Nu vreau sa fiu prințesă! Povestea cântecului

În ultimii ani mi-am dat voie să fiu. Uneori mi-a fost greu să fiu. Dar de jumătate de an de când sunt la Ped-Arte la Master mă bucur și mai mult să fiu. Îmi dau mai mult voie să plâng, să râd și să creez. Chiar dacă timpul pentru a face asta este extrem de limitat.

Dar într-o zi am compus un cântec în timp ce făceam duș. Au auzit probabil și vecinii. Iar în altă zi am compus acest cântec. Aveam în vizită două colege și prietene ale fiicei mele și în timp ce ele se jucau am început să fredonez. În timp ce cântam, ele au început rând pe rând să lase ceea ce făceau și să fie foarte atente la mine. Apoi m-au pus să mai cânt o dată. Și în 10 minute știau toată strofa.

Ca un magnet a fost piesa asta pentru ele.

Cântecul este, pentru cei ce au nevoie de explicații, o declarație de independență. Independeță față de clișee, etichete, stereotipuri de tipul fetițele sunt cuminți, drăguțe, elegante, prințese, roz, păpuși etc.

Fetele pot să fie la fel de energice ca băieții, pot să inventeze lucruri, nu doar să se joace cu păpușile roz, pot să sară în bălți îmbrăcate în pantaloni, pot să poarte și șapcă, nu musai mărgele. Fetele pot să fie și primărițe, președinte, nu doar profesoare sau manechine.De fapt și fetele și băieții pot fi cine vor. Important e să nu le proiectăm anumite roluri și modele de comportament care ne convin nouă.

Sunt curioasă ce spun fetele voastre care ascultă cântecul:

Videoclipul e o joacă de adulți cu suflet de copil cu suflete de adulți în câteva ore. Le mulțumesc din tot sufletul colegelor mele masterande, Octavia și Claudia.