Scrisoare pentru Teacher X
Tu ai fost acolo. Tu cunosti faptele. Nu a fost ura . (Nu e nici in articol. E multa in comentarii).
Nu a fost circ. A fost o discutie cu usile inchise.
As face-o din nou, cu aceleasi riscuri .
Noi te-am iertat, de atunci, din ziua aceea si sunt sigura ca iti amintesti ultimele cuvinte : ”Nu sunt suparata pe tine ! “ . Au fost sincere , chiar daca tu ai spus :”Nu cred !” E dreptul tau sa alegi ce crezi si ce nu .
Probabil ca este foarte greu sa accepti iertarea pentru ca asta inseamna ca iti asumi si greseala . Dar tu ai facut-o deja : ti-ai asumat-o si ai fost iertata. Nu pareai sa crezi ca “sunt doar niste cuvinte ‘’, cum spunea …cineva . Eu stiu ca vorbeai din inima , J. stia si ea . Nu te pedepsi singura , inutil . Toti gresim, nimeni nu e perfect (Ce cliseu , nu-i asa ? Trist .) Nu e un pacat sa gresesti din nestiinta , ar fi grav sa nu invatam nimic din greseli . Increderea pe care o am in faptul ca ai inteles ce am vrut sa-ti spun este dovedita : copilul meu vine in continuare acolo. Suntem cu totii perfectibili .
Am ales sa-ti arat exact cum se simte cineva etichetat (negativ) pentru ca altfel, doar povestindu-ti, ai fi crezut in continuare ca exagerez. Pe unii , se pare ca etichetarea nu ii afecteaza (mai ales pe cei obisnuiti cu asta din familie , de timpuriu ). Am intuit ca vei intelege cum doare pentru ca se vede ca traiesti dependent de etichetari pozitive. Trebuia sa vezi si reversul.
Etichetarea este otravitoare sub orice forma . Nu esti ce spun altii ca esti. Esti ceea ce stii tu ca esti . Cunoasterea de sine este un drum lung si anevoios care nu trebuie sa tina seama de parerile (etichetele) celorlalti .
Am ales sa-ti scriu pentru ca stiu ca nu m-ai asculta daca as incerca sa-ti vorbesc , asa cum refuzi sa ma privesti in ochi sau sa-mi raspunzi la salut. Vei fi mai senina si mai inteleapta cand vei asculta mai putin de sfaturile “binevoitoare” ale unora din jurul tau de ale caror etichete iti dai voie sa depinzi . Prietenii adevarati nu sunt cei care iti spun intotdeauna ce vrei tu sa auzi. Incearca sa-i observi mai mult pe copiii in mijlocul carora te gasesti. Incearca sa-i intelegi privind lumea prin ochii lor. Sa lucrezi inconjurata de ei este un privilegiu pe care putini il au si foarte putini il inteleg.
Nu numarul de ani petrecuti in invatamant conteaza ci calitatea acestui timp. E una sa iubesti copiii si cu totul altceva sa iubesti meseria de educator . Se conditioneaza reciproc , este adevarat , dar sunt lucruri diferite . Sa-i iubesti e usor. Meseria e grea. Cine isi inchipuie ca e simplu se inseala. Si nu numai noi doua stim asta , nu-i asa?
Esti inca foarte tanara , ai tot timpul sa te gandesti daca asta vrei sa faci cu adevarat . Si daca da, asta vrei , atunci fa-o cum trebuie si nu ti se va mai parea greu . Ai sansa sa devii educatoarea de care fiecare copil sa-si poata aminti cu drag, nu doar cei care nu au primit buline neagre.
Lasa-le incolo de buline de orice fel . Nu le mai crede pe educatoarele care spun : “nu ai voie sa-i bati, nu ai voie sa tipi la ei, nu ai voie sa ii jignesti, nu ai voie sa-i umilesti, nu ai voie sa le pui nici buline , atunci cum sa-i educi ? “ Cine crede asta nu are ce cauta in invatamant.
