
Suntem facute sa credem ca este vina noastra daca nu putem alapta…
Nu consider ca cine ajunge din n motive la biberon, ar trebui sa se ascunda sau e less than a woman, dar da, cred ca este posibil sa nu fi apelat la specialistul potrivit pentru ajutor si nu a incercat suficient sau sunt alte patologii asociate la mijloc…
Cred cu sinceritate ca nu este nimic mai legat de structura femeii, cum este alaptarea… Cele mai multe femei, devenite mame, vor sa alapteze. Pana si cele care decid sa nu alapteze din start, putine, isi acorda diverse circumstante pentru a trai mai usor cu propriul ego si a face fata presiunii sociale pe care o simt stiindu-se cu musca pe caciula. Si atunci de ce sa nu alaptezi? Mai cred ca aici nu ar trebui sa fie vorba de alegere personala si atat. Mai e si copilul in ecuatia asta. Cum ii e lui mai bine si cine decide si in functie de ce? Cele mai multe mame totusi incearca sa alapteze inainte de a renunta. Si totusi de ce renunta?…
Cand se considera ca am facut destul, ca sa renuntam? Nu, nu e in regula sa ducem discutia in directia asta, dar cred ca trebuie sa incercam si daca nu apelam la specialisti cand dam de greu, cum incercam? Cum ne ajutam? Ideea e ca, pentru cine vrea, sunt cai sa se poata realiza treaba asta, asa cum reusim sa facem orice lucru pentru care depunem efort, suflet si rabdare. Ceea ce trebuie sa retinem este ca se poate. Daca ne ascundem dupa scuze si argumente contra, le gasim si ne resemnam… se poate!
Procentul de mame care alapteaza exclusiv nu este format numai din niste norocoase ale sortii pentru care totul a fost numai lapte si miere de la inceput, care au avut parte de sustinere si ajutor, un job permisiv cu venituri bune sau care si-au permis sa stea acasa cu copilul, lux pe care nu toate mamele si-l permit…
Consultantii in lactatie IBCLC nu sunt niste unii care abia asteapta sa te taxeze la niste scoruri extraordinare, cum dai de greu. Experienta mea si ceea ce vad in jur nu zice asta. Si medicii, da, medicii… saracii… va zic eu, ar trebui sa mai citeasca si ei cate ceva. Sunt multe mame mai bine documentate decat marea majoritate a lor pe subiectul acesta….
Eu ma mulgeam in maternitate pentru ca T. s-a nascut prematur si nu mi-l dadeau la san, il tineau la monitorizare… Noaptea nu aveam acces la camera copiilor ca sa ii pot da eu laptele, cum faceam ziua, dupa un scandal cat o zi de post, dar mergeam din 2 in 2 ore sa duc sticluta (aveam lapte… am muls si 200 ml in prima saptamana), iar la plecare am gasit sticlutele in frigider. Ei tineau laptele meu in frigider si ii dadeau lapte praf. Cum vine treaba asta? Si imi ziceau ca nu ne externeaza pana nu mananca 50 ml de lapte praf la o masa (in ziua a treia), cand el nu putea mai mult de 30 ml… asta considerau ele ca inseamna sa manance suficient. Era la norma si nu se incadra.
Am mers la medic, la controlul de 10 zile de la externare… si cu ce m-am intors? “Doar lapte matern? Laptele dumneavoastra nu este suficient. E limpede. Nu ia bine in greutate. A luat doar 200 gr. Trebuia sa ia 4-500gr. Laptele dumneavoastra ii satisface doar nevoile de baza, trebuie sa suplimentati, nu are rost aceasta incapatanare. E vorba de sanatatea copilului dumneavoastra. Este prematur si are si icter prelungit din cauza unor inhibitori din laptele matern. Macar un biberon de 90 ml seara…” Desi nu cred ca are vreo importanta, din punctul acesta de vedere lumina este slaba peste tot, precizez ca am nascut in sistemul privat.
Ca mama incepatoare, fara pregatire medicala, cum apreciezi tu starea de sanatate a copilului tau si ce faci cand primesti astfel de sfaturi? Cu cutia de lapte praf in casa, cu care ai plecat in mana din maternitate, impreuna cu un cadou al bebelusului cu mostre de ceaiuri anticolici, supozitoare, batoane de vitamine pentru mama, pliante despre alaptare scrise de eu mai stiu ce firma producatoare de lapte praf… care iti baga in cap ca trebuie sa ai o dieta restrictiva de la o serie de alimente, sa numeri calorii si litri de apa ca sa ai un lapte de calitate si alte tampenii? Mai ales cand te si interneaza imediat dupa consultatie cu copilul si ti se da din nou o cutie noua de lapte praf si biberoane si tot arsenalul, pentru ca “la privat nu se vine cu nimic de-acasa, va dam noi tot ce aveti nevoie”… Suplimentezi sau nu? Iti asumi riscul sa astepti sau nu? Renunti sau nu?
