Cu umor trecem zilele cu nor

Ieri conduceam bucuroasă către o programare pe care reușisem cu greu să o fac.
Și de încântată ce eram că în sfârșit ajung, mi-a tăiat un domn calea ca racheta și am intrat cu toată fața, cu tot ABS-ul, ESP-ul, UGG-ul în el. (Glumesc! Mașinile nu dispun de UGG, doar fetele).

Habar nu aveam ce m-a lovit! Sau ce am lovit eu.
Am scos mașinile din intersecție. Am făcut administrativele și apoi mi-am sunat soțul să îi spun. Am plâns cu clănțănit de dinți, că de ce mie (IAR), că eu conduc prudent, respectuos, regulamentar, finuț. De șoc și de frustrare plângeam.

E doar o tablă, iubita! mi-a spus. Nu m-a ajutat asta pe loc! Deloc! Aș fi vrut să îmi spună “Te înțeleg, sunt alături de tine, plângi, descarcă-te, bănuiesc că îți este foarte greu, ești speriată, așa-i?”.
Daaar m-am prins de-a lungul timpului că asta poți primi într-o sesiune de Listening Partnership cu prietena ta. Cu partenerii de viață e altfel. Cu majoritatea lor, cred. Bărbații sunt puși pe fapte, pe acțiuni, pe eficiență! Antropologic vorbind sunt setați să iasă din casă și să rezolve lucrurile.

Am mers la terapia mea după această înfigere tablă în tablă și am ieșit WOW. Obosită, zdruncinată, dar WOW. I-am zis Frumosului și m-a întrebat dacă mi-a reparat și mașina doamna.
Funny guy of mine! E o metodă de autoapărare râsul ăsta, glumele mici în situații de criză. Dar reprezintă și o manieră de funcționare. Dacă aș plânge la fiecare lucru ieșit din linie, aș ajunge pe câmpii.
De dimineață ne-a pus cheesy weezy “I got stamina” de la Sia. S-au întâmplat nevrute și azi, dar m-am gândit la dansul de dimineață, am făcut și eu mișto și pac a venit alinierea.

You got stamina, my boy!

Cu iubire,

Maria ma-na.ro