Bineinteles ca sunt multe alte metode, trebuie doar sa vrei sa le cunosti si poti testa singura rezultatele . Vei fi uimita, crede-ma. Probabil ca poti gasi chiar tu o metoda noua, numai a ta, cine stie …
Nu cred ca exista o metoda de educatie perfecta, infailibila si universal aplicabila. Dar cred in iubire ca ingredient principal in actul educarii. Daca iubesti copiii, si eu stiu ca tu ii iubesti , vei gasi o metoda pentru fiecare. Trebuie doar sa vrei.
Nu suntem adversari, parinti si educatori , suntem parteneri : scopul nostru comun este sa ne crestem frumos copiii , respectandu-ne intre noi si mai ales respectandu-i pe ei . Putem sa o facem in ciuda oricarui sistem , oricat de bolnav ar fi el .
Nici vorba de ura . Doar ca nu suntem prietene. Inca.
De aceeași autoare, citește și Povestea unei buline negre
Vad ca ai facut deja o obsesie pentru educatoarea in cauza. Ca ai luat-o la “palme” si ai “urecheat” tot personalul din gradinita am inteles, nu trebuie sa mai scrii o mie de articole dar sunt curios: copila ta a inteles ca a gresit? Tu, la randul tau ai inteles ca fiica ta nu a respectat niste reguli si ca tu ai gresit prin maniera in care te-ai purtat cu personalul gradinitei si prin faptul ca nu i-ai explicat copilului ca trebuia sa se culce si sa respecte somnul celorlalti totodata? Sa zicem ca ai dreptate si ca educatoarea ti-a umilit copilul. Ai inteles ca fetita ta trebuie sa invete ce-i aia umilinta, cum trebuie sa invete si multe alte lucruri urate cu care se va intalni in viata? Ai inteles ca nu esti vesnica si ca nu vei putea fi tot timpul langa fiica ta sa-i faci dreptate? Ti-ai imaginat vreodata ce se va intampla cu ea daca o vei creste in maniera asta, cand va avea primul esec in dragoste, cand i se va fura telefonul, cand o va injura cineva pe strada, cand va lua vreo palma etc? Nu stiu de ce, dar sunt sigur ca la primul stranut ii dai antibiotice.
Eu am inteles ca era vorba despre o sala cu 8 copii in care toti nu voiau sa doarma si toti au primit buline. Daca toti nu voiau sa doarma, cine pe cine deranja? Cine a gresit fata de cine? De ce trebuie sa extrapolam o simpla poveste despre cum niste copii nu au dormit la pranz si au fost amenintati si etichetati si sa ajungem la Adam si Eva? Cui folosesc toate aceste scenarii, generalizari, proiectii fara fundament?
Salut Catalin,
Du-te la culcare, ACUM!… Cum nu ti-e somn, ce inseamna asta? Stiu eu ca iti este si ca trebuie sa dormi, crede-ma!
Sper ca ai intele. La o gradinita cu educatoare/directoare putin mai deschise la minte, in cazul in care unul sau mai multi copii nu vor sa doarme, o ingrijitoare sau educatoare sta cu ei intr-o alta sala sau afara.
Spui ceva de o lectie de umilinta. Poftim? Adica eu ar trebui sa-mi las copilul umilit de cineva pentru ca e bine sa invete sa se lase umilit in viitor :))? Sa fii umil (poate ca la asta te gandeai) nu inseamna sa te lasi umilit. Sper ca asa a invatat sa nu se lase umilita de nimeni.
Faptul ca MIMI i-a luat apararea nu inseamna altceva decat ca fetita a inteles ca mama ei ii este alaturi, o intelege si ca poate sa apeleze la ea cand are nevoie de ajutor. Sunt convins ca daca ar fi gresit, i-ar fi explicat lucrul acesta si ar fi fost OK. Si eu mai gresesc cu baietelul incercand sa-l adorm mai devreme noaptea (din fericire, din ce in ce mai rar), fara sa mai am rabdarea sa inteleg de ce nu poate el sa adoarma, ce frici are el si cum il pot ajuta sa le depaseasca.