Ceea ce am aflat mai tarziu era ca nu intrerupi alaptarea pentru ca are icter copilul, ci ajuti copilul sa primeasca cat mai mult lapte de la mama si sa fie hidratat cat mai bine cu lapte matern. Neonatologul respectiv nu a evaluat un supt ca sa vada daca am sau nu lapte suficient si/ sau T suge sau nu eficient. Si apoi chiar daca problema era o lactatie scazuta (desi nu asta era cauza), recomandarea corecta era sa dau lapte praf si atat? Nu. Asta adanceste toata treaba. Problema e ca se alege varianta mai simpla si mai usor de gestionat de catre ei din lipsa de informatii cu privire la alaptare in sine, ca proces desfasurat intre doi actori, nu numai cu privire la compozitia laptelui matern. Or fi citit niste studii sau articole si stiu compozitia laptelui matern probabil, dar nu isi bat capul cu alaptarea. Cu asta nu rezolvi in 10-15 minute, desi taxa e aceeasi. E mai simplu sa discuti in gramaje si timpi de hranire, e mai stiintific.
Prefer oricand sa platesc cat se cuvine pentru niste servicii ok pe care le primesc si tin sa informez pe oricine ca acei consultanti care sunt blamati pentru costurile percepute au si altfel de obiceiuri… de a oferi sfaturi gratuit. Am platit 2 consultatii, atat, dar pana atunci am schimbat 5 pediatri in 2 luni si aproape am pierdut laptele… pana am gasit un pediatru IBCLC. Mi s-a raspuns si la 11 noaptea la telefon, am primit mailuri la 3 dimineata cu raspunsuri la analize si tot soiul de intrebari de mama fricoasa, anxioasa deja si ramasa fara incredere in propriul corp de a-si hrani copilul… gratuit. Fiecare supliment il dadeam cu un sentiment de vinovatie maxima stiind deja ca am gresit cand am ascultat neonatologul acela, dar nestiind ce sa fac ca sa fie bine din nou pana sa gasesc sprijin. Aceste femei organizeaza saptamanal intalniri gratuite pentru mame. Mediatizarea lor nu este la fel de mare insa ca a evenimentelor sponsorizate de firmele producatoare de lapte praf.
Am cautat raspunsuri timp de 2 luni … pentru ca stiam ca se poate, asa cum toate femeile ar trebui sa stie… si nu intelegeam de ce eu nu pot. Si sa nu credeti ca nu m-am “informat”. Am mers si eu la conferinte si seminarii gratuite din perioada sarcinii, am mers la cursuri prenatale, am vazut filmulete pe youtube etc. E vorba de vocea autoritatii, pana la urma, iar autoritate este si medicul pediatru si nutritionistul sau consultantul din partea firmei care are in grija nutritia femeii care alapteaza, creand de fapt nimic mai mult decat niste false nevoi!!! Asta e stiinta? Asa da natura gres, da…
Pediatrul IBCLC, caruia i-am platit doar 2 consultatii pentru asta, mi-a explicat, m-a ajutat, mi-a dat de parcurs informatie corecta si in 2-3 saptamani aveam lapte suficient si “bun” si copilul meu ajungea sa ia foarte bine in greutate etc… Stiti cat costa o cutie de lapte praf si in 2 luni cate consuma un copil? Mai mult de 2 consultatii la un specialist, iar daca ajungeti la timp la el, nici nu va chinuiti. Si acum T are 2 ani si il alaptez in continuare. Si da, cand am mers la ea mi-am zis ca e ultimul lucru pe care il mai incerc in privinta asta, eram pregatita sa renunt, insa am zis ca voi depune tot efortul sa fac tot ceea ce mi se spune, ca sa fiu cu mintea impacata ca am facut tot ce am putut… Trecusera 2 luni deloc usoare, iar relactarea nu e simpla deloc… Stateam si cate 3 ore cu T la san si cand oboseam puneam SNS-ul cu laptele muls anterior si apoi suplimentam cu lapte praf, daca mai era cazul… la 30-40 minute dupa ce faceam acest lucru ma mulgeam iar. Si apoi imi mai ramanea maxim o jumatate de ora, caci mai mult de 90 min T nu a dormit niciodata (si acelea erau ocazii fericite) ca sa fac repede un dus sau sa mananc ceva inainte sa o luam de la capat. Si am reusit, insa nu a fost simplu sau usor deloc. Inteleg pe oricine cedeaza, vina nu e a lor, ci a ceea ce se intampla in jurul lor. Ma bucur ca am luptat pentru asta. M-am apropiat enorm de T si faptul ca eram aproape non-stop cu el la san si in brate a fost hrana pentru sufletul meu atunci si al sotului meu care nu se mai satura sa ne priveasca. Si il purtam in brate si cand nu era la san. Eram non-stop impreuna. Nu ma mai puteam satura privindu-l. Din punctul asta de vedere, a meritat fiecare mililitru muls si zeci de ore de stat cu copilul la san si cu SNS si fara… Doar pentru asta si tot e mai bun SNS-ul decat biberonul.
