La noi ziua internationala a cartii e in fiecare zi. Cartile citite de noi in jur de 2 ani

Pot spune ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un baietel sanatos, simpatic, empatic si pe deasupra interesat de carti. Printisorul nostru de 1 an si 10 luni iubeste pur si simplu cartile si ne solicita sa ii citim cateva ore zilnic din cartile lui preferate. A ajuns sa memoreze din ele pasaje intregi si sa stie la ce pagina sunt respectivele pasaje. Evident ca noua ne creste inima si suntem foarte fericiti ca e interesat de carti si cunoastere. Ce parinte nu ar fi mandru cu un astfel de copil?

Totusi nu vreau sa minimizez rolul nostru ca parinti in dezvoltarea acestei pasiuni. I-am cumparat primele carti de povesti pe la 3-4 luni si ii citeam din ele fiindca gasisem eu pe undeva un articol in care se spunea ca un copil trebuie sa auda in jur de 1500 (!!!) de cuvinte diferite pe zi pentru a-si dezvolta intelectul si vocabularul. Zis si facut! Ii citeam zilnic cateva povesti si turuiam ca televizorul toata ziua, exceptie facand momentele cand dormea sau manca copilul. Nu-i vorba ca acum imi iese pe nas fiindca si printisorul turuie de dimineata de la 7 pana seara in continuu..

In fine, primele carticele pentru el le-am luat cand avea 6 luni. Era o serie de 6 carticele mici, cartonate, de la editura Gama cu imagini reale de obiecte uzuale, legume, fructe, animale, masini etc. Si asa am inceput cu cartile…el le tinea in manutele lui grasute si imi arata cu degetelul diverse poze iar eu ii spuneam ce reprezinta imaginea respectiva. In felul acesta a ajuns sa vorbeasca destul de devreme…Pe la 10 luni spunea in afara de mama, tata si altele asemenea (pe care le spun probabil toti copiii) si cuvinte precum ceas sau (l)acat sau te(l)efon. Si din acest punct incolo cunostintele lui au crescut aproape exponential, la fel si biblioteca noastra. Si as zice ca mare parte din cunostintele lui se datoreaza faptului ca citim mult.

Am ajuns sa ii amenajam o biblioteca in stil Montessori cu rafturi de la Ikea in care cartile sunt asezate astfel incat sa li se vada copertile si de unde sa-si poata lua el cartile preferate. Unele carti imi dau seama (sau mi-am dat dupa ce le-am achizitionat -eu cumpar foarte mult online-) ca nu sunt chiar pentru varsta lui dar surpriza mea a fost ca el vrea sa i le citim, ii plac si, mai mult decat atat, le intelege. Biblioteca Montessori a ajutat in sensul acesta pentru ca el si le-a luat singur de pe raft si a venit cu ele sa i le citim.

Acum as vrea sa va impartasesc cateva impresii, cateva carti care ne sunt foarte dragi atat lui cat si noua, pentru ca atunci cand ii citim ne transpunem si noi cumva si redevenim copii.

Prima dintre carticele se numeste Nasturel. Este o poveste foarte frumoasa despre un ursulet maro cu salopeta verde, Nasturel, care asteapta cuminte la magazin sa fie cumparat de cineva.

Dar acel cineva intarzie sa apara poate si pentru ca Nasturel e un pic cam ponosit si ii lipseste si un nasture de la salopeta. Apoi cartea descrie aventurile lui Nasturel prin magazin in incercarea acestuia de a-si gasi nasturelul precum si momentele emotionante in care Nasturel este in sfarsit luat acasa de o fetita pe nume Lisa.

Aceasta carte a fost printre primele carti mai lungi pe care le-am citit impreuna cu T. (la 1 an si 5 luni).

I-a placut foarte mult si am observat in saptamana de dupa prima lectura ca a devenit mai afectuos, ma lua mai des in brate si imi repeta replica din carte baietelul a stans in b(r)ate taie taie de tot. (Inca nu face oricum distinctia dintre persoana I si a a II-a sau a III-a singular deci de multe ori vorbeste despre sine ca despre “un baietel” sau “baietelul”). De asemenea a devenit mai interesat de animalutele de plus pe care le punea in patutul lui si le invelea.

E o carte pe care as recomanda-o sa fie citita cam de la 2 ani.

Apoi a urmat Grufallo. Singur si-a ales-o din biblioteca dupa faza cu Nasturel care a durat in jur de o saptamana (a se intelege ca citeam Nasturel de cate 7-8 ori pe zi poate mai mult de ajunsesem sa o stim pe de rost si eu si sotul). Am avut mari emotii cu Grufallo pentru ca este cu un animal fioros cu colti cumpliti, cumplite ghiare si masele tot cumplite pe cumplite maxilare, cu ditamai genunchii, degetele ca o furca, un neg veninos din varful nasului in frunte-i urca, are ochii ca sofranul, limba neagra tuci o are si ii cresc tepi purpurii pretutindeni pe spinare.

