Simfonii cu vioară și contrabas. Perioada crizelor de furie

După întoarcerea din vacanță, Maria a început să  țipe zilnic. Motivul nu e evident, dar din ce am observat eu cred că motivul e acela că în vacanță a beneficiat de noi 24/ 24, de disponibilitatea noastră fizică și pshică totală, iar la întoarcere am revenit la vechile obiceiuri. Țipa și înainte și plângea din tot sufletul, dar acum a învățat un țipăt special. Din acela care zgârie urechea internă până ajunge la creier și lasă urme ascuțite. Știți voi, din acela…..  Țip ca Theo, ne spune ea cu mândrie, de parca Theo avea marca înregistrată pe acel țipăt de cartea recordurilor, iar ea a reușit sa-i egaleze performanța .

Theo e un prieten foarte drag familiei noastre pe care Maria il știe încă din burta mamei și cu care am fost în vacanță. Să vezi belea acum…. Cum ii explic că totuși țipatul așa, din senin nu e bun, chiar dacă Theo țipă, fără a-i transmite vreo impresie negativă despre Theo?!?

Pai… i-am explicat că Theo era obosit atunci când țipa, că nu reușise să se odihnească suficient , că acolo eram la mare , în aer liber, în natura și acolo era permis sa țipe pentru că sunetul se pierdea în aer și nu deranja pe nimeni. În schimb acum este acasă și bineînțeles că doamna Ticănețu nu apreciază țipetele. I-am zis chiar că în următoarea vacanță poate să meargă cu Theo pe malul marii și să țipe toată ziua. Așa vor vorbi cu pescarusii care au un glas asemănător, dar cu decibeli mai putini.

N-am convins -o cu explicațiile, așa ca încă ne mai testează reacțiile cu niște țipete TM Theo .

Așa ca am decis sa încercam și alte metode. Dupa ce revenim din șocul țipătului, încercăm să reacționăm cumva.

Intr-una din seri , Maria si-a acordat vioara din glas pe note acute. Cântecul , deși la înălțime , fu cântat cu patos si cu forța .

Tati, mai puțin familiarizat cu muzica clasică a Mariei din perioada aceasta, reacționeaza ferm cu un avertisment pe voce baritonală:

-Maria, te rog frumos să nu mai țipi! Mă dor urechile! Nu este frumos!

În secunda 2 Maria începe alta simfonie, mai ceva ca prima. Tati nu reușește să deschidă bine gura să își exprime nemulțumirea că primește si-o palmă la pachet.  Decide să fie ferm și fără prea multe explicații îi spune că s-a supărat pentru că a fost lovit și nu mai stă să se joace cu ea. Pleacă în altă cameră și își caută de treabă.

Maria rămâne cu mine un pic debusolată. Nu se aștepta ca tati să plece. Ii explic și eu că tati e supărat din cauză că a țipat și l-a lovit . Îi explic că pe tati îl doare și că trebuie să își ceară iertare daca vrea să se mai joace cu tati. Înțelege perfect ce ii explic, cu iertarea, cu scuzele, dar se încruntă la propunerea mea, strânge din pumnisori și strigă nuuuuuuuuuuuu, nuuuuuuuu, însemnând că nu vrea să meargă să ceară iertare . Orgolioasă ca maica-sa. Știe ca ce a facut e rău , dar știe și că a țipat cu un motiv pe care noi nu l-am descifrat, cel mai probabil legat de lipsa atenției direcționate către ea 200%.  Era dreptul ei să țipe așa că nu înțelege de ce tot ea trebuie să ceară scuze. Totuși tati rămâne supărat. Și e așa de frumoasă joaca cu tati….

Mami stie că e greu să ceri scuze. Adesea, ea și-a cerut scuze mușcându-și limba sau buza, având aceleași dileme ca  Maria,  de tipul oul sau găina. Dar a reușit  uneori să fie mai înțeleaptă, deși târziu în viață. Și uite-așa mami a ajuns să scrie despre ea la persoana a treia.

– Maria, ții minte în vacanță că și Mami l-a suparat pe Bicu?… Și știi că ai mers cu mami de mânută să o ajuți pe mami să-și ceară iertare? Ții minte? I-ai zis și tu lui Bicu…Bicu, te rog să o ierți pe mami. Și Bicu a iertat-o pe Mami. M-ai ajutat atunci pentru că și mie mi-era greu sa-mi cer iertare de la Bicu, Tati al meu. Uite, dacă vrei, acum te pot ajuta și eu pe tine să mergem împreună la Tati să-i cerem scuze. Atât trebuie să-i spunem: Tati, te rog să mă ierti!

M-a luat de mână, l-am căutat pe Tati și i-a spus frumos:

• Tati, te rog sa mă ierti! Scuze!

Tati, impresionat, i-a răspuns cu o îmbrățișare. Eu, cu gâtul plin de toate scuzele nespuse și cele spuse, cu ochii să dea în lacrimi, am decis să nu plâng și să zâmbesc larg. Fata mea e mai înțeleaptă decât am fost eu 30 de ani de zile :).

This is evolution!

 18 septembrie 2014, Maria- 2 ani și 2 luni

Citește și Grădina de legume