Dragii mei-
Este usor pentru noi sa comentam pentru ca nu este copilul nostru, dar numai un parinte poate sa inteleaga…Ceea ce este uimitor este efortul mamei si al copilului sa faca lumea din jurul lor un loc mai bun de trait…Cel mai minunat lucru este mama ca model pentru copilul ei, faptul ca acest copil n-o sa uite tot restul vietii lectia pe care a invatat-o mama ei: SI TU AI DREPTUL LA RESPECT, pentru ca fiecare avem dreptul la respect; HUMAN RIGHT: respectful fata de om: femeie, barbat sau copil. La urma urmei, fratilor romani si sibieni, este vorba despre un singur lucru: RESPECTUL fata de om in general, si fata de copil, in special. Copilul nu este “inferior” pentru ca este minor; un copil este o PERSOANA cu suflet, minte, ginduri si sentimente, cu inteligenta care de multe ori este mai inaintata decit virsta, si cu instincte care sint ADEVARATE, fara prejudicii, fara biasuri, pure si nealterate. Un copil are DREPTURI ca om, in special dreptul de a primii respect! Un copil are nevoie de cosideratie si de dreptate, de altfel ca si restul oamenilor, fara sa conteze virsta, rasa, sexul, religia, clasa social, clasa economica, ce masina conduce taica-su’ sau ce jucarii a primit de Craciun…
Bravo mamei, felicitari pentru articol…Am sa-l traduc si am sa-l pun in circulatie in engleza, cu permisiunea autoarei…
total de acord….
Deci femeia asta chiar are nevoie de ajutor specializat. E incredibil acest nou articol in care o umileste din nou pe aceasta profesoara cu tonul ei total “mieros” de data aceasta. E un om care sufera, teacher x a dat doar o bulina dar din pacate nu are “gura” la fel de mare ca cea a doamnei asa numita psiholog. Nu sunt nici dascal dar cred ca doamana Madalina nu si-a gasit inca “nasul” care sa o puna in banca ei. In ceea ce priveste meseria pe care o are, e mai mult ca sigur ca are nevoie de reorientate in cariera. Sa nu ajunga nimeni pe mana unui asa zis “psiholog”. Ai grija de dumnaeta doamna Madalina.
Nu cred sa existe un ajutor atat de specializat pe cat ii trebuie dansei.
Ii scriu si eu lui Teacher X: doar pentru ca un om are probleme si s-a gandit sa isi verse nervii pe dvs, nu inseamna ca acel om are dreptate, cititi cate comentarii sunt care vad cat de penibila este atitudinea acestei mamici deplasate si rasfatate, din pacate in viata intalnesti si astfel de oameni, dar important este sa nu ii lasati sa va intunece judecata, nu ati gresit cu nimic si daca cineva trebuia sa ceara scuze, aceea este aceasta mamica ingamfata, dar orgoliul ei e prea mare macar sa poata lua in considerare ipoteza ca a gresit, ea se crede Miss Perfection. Deh, banii ii fac pe oameni sa aiba impresia ca sunt superiori tuturor celorlalti muritori de rand.
Penibila toata faza, cu clovnul ei cu tot.
dar ce cauta un clovn pe acest blog? Nu verifica nimeni ce se posteaza aici? Poate orice nebun sa publice aici ce-l taie capul?
E incredibila rautatea celor care ( sper) nu au inca copii. Nu pot decat sa le doresc ca atunci cand o sa-i aiba sa-i primeasca cu dragoste si caldura si sa inteleaga ca educarea unui copil se face doar cu blandete infinita nu cu bici si fluier in gura si buline.
Iar lui Teacher X ii doresc sa vada calitatea indoielnica a celor care ii iau apararea,frustrarea din spatele cuvintelor lor si sa priceapa ca un parinte cu adevarat langa copilul lui nu o sa-i aprobe niciodata comportamentul.
