Cel mai bun tată

Despre el. În sfârșit, scriu despre el.

Este calm, blând, se supără rar, nu face complimente în mod direct, dar ramai surprinsa sa afli de la ceilalți cuvinte frumoase destinate tie.

Da, este soțul meu cu ochii albaștri, înalt și puternic.

Dar astăzi nu vreau sa vorbesc de soțul meu,vreau sa va povestesc despre tatăl copiilor mei.

Nu ne-am dorit copii. Nu în anul 2012 când eu aveam atâtea proiecte de finalizat și sub nicio forma nu mai vroiam un al doilea copil în 2015. Argumentele lui erau solide, poate ca instinctul paternal se instaleaza mai târziu. Dar, avem doi copii minunati pe care i-am primit cu multa iubire si respect, inlaturand gandurile negative.

Îmi spune mereu ca sunt o mama eroina. Eu nu ma simt deloc asa.

La Teodora a fost dificil începutul. Nu știam ce sa facem și dacă e bine cum facem. Stresul meu îl schimba și devenea foarte irascibil. Încăpățânarea mea îl scotea din sărite. Dar a rezistat eroic pana în ziua în care l-am anunțat ca vom avea un al doilea copil. Nu știam cum sa îi spun. După 2 ore de plâns în continuu, i-am spus în mașină, când conducea și cu Teodora în scaun. O liniște deplina s-a lăsat. Eu nu spuneam nimic. Vroiam sa ajungem mai repede acasă. Era într-o vineri și ploua. Ne-a condus în casa și a plecat. S-a întors după 1 ora și atât mi-a spus:

“O sa ne descurcam. Trebuie”.

De atunci am avut cea mai frumoasa sarcina, liniștita. Spuneam mereu:”o sa fie bine”.

Am născut. . . Lucrurile nu mai erau așa bune. A fost dificila acomodarea în 4. Cartile nu mai aveau raspuns la toate intrebarile si temerile noastre.

Cum tu ca tata, sa te împărți. . Sa liniștești doi copii cât timp mama face rapid un duș. Cum sa reziști soției și mamei prea depășită de situație. Sa ții în brațe doi copii care plâng. . Foarte greu îți este. Nu i-a reușit întotdeauna. S-a enervat, s-a supărat, a invidiat pe toți cunoscutii fără copii care au mers în concediu la mare, care au petrecut la nunti împreună cu soțiile lor, pe toti care mai au timp sa se uite la serialele preferate, fara intreruperi. Tot timpul repeta ca nu acuma trebuia sa avem doi copii. După 35 ani… Sa ne traim tineretea.

Eu nu încercam să îi schimb părerea. Ii ofeream argumente cât de frumos e sa fii părinte tânăr. Dar în acele momente nu auzea nimic. Am spus ca timpul îi va schimba părerea.

Vreau sa va povestesc despre un tata care timp de 36 de zile a fost și mama. Da!  În ziua accidentului meu, m-a certat foarte tare. Deși nu înțelegeam de ce face asta.  De ce nu mă sprijină?

Răspunsul e evident. Am făcut rău la toată familia pentru ca nu am grija de mine. Pentru ca alerg la primul strigat al Teodorei. Pentru ca tresar la primul plâns al lui Victor. Pentru că mereu sunt agitata și stresata.  Pentru că am uitat de mine. Ca sa am grija de ei, trebuie sa am grija de mine.

Deși începutul celor 36 de zile nu a fost excepțional, pe parcurs l-am descoperit fiind cel mai bun bucătar. . Cel mai bun mediator.  Cel mai bun arbitru. Cel mai lung somn al lui Victor era în brațele lui.  Cu cele mai puternice mâini care reușea sa îi tina pe amândoi.  Sa îi sărute.  Sa îi împace. . . Sa îi iubească.. să nu doarmă nopțile și a doua zi sa fie prezent la servici.

Eu eram pe tușa. . Admiram. La început interveneam.  Nu a mai fost cazul.

Au trecut aproape 3 ani de când e tata de o fetiță și 9 luni de când e tata de băiat.

Nu știu voi cum îl vedeți, dar sa îi spuneți de fiecare data ca e cel mai bun tată.  Cel mai bun tată.

O spun eu.. Pentru ca îmi spune sa ies la o plimbare și el rămâne cu amândoi în grija.

Dar cel mai important îi spune Teodora prin acel “ubesc” destinat, pana în prezent,

doar lui.

Victor îi arata zilnic.  Nu îl lasă  nici sa se descălțe și se catara în brațele lui.

Pe scurt El este Radu. Cel mai bun tată.

Corina

Citește și Tatăl statistic și tatăl din viața noastră