Tabloul- joc de improvizație teatrală

La cursul nostru de semestrul acesta de Arta Actorului, am învățat tot felul de jocuri.  Însă nu orice fel de jocuri, ci unele de improvizație teatrală. Mi-a rămas în minte unul dintre cele prezentate de Thomas care m-a captivat și mi-a aprins în minte o mulțime de butoane de toate culorile.

Doamnelor și domnilor, domnișoarelor și domnișorilor, vă prezint jocul de improvizație teatrală Tabloul. Se poate juca la grădiniță, la școală, la universitate, la team-building, în tabere, în parc, cu familia, cu prietenii, cu colegii, practic oriunde și cu oricine are chef de joacă.

Tabloul se joacă cam așa (povestesc din amintiri).

Un participant merge în față și susține că este ceva. De exemplu, la noi cred că o colegă a spus că e Cenușăreasa. Și a înghețat în poziția aleasă. Rămâne nemișcată până când tabloul e complet și așa fac și cei care urmează. Cei care au venit după ea aveau sarcina de a completa și întregi tabloul și de a fi cumva din același film. Și spun din amintiri, dar probabil invetez mult pentru că e jumătate de an de atunci. Rând pe rând, cei care au intrat în tablou au fost: un șoricel, zâna bună, mama vitregă, prințul, o soră vitregă, pantoful pierdut al Cenușăresei, castelul unde are loc balul, un copac în grădina Cenușăresei.

Fiecare se așeza în tablou în conformitate cu rolul său. De exemplu, pantoful Cenușăresei putea fi lângă piciorul ei, șoricelul era în 4 labe pe lângă ea, copacul putea avea brațele întinse ca niște ramuri.

Thomas ne-a explicat atunci cum putem să complicăm jocul. Și ne-a mai explicat cum copiii învață foarte repede regulile și complicarea și  îmbogățirea jocului e o necesitate pentru a-i ține prezenți acolo, pentru a nu se plictisi.

Una dintre metodele de a complica jocul este aceea ca fiecare actor nou care intră în tablou să verbalizeze conținutul tabloului de până atunci. În felul acesta jocul capătă și o componentă de memorie și atenție.

Astfel, primul personaj ar spune: Eu sunt Cenușăreasa.

Urmează al doilea: Tabloul e cu Cenușăreasa, iar eu sunt un șoricel din bucătăria ei.

Nr. 3: Tabloul e cu Cenușăreasa și eu  șoricel din bucătăria ei, iar eu sunt Zâna Bună.

Nr. 4. Tabloul e cu Cenușăreasa, cu șoricelul din bucătăria ei, cu Zâna Bună, iar eu sunt ma vitregă.

Și tot așa. Ce e foarte important e că fiecare actor nou care intră în tablou trebuie să spună componența acestuia exact în ordinea în care a fost construit. Și eventual cu detaliile aferente. Nu e vorba de un simplu șoricel, ci de unul din bucătăria ei, dacă așa l-a definit cel care și-a asumat rolul.

La final cineva denumește tabloul.

Frumusețea acestui joc e că poate fi folosit în orice fel de lecție la școală sau la grădiniță.  Pentru improvizație, creativitate sau pentru consolidarea cunoștințelor.

Să presupunem că avem o lecție despre planete. Și copiii pot face Tabloul Sistemului Solar.

Dacă începe cel care e Pământul, poate celelalte planete se așază în jurul lui în funcție de distanța față de Soare și de Pâmânt.

Sau poate avem la grădiniță o lecție despre legume. Și putem recapitula legumele învățate făcând un tablou cu legume. Copiii vor fi atenți, de exemplu, să nu repete o legumă care există deja în tablou. Putem să mai schimbă jocul și să avem un tablou, de exemplu, doar cu legume verzi. Și atunci mai introducem și dimensiunea culoare în ecuație: varză, broccoli, fasole verde, mazăre, castraveți, zucchini etc.

Ce e foarte fain la acest joc e că presupune mișcare. Copiii se ridică din locul unde stau și se poziționează în tablou.

Minunat mi se pare ca după ce citim o poveste să facem tabloul poveștii.

Sau putem face un tablou cu litere, dar să introducem o dimensiune în plus. De exemplu litera să aibă asociat un animal care începe cu acea literă. Eu sunt A de la arici, eu B de la bursuc, eu C de la câine, eu D de la dromader, eu E de la elefant. Și tot așa.

La școală puteți folosi jocul, de exemplu pentru a reda un tablou al unui pictor la lecțiile de Istoria Artei.

Sau să presupunem că ați citit la ora de muzică despre viața unui compozitor și puteți face un tablou care să ilustreze informația citită.

Sau un tablou cu note muzicale. Sau un tablou care să reflecte versurile unui cântec.

De exemplu, să presupunem că ați învățat Vine, vine primăvara. Și copiii pot face tabloul care să conțină: Zâna Primăvară, diverse flori de primăvară, o câmpie pe care cresc floricelele, un miel care zburdă, un fir de iarbă, o ciocârlie, un nor.

M-aș bucura să văd acest joc jucat în grădinițe și școli. Se poate improviza enorm. Și eu am încredere în creativitatea cadrelor didactice.

Și pentru a vă da temă, am pus o ilustrație a lui Ionuț Olaru, din cartea E și treaba mea  pornind de la care puteti crea un frumos tablou urban. Imi si imaginez copilul care va sta solemn ca Ateneul Român sau pe cel care va vrea să fie soarele și ar cam trebui cocoțat pe undeva.

Dacă faceți tablouri după cărțile mele, m-aș bucura să îmi trimiteți fotografii.