Cărțile Mariei! Pe care nu vrea să le împartă cu Mihai!

V-am povestit aici despre problemele Mariei cu somnul. Zilnic ne luptăm cu somnul.

Mi-am stors creierii in fel si chip despre cauzele nesomnului ei. Mi-am facut tot felul de gânduri, ipoteze, până când, acum câteva zile, in final, mi-a zis printre urlete:

– Eu nu vreau să dorm! Eu vreau să mă joc!

Nimic nou, îmi spun, am mai auzit asta de vreo 500.000 de ori. De parcă îmi ghicește gândurile, de parcă știe că n-am înțeles ce a vrut să îmi zică, a continuat:

– Eu nu vreau să dorm pentru că mă trezesc cu Mihai și eu vreau să mă joc doar cu tine.

O iau în brațe. Una din ipotezele mele s-a confirmat. Maria suferă pentru că nu mai are timpul ei  separat cu mine. Doar noi două. Merge la grădiniță, venim acasă și repede- repede ne băgăm la somn pentru a nu trece ora. Când se trezește suntem eu, ea și Mihai. Ea cu mine, noi două cu timpul nostru, cu poveștile noastre și joaca noastră, ei bine… noi două aproape nu mai existăm. Ea e frustrată, își exprimă frustrarea prin gesturi violente la adresa lui Mihai, iar eu îmi petrec după- amiaza încercând să închei ziua cu pagube minine, în special fără vătămări corporale grave.

Așa că am încercat să rezerv un timp numai cu ea înainte de somn, în care să citim din cărțile ei preferate.

De vreo 2 săptămâni, când vrea să “ne jucăm”, îmi aduce una din cărțile cu autocolante primite de la prietena noastră, Anamaria. (Citim cu drag). Acum vreo 3 luni am scos de la sertarul cu cărți una cu activități și lipit de autocolante. A fost atât de încântată, încât am făcut activitățile acelea de  două ori în aceeași seară. Dezlipea autocolantele și le lipea din nou zilnic timp de o săptămână, după care cartea a fost compromisă. Așa că m-am gândit că se va bucura foarte tare când va vedea cele două cărți cu stickere de la Anamaria. M-a atras foarte mult faptul că la Editura Usborne cărțile cu autocolante nu au locuri predefinite pentru a fi lipite, încurajând logica și gândirea copilului care trebuie să găsească locul potrivit pentru fiecare personaj. (A mai scris despre asta Anamaria aici ). Așa putem observa dacă copiii lipesc vacile pe cer  cu capul în jos și să discutăm cu aceștia în cazul în care sunt probleme de percepție a realității.

N-a fost cazul la Maria. Era bucuroasă să lipească vacile mâncând iarba și păsările zburând pe cer, semn că încercarea mea de a fi cât mai montessoriană în prezentarea realității a dat roade.

În schimb cărțile au fost prilej să îi explic câte ceva despre planuri. I-am spus că animalele care sunt foarte mari se lipesc în josul paginii mai aproape de noi, pentru că sunt în plan apropiat și că aceleași animale care sunt mai mici ca dimensiuni se lipesc cumva mai sus în planul depărtat. Fiind mai departe de noi, se văd mai mici. Nu știu exact ce a înțeles, Am tot repetat informația sub diverse formulări și la un moment dat părea să fi înțeles ceva.

Am avut oarecare probleme de organizare a activității în sensul în care fiecare pagină de autocolante corespunde unei pagini cu o anumită poveste. Evident toate povești de la fermă. Și a tot trebuit să-i explic că puiul ală sau oaia cealaltă nu sunt de la povestea X ci de la următoarea. Dar la un moment dat am renunțat. Era prea entuziasmată și la urma urmei nu era greșit să le lipească nici cum le lipea ea.

Din păcate Mihai era captivat de activitatea noastră și ne ataca vrând și el să participe, așa că în una din zile Maria s-a închis în baie cu cartea și de supărare a dezlipit toate autocolantele. N-am apucat să fac poze să vadă și Anamaria ce frumos ne-am jucat.

În final, autocolantele au ajuns pe mâna lui Mihai care le-a degustat nițel.

Pun un link aici de la pagina unde se găsește cartea cu autocolante cu tematica ferma.  O recomand cu căldură pentru copiii iubitori de animale.

Cea de-a doua superbă carte cu stickere se cheamă Under the sea și am sperat că ne vom pregăti cu ea pentru vacanța de anul ăsta. Să învățăm într-o formă prietenoasă mai multe animale marine. Pe mine m-a atras foarte tare. Parcă eram eu copilul. Habar n-aveam decât despre maxim jumate din peștii din carte, nu mai zic de denumirile lor în engleză. Așa că parcă mă simțea mică, la grădiniță, învățând odată cu Maria. Am reușit să fac doar vreo două fotografii cu ea, pentru că în final și ea a avut destinul primei cărți, fapt consumat tot la baie.

Cartea aceasta cu pești a fost pentru mine prilej de a-mi scălda ochii , de a visa la vacanță și de a  învăța animale marine până acum necunoscute,  în schimb pentru Maria a fost prilej de a-mi vorbi despre familie. Mereu peștii mari erau mămici și tătici, iar cei mai mititei erau copiii lor, Și îi lipea cu grijă lângă părinți astfel încât să fie protejați.

– E o mămică bună! Ca tine!

– Și un tătic bun! Ca tati!

– Și niște frățiori! Ca mine și Mihai! Se iubesc!

Așa că în timp ce inima mea se topea de așa texte minunate ce să mai zic de isprava din baie! Nimic!

Am pus cărțile la păstrare și pe viitoarele cărți cu autocolante le voi scoate să ne jucăm când suntem doar noi două.

Mai aveam și alte cărți frumoase de prezentat, dar m-am lungit, așa că o las pe data viitoare.

Pe Anamaria o găsiți aici cu cărți foarte frumoase, are tot felul de reduceri, inclusiv de 1 iunie. Nu strică să vă abonați la newsletterul ei.

Citește și Ce carti mai citim noi la 2,5 ani