Imi pare rau sa observ aceeasi incapatanare si gandire incrancenata in ambele parti, atat la invatator, dar si la parinte. Aceeasi lipsa de viziune si de gandire limitata la o singura experienta.
E pacat ca educatorul nu are alte valori, dar daca nu le are si daca viziunea sa despre educatie e cu pedepse si recompense, e dificil pana la imposibil ca, singur, sa gaseasca alt tip de educare a copiilor. Ma asteptam ca un om care pare a gandi in afara cutiei… sa stie asta. Sa educi intr-un mod sau altul inseamna ca asa esti tu. Nimeni nu se schimba peste noapte.
Cu regret, insa modul de a scrie arata umilirea repetata a educatorului, lucru care e de nedorit si pe care, intr-un fel sau in altul, il transmiti copilului. J va invata umilirea, dar nu de la invatator, ci de la mama sa. Nu e rautate, e doar un alt punct de vedere.
Fiica ta poate fi pusa in fata unei umiliri in contexte din care nu vei putea scoate scuze pentru ea. E important sa inteleaga de unde vine comportamentul umilitorului, de ce el, umilitorul are nevoia de a se manifesta astfel si ca, uneori, lucrurile pe care i le fac lui, copilului, unii oameni, nu tin de calitatea lui ca individ, ci de calitatea lor, de puterea lor, de starea lor si de nevoile lor. Nu stiu cum te pot ajuta scuzele unui pedagog incapabil, insa umilirea simtita de copilul tau poate fi anihilata altfel, prin intelegere, prin dragostea ta, prin revenirea copilului in mediul securizant de acasa si prin intelegerea ei de catre voi.
Ba mai mult, cand o sa vina cu bulina patru ca nu a invatat, ce faci? O pui sa invete ca sa mergi in cancelarie sa ia bulina 10 a doua zi?
Da, educatorul a gresit, dar nu ajuta moralismul asta intimidant si umilitor fata de educator, ca invata copilul ca se poate proceda la umilire in diverse moduri.
Asa cum copilul poate percepe spalatul vaselor si ca o activitate productiva, dar si ca o pedeapsa, asa si educatorul poate percepe acordarea acelei buline negre si, cum copiii sunt deosebit de empatici pe la varsta asta, daca educatoarea s-a simtit umilita in fata copilului, atunci copilul a simtit umilinta ei in timp ce mama ii arata ca nu e ok sa umilesti. De aceea ai primit atatea mesaje negative fata de intamplare, pentru ca modalitatea in care tu ai ales sa aperi copilul a fost contraproductiva, umilitoare. Nu poti blama umilinta umilind.
Poate ar trebui sa ii explici copilului tau si sa ai o discutie in care sa o intrebi ce a crezut ea, J, ca a simtit educatoarea. Sa n-ai surprize.
Ideea unei educatii pe termen lung e sa o ajuti sa discearna si sa se apere singura, nu sa ii spui ca daca mananca lapte matern toata viata va avea sistemul imunitar mai puternic. In plus, trebuia sa ii ceri voie copilei sa procedezi asa, trebuia sa aleaga ea cine da bulina, ea, tu, in ce context etc.
Incorect mi se pare sa-i spui sa se razvrateasca. Nu pentru ca nu as fi de acord, dar pentru ca, daca razvratirea nu e in firea ei, e ca si cum i-ai spune ca nu a reactionat bine sau ca putea mai bine. Nu avea nevoie de o critica in plus.
Cat despre oameni, nu incerca sa ignori lumea in care traiesti, nu ii ignora regulile, arata frustrari nerezolvate din copilarie si poate duce la frustrari pentru copilul tau. Important e sa o inveti sa se adapteze la societate, indiferent ca e cu valul sau impotriva lui. Sa discearna si sa aleaga singura.