Mi-a fost teama sa nu se sperie de el dar l-a indragit din prima clipa sau mai exact povestea despre el si un soarece brun, mic dar foarte istet care reuseste sa pacaleasca si vulpea si bufnita si sarpele si chiar si pe Grufallo. Morala povestii este ca nu conteaza daca esti mic ci conteaza sa fii istet si curajos. De asemenea, T. a invatat sa spuna foarte des multumesc (pentru ca si soricelul brun e foarte politicos) si sa nu mearga cu nimeni stain acasa pentru ca nu se stie ce intentii au.

Daca ar fi totusi sa schimb ceva, cred ca as mai astepta cu cartea aceasta. (citita pe la 1 an si 6 luni prima data).  Strict din punctul meu de vedere cred ca a fost prea devreme sa-l introduce intr-o realitate destul de cruda. Cred ca as recomanda citirea ei dupa 3 ani sau chiar mai tarziu.

Am descoperit-o si pe iepurica Miffy. Mai intai T. a primit de la sora cumnatei mele (care sta in Olanda) o lampa de veghe cu led in forma de Miffy. Am inteles de la ea ca este un personaj foarte popular in Olanda asa ca atunci cand am vazut seria de carticele pe site-ul editurii Cartea Copiilor am zis ca trebuie sa vad despre ce e vorba.

Am cumparat mai intai o carte (Miffy) si apoi si pe celelalte doua din serie (Ziua lui Miffy si Bicicleta lui Miffy). Textul e relativ scurt, cu rime frumoase pentru copii si usor de retinut. Cel mai mult i-a placut Ziua lui Miffy pentru ca tocmai fusese aniversarea lui de 1 an si i-a placut ca a primit multe cadouri si ca i-am cantat La multi ani. De altfel ii canta si el lui Miffy cea cu led, ceea ce a fost foarte fain. Si acum se mai joaca cu Miffy care intre timp s-a stricat si jocul preferat este sa o repare cu surubelnita lui tati.

E o colectie de carti pe care le puteti citi copiilor inca din primele zile de viata.

Povestea unui brotacel este o alta carte care ii place. Este vorba despre Mormocel, un pui de broasca si etapele pe care le parcurge pentru a deveni adult.

Mormocel este trist initial cand in loc de coada ii cresc picioruse dar ajunge sa isi dea seama ca a creste nu este chiar atat de  rau ci dimpotriva. Copiii pot invata de asemenea stadiile de dezvoltare ale broscutelor.

Ilustratiile cartii sunt foarte frumoase si daca mai pui la socoteala si faptul ca vine la pachet cu un cd cu animatii care poate fi ascultat in patru limbi (romana, engleza, germana si franceza) as zice ca e un material didactic complet. Cred ca in jurul varstei de 2 ani e potrivit sa citim aceasta carte copiilor.

Apoi a urmat Petunia…Aceasta carte mi se pare foarte buna si pentru unii oameni mari. Despre ce este vorba? Despre o gasca cam prostuta care gaseste o carte in iarba si crede ca daca va lua cartea si va fi in posesia ei, asta o va face mai desteapta.

Petunia reuseste sa convinga celelalte animale ca este mai inteleapta de cand detine cartea si ii creste gatul pe masura ce devine din ce in ce mai mandra. Animalele din ograda ii solicita ajutorul in diverse probleme iar Petunia reuseste sa dea totul peste cap.

Totul culmineaza cu momentul in care niste animale gasesc o cutie cu artificii si o cheama pe Petunia sa le citeasca ce scrie pe cutie. Aceasta le spune ca in cutie se afla acadele, cutia explodeaza si toate animalele, inclusiv Petunia, sunt ranite. In urma exploziei, Petunia descopera ceva ce nu mai vazuse pana atunci: cartea avea pagini si scria ceva pe ele.

Concluzia este ca nu e suficient sa detii carti ci mai trebuie sa le si citesti si intelegi. Cred ca aceasta carte se potriveste mai bine unor copii mai mari care incep sa invete alfabetul si sa citeasca dar, chiar si asa, si lui T. i-a placut mult. Cu aceasta ocazie a devenit interesat de litere si m-a tot intrebat ce scrie acolo sau dincolo. Eu n-am insistat foarte mult pe litere decat in masura in care a cerut el dar cred ca face progrese in sensul acesta.  Cred ca as recomanda citirea acestei carti in jurul varstei de 3 ani, astfel incat mesajul ei sa fie bine inteles.

(Va urma)

Astazi, 23 aprilie,  e ziua internationala a cartii! Va provocam sa ne impartasiti ce carti minunate cititi impreuna cu copiii vostri!

Ema, Hai sa citim in limba engleza

Citeste si Biblioteca Mariei