Stimularea muncii in echipa si comunicare- propunerea Cristinei (14 ani) pentru educația din România
Cristina Curt are 14 ani, este în clasa a opta la Şcoala Gimnazială Mihai Viteazul din Calarasi. Este pasionată de matematica si biologie și și-a petrecut o bună parte din vacanța de vară ca voluntară la Clubul de vară pentru copii și tineri din Călărași. Îi plac foarte mult cărțile de psihologie, iar una din cărțile sale preferate este Ali și Nino, scrisă de Kurban Said.
“Am ajuns să mă implic in acest proiect deoarece imi plac foarte mult copiii si consider că acest proiect m-ar putea ajuta in pedagogie”, îmi spune Cristina, care și-ar dori să meargă apoi la Liceul pedagogic și să urmeze o carieră în psihologie. Motivul pentru care se gândește la o astfel de carieră este acela că îi place să comunice cu oamenii si să contribuie “la dezvoltarea lor atât fizică cât şi psihică”.
Cristina, care sunt activitatile tale in cadrul clubului?
“Eu in general sunt pe partea de artă. Fac origami, quilling, colaje etc. Dar imi place să mă implic şi in jocuri. Facem jocuri de memorie, jocuri in echipă şi de cunoaştere. Imi place să vin zilnic la club şi să am şansa de a-i invăţa ceva frumos si chiar să invăţ şi eu ceva de la ei. Sunt niste copii foarte talentaţi şi creativi.”
- Care sunt reacțiile copiilor cu care lucrezi?
“Reactiile copiilor sunt pozitive si ma bucur extrem de tare că după o oră de muncă creativă copii sunt foarte entuziasmaţi de rezultat iar la sfarşitul orei mă intreabă ce o sa mai facem in urmatoarea zi.”
Pentru Cristina, părinții reprezintă sprijin și inspirație: “primele persoane care m-au inpirat au fost părinţii mei. Ei sunt cei care mi-au deschis această cale către pedagogie deoarece au văzut ca incă de mică am avut inclinaţii către copii si mi-am găsit acestă pasiune, psihologia.” Ei sunt prietenii de la care primește mereu sfaturi potrivite, care o ajută în viața de zi cu zi.
Cu modestie îmi spune că nu ştie dacă ar putea, la rândul ei, sa îi inspire pe alţii. “Asta ramane de văzut. Scopul meu nu este sa inspir, ci să incurajez pe fiecare în functie de dorinţele lor.”
În viziunea Cristinei, “profesorul ideal este cel care iubeşte cu adevarat copiii şi dorinţa lui este de a contribui in dezvoltarea elevului intr-un mediu cât mai armonios.”
Dacă ar avea puterea să să schimbe ceva în educația din România, Cristina ar adăuga, “pe lângă orele obişnuite, măcar o oră pentru stimularea muncii in echipa si comunicare”.
Am întrebat-o pe Cristina ce crede ea că ne ajută pe noi să creștem și să ne dezvoltăm ca oameni. Pentru ea ingredientele cheie pentru a crește oameni sunt: optimismul, educația și încrederea în sine.
Clubul de vara pentru copii si tineri a reprezentat pentru Cristina un prilej de imensa bucurie:
“Acolo am avut ocazia de a învată să îmi exprim ideile, opiniile şi sentimentele in public fără frica de a fi judecată sau dată la o parte şi de asemenea am legat nişte prietenii foarte frumoase alături de colegii mei.”
Îți mulțumesc, Cristina, pentru împărășirea acestor idei valoroase. Sper ca povestea ta să inspire în special pe cine are puteri mai multe de a schimba ceva.
P.S. Proiectul acesta despre elevii voluntari la Clubul de vară de la Călărași a luat naștere pentru că munca acestor copii obișnuiți, minunați să fie parte din știrile de zi cu zi. Să fie pe agenda publică, să inspire oameni din alte școli, alte comunități: alți copii, alți profesori să facă același lucru. S-a scris foarte puțin despre ei pentru că astfel de povești pozitive nu fac trafic. Nu interesează pe nimeni dacă nu e vorba despre un scandal, un viol, o crimă etc. Așa au spus jurnaliștii care au refuzat această temă.
Pe noi ne interesează oamenii, care îndiferent de vârstă, educație etc încearcă zi de zi să schimbe în bine lumea din jurul lor. Dacă și pe voi vă bucură aceste povești, vă rugăm să le împărtășiți cu prietenii.
Despre Clubul de vară pentru copii și tineri am povestit aici. Alte portrete și interviuri cu voluntarii de la Călărași găsiți aici:
Leave a Reply