Cu drag,
Liliana
buna Catalin. Tu ai nopti in care nu poti dormi? dara-mi-te dupa amiezi? cum poti sa ceri unui copil sa doarma la comanda, dupa ce l-ai scos din aria lui de confort mutandu-i patul prietenei de langa el?
dar cand erai la gradinita, te chicoteai cu copii de langa tine? sau a trecut mult timp de atunci si nu mai tii minte?
Vad insa ca dumneavoastra ati facut o obsesie pentru autoarea articolelor 🙂 Nu renuntati in a comenta si deloc constructive.
Cum adica <<sa zicem ca ai dreptate si o educatoare ti a umilit copilul..?? Pe mine ma uimeste ca in secolul acesta sunt oameni care cred ca umilindu l, un copil va invata ce este respectul.!! Il inveti sa fie bun spunanu-i ca este rau ??Si poate in inveti sa respecte reguluile cu batul?
Nu zice nimeni sa l cresti in globul de cristal departe de greutati dar de aici si pana a-i creste ca pe detinutii din puscarie e cale atat de lunga…..
Sunt doar copii ! Si vor vi buni si blanzi si drepti si respectuosi daca vor fi tratati cu bunatate, blandete, corectitudine si respect!
Dar tu intelegi ca gresesti, Cataline? Una este sa fii umilit de un om de pe strada, oameni despre care ai invatat sa te feresti si sa nu intri in vorba cu ei, daca nu-i cunosti, cat timp esti copil, alta este sa fii umilit de omul care ar trebui sa te educe si in care ai incredere totala. Educatoarea, pentru cei mici, este la fel ca o mama si un tata. Tu iti umilesti copiii, Cataline, ca sa-i educi pentru viata?! Ca, daca faci asa ceva, ori esti bolnav, ori prost, ca orb dovedesti deja ca esti, cu varf si indesat.
Felicitari pentru ambele articole!Din punctul meu de vedere sunteti un exemplu si daca mai multi parinti v-ar citi si intelege rationamentul s-ar schimba multe in sistemul de invatamant.De curand am avut eu si baietelul meu parte de o experienta urata la gradinita si desigur am reactionat si eu, dar (poate si din cauza varstei, a faptului ca mi-a fost rusine sa o “supar” pe doamna educatoare) nu am fost la fel de vehementa, nu i-am spus in fata ce cred, desi am reusit pana la urma sa imi expun nemultumirea iar “raspunsul” dumneaei si anume excluderea din lista de facebook si tacere totala m-a facut sa realizez ca am dreptate…Sper sa nu ne mai lovim de astfel de situatii, dar acum am certitudinea ca e ok sa “lupt” ca al meu copil sa fie respectat, ca nu sunt deloc exagerata si nu, nu e in regula sa umilesti un copil sub nici o forma.Multumesc pentru exemplu, pentru lectie, va admir!
Niciuna din parti nu a procedat bine in aceasta situatie, insa mama este cea care va afecta fetita intr-un mod negativ pe viata. 1. De acord ca un copil nu trebuie amenintat ca va fi fortat sa spele vase. 2. Directoarea, din pacate, nu are cunostinte suficiente de psihologie si mi se pare irecuperabila. 3. Bulina neagra nu mi se pare atat e grava, in cazul in care fetita a fost cu adevarat neastamparata si a deranjat – pentru ca bulina respectiva a fost data NU unui COPIL RAU, ci unui COMPORTAMENT RAU – este OK si sanatos ca un copil de 5 ani sa stie cand nu se comporta frumos, dar nu ar fi fost OK sa fie criticata ca persoana (gen: primesti bulina pt ca esti rea).
