Sensul Vietii pentru un copil de 7 ani. Stie cineva care este sensul vietii?
Care este sensul vietii?
E o intrebare atat de simpla cu un raspuns atat de greu de dat unui copil de aproape 7 ani incat m-a facut pe mine, mama lui, sa sap mult in interiorul meu.
Bineinteles, prima intrebare a interlocutorilor mei a fost: “dar in ce context te-a intrebat asta? Adica ce faceati atunci?”. Ei bine, nu faceam nimic deosebit. Tocmai ne urcasem in masina, intr-o seara de miercuri, dupa ce am facut niste cumparaturi la supermarketul de langa casa. Drumul pana acasa cu masina dureaza vreo 2 minute. Eu la volan. El in spate. Am incercat eu cu intrebari ajutatoare…sa imi dau seama cam ce idee are Vladimir despre acest “sens al vietii”. Raspunsul lui? “Daca stiam nu te mai intrebam pe tine”.
Asadar, lovitura dupa lovitura…cand am dat sa scot si eu capul putin la lumina, zbang un alt capac! Ce ma fac? Ce ma fac? Care este raspunsul de 10? Exista raspuns corect sau gresit la aceasta intrebare?
Daca as fi intrebat eu asta atunci cand eram mica probabil primeam raspunsuri de genul: “sa inveti bine”, “ce fel de intrebare e asta?”, “ sa fii cuminte”. Lista este lunga. Sunt convinsa ca multi dintre noi tragem niste bile metalice legate inca din copilarie de picior.
Am inceput sa insir cuvinte. Sa vorbesc despre cat de important este sa fim liberi sa facem alegeri. Sa facem alegeri care pe ceilalti nu ii afecteaza in mod negativ. Sa crestem frumos si sa facem din fiecare zi o sarbatoare. Sa ne bucuram de fiecare zi facand macar un lucru ce ne place. Sa, sa, sa si multi sa facem si sa dregem….dupa care mi-am dat seama ca generalizez. Stai putin! Care este sensul vietii pentru mine? Eu stiu? Daca eu nu stiu, cum pot raspunde mai departe? Daca eu de abia acum ma descopar si ma eliberez de bagajul conditionarilor, limitelor si regulilor cu “pentru ca asa se face” sau “asa trebuie”, cum pot raspunde la o intrebare la care nu stiu raspunsul?.
Si mi s-a aprins beculetul. Sensul vietii mele este EL, Vladimir . De aproape 7 ani El ma invata ca “viata e simpla. Viata e matematica!”, El ma opreste din mersul nostru pe bicicleta sa imi arate “cat de frumos este copacul acela! Uita-te in sus!”, El imi arata ca “norul ala are forma de dinozaur. Vezi?”. El m-a invatat sa fiu om, sa cresc, sa privesc oamenii altfel, sa am incredere ca pot muta munti, sa am curaj sa vorbesc, sa privesc in fata cu optimism, sa renunt la intrebarea “care este sensul vietii?” si sa imi dau seama ca viata are SENS. Si sensul il dam noi, in fiecare zi!
In mod sigur vom mai reveni pe acest subiect. Dar intrebarea de aseara, la inceput de decembrie 2015, a venit manusa pentru “rezolutia” de final de an.
Bianca
One Comment