De ce este omătul alb?
Ieri, la lectura de seară, i-am dat fiicei mele 3 cărți, să își aleagă pe care să o citim. Aveam de gând să le citesc oricum pe toate :)), dar i-am dat impresia că aș citi doar una. Fac des astfel de experimente pentru că vreau să văd ce îi atrage pe copii, uitându-se doar la copertă.
Prima carte aleasă a fost De ce este omătul alb. Publicată la editura Signatura, cartea este scrisă Heinz Janisch și ilustrată de Silke Leffler.
Am stat și m-am gândit de ce a făcut alegerea asta. Și pentru că ea a citit fiecare titlu, cred că alegerea nu a fost după ilustrație, ci după subiect.
Deși are aproape 7 ani, încă e plină de de ce-uri zilnice, iar asta este una dintre cele mai mari bucurii ale mele. Speranța și visul meu de mamă este ca perioada de ce-urilor care a apărut la ea pe la 2 ani să rămână cu ea toată viața. Cu ea și cu fratele ei.
De ce este omătul alb este o carte construită pe un binom fantastic: omăt și floare. Și pe această întrebare cheie a copilăriei.
Aseară la noi era prea mare nerăbdarea, însă dacă aș fi fost cu cartea aceasta într-o clasă cu copii, i-aș fi întrebat pe ei de ce cred că este omătul alb și aș fi obținut o sumedenie de răspunsuri la care eu nu m-aș fi gândit.
În carte, răspunsul la întrebare sună cam așa: acum mult timp, omătul era transparent, însă pentru că își dorea să aibă și el o culoare, a rugat rând pe rând fiecare floare să îi dea și lui culoarea ei. Florile au consimțit rând pe rând, însă apoi și-au dat seama că au nevoie de culoarea lor. Așa că și-au luat imediat culoarea înapoi. Așa au făcut toporașul, floarea soarelui, trandafirul, firul de iarbă, albăstreaua, o frunză vărgată, o floare de măceș, daliile și lalelele. Singurul care i-a dat puțin din culoarea lui a fost… ghiocelul.
Aceasta este explicația pentru dorința omătului de a acoperi mereu florile cu care nu se mai înțelege. În același timp, omătul ocrotește ghioceii, care uneori se pot vedea pe sub pătura sa chiar din prima lună a anului.
Povestea omătului și a misterului său este spusă seara la culcare de către un tată creativ fetiței sale, Mira. Poate acesta e unul dintre lucrurile care mă emoționează cel mai mult la ea. Mă emoționează când văd un tată într-o poveste, pentru că foarte mulți tați nu sunt prezenți în povestea de viață a copiilor lor. Și ei au atâta nevoie.
Cartea este bună de citit la culcare, mai ales pentru că este foarte scurtă, dar e bună și ca material didactic.
Pentru că semestrul acesta am un curs la Ped-Arte despre stimularea inteligențelor multiple și îmi place foarte tare, aș vrea să pun aici și câteva sugestii de activități cu copiii sau despre cum putem aborda povestea cu copiii.
E o carte foarte frumoasă de citit iarna. Mi-am imaginat că dacă aș fi educatoare, aș ieși cu copiii afară la prima ninsoare și le-aș pune această întrebare: De ce este omătul alb.
Apoi m-aș juca folosind soluții de diferite culori cu colorant alimentar și aș face omăt roșu, galben, albastru, verde violet.
I-aș întreba pe copii, după fiecare experiment, cum ar fi să fie omătul tot albastru sau roșu sau violet etc. Și ne-am lăsa pradă imaginației.
Abia intrați în clasă, la căldură, ne-am relaxa citind cartea și dezbătând.
Pentru copiii mai mari, școlari, după ce am face poate același lucru, am putea să discutăm despre gândirea magică. Despre ipoteze, despre cum o întrebare poate să aibă mai multe răspunsuri. Despre explicații fantastice și explicații științifice. Despre cum pe măsură ce cunoaștem mai multe informații științifice vedem altfel lucrurile, dar e posibil să ne limităm și fantezia.
La grădiniță și nu numai, cartea poate fi citită și în cheia prieteniei. I-aș ruga pe copii să ne imaginăm cum este prietenia omătului și a ghiocelului. Îmi place pentru că cei doi prieteni sunt din registre diferite și aș ridica în discuție că prieteni ne pot fi și cei ce nu ne seamănă.
Pentru copiii foarte mici, cartea poate fi folosită ca o oportunitate de a învăța culorile și de a le asocia cu anumite flori. De asemenea, e o oportunitate de a îmbunătăți vocabularul, deci de a stimula inteligența lingvistică.
Pentru a stimula inteligența naturalistă, putem începe un proiect de primăvară- vară de observare a florilor. Să mergem în parc, în grădina botanică, în curtea grădiniței și să observăm culoarea, forma petalelor, cum sunt dispuse petalele, cum sunt frunzele, care e textura lor, cât sunt de înalte/ scunde, cât de groasă e tulpina, cum miros, dacă au țepi etc. Și activitatea de iarnă în zăpadă este potrivită pentru dezvoltarea acestui tip de inteligență, cheia însă este starea de prezență și de conștiență atunci când observăm cu copiii ceea ce există în natură.
Putem apoi să desenăm florile văzute și să stimulăm inteligența vizuală. Ideal ar fi să desenăm în natură lângă floare și să nu rupem florile și așa îi învățăm pe copii și despre grija pentru natură.
Pentru că omătul e personificat în poveste, putem discuta cu copiii despre cum se simte omătul transparent atunci când nimeni nu vrea să îi lase culoarea sa. E o oportunitate bună pentru a discuta prin analogie acele situații în care copiii se simt respinși, când nu primesc jucării de la colegi, frați etc. Această discuție este benefică pentru a stimula atât inteligența inter-personală, cât și pe cea intra-personală.
Tot pentru stimularea inteligenței intra-personale, putem transforma cartea într-o mini piesă de teatru. Foarte fain ar fi ca rând pe rând fiecare copil să joace rolul omătului și să simtă emoțiile lui atunci când nu primește ceea ce are nevoie.
Pentru copiii mai mari, poate fi un exercițiu să răspundă la întrebarea din titlu printr-o poveste a lor și abia apoi să li se dezvăluie povestea.
Copiii pot fi provocați apoi să inventeze povești pe același tipar care să răspundă altor de ce-uri: de ce este cerul albastru, de ce sunt frunzele verzi. ..fără explicația științifică.
Pentru a stimula inteligența muzicală, odată cu citirea cărții pot fi cântate cântece despre flori, primăvară, culori. Cert e că putem introduce cartea în multe momente de predare la grădiniță și chiar la școală și să construim de la baza ei și alte activități care să stimuleze toate inteligențele copiilor.
Leave a Reply