Mama s-a comportat exact ca definitia standard a mamei NARCISISTE – vorbesc de dereglarea de personalitate de tip narcisist, care este ceva extrem de serios si grav, mai ales pentru cei care cresc cu asemenea parinti. Parintii narcisisti au 2 tendinte: ori isi vad copilul ca GOLDEN CHILD, copilul de aur care nu face rau niciodata, este perfect (ca parintele de altfel, fiind oglinda lui), special si superior celorlalti (aceste fiind iluzii de grandoare), ori isi vad copilul ca SCAPEGOAT, adica un fel de capra neagra care ii dezamageste mereu. In ambele cazuri acesti copii cresc si se transforma in adulti cu extrem de multe probleme – de la depresie la lipsa de incredere in sine, timiditate, narcisisim, borderline, co-dependenta, etc. De ce? Pentru ca in primul caz, mesajul nescris de la parinte la copil este SUNTEM SUPERIORI, DECI AVEM MAI MULTE DREPTURI CA CEILALTI (iar copilul va creste narcisist, egoist, infatuat si co-dependent de parintele care i-a taxat pe toti care au indraznit sa ii critice copilul). In al doilea caz, mesajul este NICIODATA NU VEI FI SUFICIENT DE BUN PENTRU MINE (iar copilul se va auto-tortura in zadar o viata intreaga incercand sa obtina validare de la acest parinte abuziv)
In mod evident, mama autoare se incadreaza in prima categorie mentionata, a parintilor care cresc copilul superior de aur, care nu greseste niciodata, nu poate fi sancitonat si criticat si care este superior tuturor – acest comportament este extrem de nesanatos si daunator pentru copil, care va intelege ca orice i se permite, ca intotdeauna are dreptate, ca si, cel mai grav, CA NU ESTE RESPONSABIL PENTRU ACTIUNILE SALE, ca actiunile sale nu au consecinte. Asta este ultimul lucru pe care as dori sa il invete copilul meu… pentru ca aceasta este premisa sociopatiei.
A doua mare greseala a mamei: faptul ca a incercat sa dovedeasca ca a da bulina neagra este gresit FACAND EXACT ACELASI LUCRU. Asta e ca si cand atunci cand un copil de 2 ani isi loveste mama intr-un tantrum, iar mama il loveste inapoi ‘sa vada cum e si sa nu mai faca’ – efectul va fi exact opus, copilul va intelege ca ESTE OK SA LOVESTI, din moment ce si mama o face. Daca cu adevrat mama considera ca bulina neagra este o insulta, nu ar fi trebuit sa insulte la randul ei (dar mama fiind narcisista, crede ca faptul ca ea a dat bulina profesoarei este un act nobil, superior). Acum fetita a remarcat ca si mama este capabila sa umileasca si mai mult ca sigur, va urma exemplul mamei in viitor.
Dayra, aceasta analiza foarte detaliata, cu predictii destul de precise, are fundament stiintific? Este aceasta simpla poveste suficienta pentru a trage astfel de concluzii? Avand in vedere atitudinea educatoarei si a directoarei de a minimiza efectul bulinei asupra fetitei si de a-i minimiza trairile si sentimentele (citez: Chiar am crezut ca e ceva grav . Acum serios, asa mare caz sa facem , mare lucru o bulina , toti au primit , pentru ca nu dormeau si ii deranjau pe ceilalti. (Ma intreb care erau “ceilalti “, din moment ce TOTI erau in proces de deranjare ) . Nu o sa-mi spuneti acum ca o biata bulina a afectat-o pe J. sau ca asta e lipsa de respect .” Si alte ciripeli de acest gen , care concluzionau ca bulina respectiva e o bagatela , iar eu exagerez intr-un mod periculos.) ce alta solutie ati fi propus?
Nu mi-as fi permis sa trag concluzii si sa le public daca nu as fi fost sigura de ce spun. Am studiat narcisismul timp de multi ani, si l-am trait timp de o viata, crescand cu o mama diagnosticata cu aceasta dereglare. Am scris comentaiul pentru ca m-a ingrijorat numarul mare de cititori care ii dau dreptate mamei si ma doare sa vad cum aceasta generatie creste mici narcisisti, creste oameni care nu isi vor accepta responsabilitatea actiunilor lor.