Sustin ca alaptarea nu se marketeaza. E bine ca exista si laptele praf pentru situatii limita, dar nu promovam firme producatoare de lapte praf in evenimente dedicate alaptarii in saptamana alaptarii si le mediatizam agresiv asa cum am vazut anul acesta… Unde e logica si bunul simt in asta? Da, am evoluat si tehnicile s-au rafinat, dar incet-incet, auzind tot mai des mesajele acestea, ajungem sa ne fie frica de ceea ce oferim copiilor nostri ca hrana naturala si sa nu avem incredere in corpul nostru, pentru ca nu avem sanii gradati ca un biberon ca sa stim si sa controlam cat mananca copilul si ne simtim vinovate pentru un fruct proaspat pe care-l mancam, o leguma verde, o cubulet de ciocolata sau eu mai stiu ce… Daca filantropia este ceea ce a ramas, sa o faca fara promovarea numelui… sa vedem… o fac? Cum poate crede cineva ca o firma producatoare de lapte praf ar sponsoriza un eveniment dedicat promovarii celui mai aprig competitor, alaptarea, fara niciun interes comercial la mijloc? Sau sa tina cont de reglementarile internationale si codul de marketing al substituentilor de lapte matern. O fac? Nu, pentru ca legislatia romaneasca nu este actualizata in acord cu aceste reglementari internationale si nimeni nu ii trage la raspundere. Sigur ca pot intra pe ce piete vor, astfel incat in afara de batoane cu vitamine pentru mame pot sa produca si apa plata pentru mamele care alapteaza, cum scria cineva, pentru ca au in grija nutritia mamei care alapteaza… Serios?
Sunt convinsa ca aveam apropiere cu copilul si daca renuntam atunci, sunt convinsa ca mamele care nu alapteaza pot dezvolta relatii senzationale cu copiii lor. Alaptarea nu e o garantie pentru asta. Insa am trecut suficient de mult timp prin ambele ipostaze. 2 luni de zile am folosit biberonul intensiv. Eu nu am simtit acelasi lucru, altfel ma resemnam mai usor probabil. Si nu conteaza doar pentru prematuri sau in primele luni. Cand T. avea 10 luni, a facut Roseola Infantum cu rosu in gat, febra inalta, afte, bube, tot tacamul. Nu a mancat nimic solid 2 saptamani si nu a pus gura nici macar pe paharul cu apa. Desi era diversificat deja si incepuse sa manance destul de bine, iar lactatia nu mai era la cote maxime evident… a ramas doar pe laptele meu acasa, cu supt din ora-n ora e adevarat… pana s-a reglat lactatia din nou, dar nu s-a dezhidratat deloc. A fost vesel si linistit. Alti copii hraniti cu lapte praf, care sigur nu acceptau biberonul, erau probabil pe perfuzii in spital in locul lui. Asta mi-a si zis pediatra lui, care l-a tinut sub observatie, aceeasi doamna minunata. Alaptarea e o relatie, e confort si pentru mama si copil si un safety net imens. Nu regret deloc efortul pe care l-am facut ca familie ca sa trecem peste problemele de inceput si fiecare obstacol depasit de noi a mai adaugat acolo o caramida.
Experienta mea de alaptare e una cu final fericit, in cele din urma, in ciuda inceputului greu, dar nu se intampla asa de cele mai multe ori. Chiar NU e in regula sa promovam firme producatoare de lapte praf in aceleasi evenimente in care sustinem alaptarea. Si apoi fara un consultant certificat IBCLC in sala, caci sigur nu isi risca licenta vreunul, de unde stim ca sunt de calitate informatiile transmise? Firmele respective au mai nou si consultanti de-ai lor in alaptare… Pot eu sa stiu asta sau sa sustin asa ceva?… Bine, poate informatiile au fost de calitate, dar cred in continuare ca astfel de asocieri nu sunt potrivite… Ne influenteaza absolut fiecare lucru cu care venim in contact si asta nu inseamna ca femeile sunt proaste… In contexte vulnerabile si puternic incarcate emotional, ratiunea nu e mereu acolo unde ar trebui sa fie. Plus ca avem presiuni diverse, iar cele interne (oboseala, stress, nevoi amanate etc) nu sunt de neglijat.
Problema cea mai mare este ca suntem facute sa credem ca e vina noastra daca nu putem alapta si, in acelasi timp, ni se ofera si varianta stiintifica de a creste copii, pentru a ne simti mai bine ca facem ceea ce trebuie si chiar mai mult, nu? Doar natura nu o scoate la capat de fiecare data… cam asta ar fi concluzia fara o analiza mai atenta, care ar scoate la iveala faptul ca firmele producatoare de lapte praf “vor sa ajute” mamele care alapteaza…Chiar asa sa fie?
Elena, mama lui T
Photo credit: Ana Nedelea Newborn Photography
Citeste si Scrisoare către viitoarea mamă: Ai lapte!
P.S. Aceasta este o poveste reala despre alaptare si dificultatile intampinate din dorinta de a impartasi diferite experiente. Trimite-ne si povestea ta pe crestemoameni@gmail.com.
10 Comments