar nu imposibil. Eu mi-am pus peruca, dar oricum se vede ca nu e parul meu propriu. Sa ne dea Dumnezeu tarie sa trecem cu bine prin viata alaturi de cei dragi.