Empatizez extrem de mult cu aceasta fetita si ii doresc binele. Dupa cum am precizat, directoarea este irecuperabila (nu am sperante pentru ea), profesoara nici ea nu a procedat corect, insa mama este cea care, prin atitudinea ei, o va afecta pe viata.
O bulina neagra, atunci cand catalogheaza un OM ca rau este daunatoare. Insa o bulina neagra care catalogheaza un COMPORTAMENT specific, delimitat, ca fiind rau este OK. Nu stiu ce i s-a spus fetitei atunci cand a primit bulina, dar daca i-a fost criticat doar comportamentul si nu ea, ca persoana, atunci nu va avea niciun efect negativ asupra copiului.
Darya, esti in asentimentul meu, total!
Si eu consider ca mama a gresit in proportii mai mari decat educatoarea (inca suntem in Romania, indiferent de limbile de studiu!)! Nu sunt nici psiholog, nici in invatamant nu lucrez deci nu am nicio legatura cu sistemul insa, nici nu trebuie sa studiezi psihologie sa iti dai seama ca mama greseste! Eu as vrea sa stiu cum ii arata mama fetitei ei ca greseste! Ce metoda aplicati doamna?? II atrageti atentia? Pai si cum, nu o umiliti astfel? Sa fim seriosi… d-asta suntem unde suntem, pentru ca exista astfel de parinti care nu stiu sa isi educe copiii! Daca nu suntem in stare sa ii aratam copilului ca greseste cand o face, el va intelege ca e bine cand greseste! Probabil si mamei ii place sa deranjeze si atunci, evident nu vede nicio problema in aceasta situatie! Rusine mamei in primul rand pentru ca nu stie sa isi educe copilul si sa ii arate ca a gresit deranjand(ba mai mult ii sustine greseala), educatoarei ca ameninta copii cu spalatul vaselor( ATENTIE, NU pentru buline!), si evident din nou educatoarei si directoarei pentru ca nu si-au gasit cuvintele pentru a explica gestul! Trist!
in nici un caz solutia “ochi pentru ochi”. din primul articol reiese ca d-voastra, ca mama, nu ati mers la gradinita pentru a rezolva o problema ci pentru a da o lectie, pentru a va razbuna. ati “convocat” (pare o pozitie de superioritate) directoarea si educatoarea ba mai mult, aveati deja pregatita bulina neagra ceea ce arata clar intentiile cu care ati initiat aceasta discutie.
in cazul in care va doreati intr-adevar o solutie si nu razbunare, firesc ar fi fost sa ascultati varianta cadrelor didactice, sa recunoasteti partea de vina pe care o avea si fiica d-voastra si sa spuneti clar ce asteptari aveti in ceea ce priveste gradinita si ce nu aveti de gand sa tolerati si, impreuna, sa gasiti solutia. o comunicare asertiva, fara acuzatii, facand referire doar la ce ati simtit si la valorile personale ar fi avut mult mai mult efect. acum, lasand la o partea greselile venite din partea personalului pe care nu le contest (sunt perfect de acord ca bulinele, de nici un fel, nu au ce cauta pe fisele si hainutele copiilor) imi permit sa analizez comportamentul d-voastra:
1. se pare ca fiica d-voastra frecventeaza o gradinita cu metode clasice de invatamant, care presupun pedeapsa si recompensa ca metode de gestionare a situatiilor aparute la grupa de copii. daca stiati si ati acceptat nu vad unde e problema legata de buline. daca nu stiati….ma intreb cum se poate asta din partea unei mamici atat de implicate? (ca e bulina, “scaunul rusinii” , “suparici” sau chiar si time-out in cele mai multe cazuri, tot pedeapsa e)
ps. din articol inteleg ca bulina a fost primita pentru ca nu a dormit copilul, nu pt ca i s-ar fi spus ca e rea, deci, nu e etichetare. a fost penalizat un comportament, nu persoana.
2″.Eu , revoltata de ingustimea metodei, o intreb : de ce nu ti-ai luat-o din piept , sa o rupi si sa o arunci, cum facem noi acasa cu toate mesajele urate pe care le primim ?” faptul ca regulile trebuie respectate e mesajul urat de care spuneti? sa presupunem ca, totusi, e vorba de etichetare si ca i s-ar fi spus si textual ca primeste o bulina pentru ca e rea. solutia d-voastra este una agresiva. chiar credeti ca, ori de cate ori va auzi ceva neplacut, ar fi bine sa reactioneze atat de dramatic? ca sa nu mai spun ca se ignora total faptul ca si copilul are partea lui de vina. sau, daca vorbeau toti avea si ea dreptul sa vorbeasca pentru ca spiritul de turma e ceva pozitiv si asta il absolva pe fiecare individ de partea lui de vina?
3.daca “teacher” foloseste in mod gresit o ocupatie domestica ca mod de pedeapsa, faptul ca ati intarit aceasta perceptie eronata e la fel de gresit. spalatul vaselor nu e ceva umilitor si e pacat sa i se dea conotatii negative (ganditi-va singura mai departe ce asocieri poate face copilul)
4. demonstratia de forta facuta in clipa in care ati pus bulina in pieptul educatoarei mie mi-a dat un sentiment extrem de neplacut asociat cu ideea de atac fizic.
5..calificativele sau alte forme de evaluare nu sunt etichetari. (vis-a vis de chestionarele oferite de gradinita) faceti confuzii grave.
6.exista diferente intre educatoare care sunt oameni in carne si oase, asa cum exista diferente intre oameni in viata. si e bine asa. copiii invata sa relationeze cu oameni de varste diferite,( de la copii la adulti) si cu personalitati diferite…si e bine asa. se numeste pregatire pentru viata. viata reala in care ei vor trebui sa isi gaseasca propriile cai si sa se descurce singuri.
7..”eu doar imi apar copilul , care nu stie sa se apere singur” . aici poate ar fi cazul sa mai reflectati la ce poate face copilul si de ce ajutor are nevoie. nu credeti ca fetita poate gestiona nici un fel de situatii neplacute? daca e asa, nu ar fi cazul sa o ajutati sa o faca? puteti sa ii explicati ca, uneori, ce spun ceilalti spune foarte multe despre ei si nu despre persoana carora li se adreseaza.sau data viitoare daca un copil ii va spune ca e proasta sau urata o sa o injurati pe mama copilului “needucat” ca sa vada cum e? oricum, copiii pot face fata cu succes si in moduri mai intelepte decat credem noi la diverse situatii cu conditia sa le dam voie sa o faca si sa ii sustinem cand isi manifesta acest curaj
8.“Eu inteleg , pentru ca sunt adult , fetitei trebuie sa-i explicati aceste lucruri in asa fel incat sa le inteleaga . “ nu e nevoie sa fii adult ca sa intelegi niste explicatii simple iar copiii nu au nevoie de foarte mult timp sa se familiarizeze cu regulile gradinitei. cand nu le respecta, este pentru ca nu vor, nu din cauza ca sunt prosti si nu au inteles. cred ca ar trebui sa ii cereti scuze fiicei d-voastra pentru parerea pe care o aveti despre capacitatile ei cognitive.
9.“Pai , din cum ati formulat dumneavoastra se intelege ca ea este cea care deranjeaza , deci nu este dorita/iubita in grupul respectiv , ca nu este cuminte (deci este obraznica , e rea ) si ca nu respecta regulile(este neascultatoare ) ; etichete peste etichete : deci e de bulina neagra , nu-i asa ?” citind articolul nu inteleg de unde aceste concluzii. mie mi s-a parut ca mesajul transmis era ca SI fetita deranja, LA FEL ca restul grupului, nu am vazut vreo referire la persoana decat din interpretarile d-voastra subiective, iar faptul ca nu respecta regulile e un fapt real.
10.ma indoiesc sincer ca aceasta agresiune plina de frustari si exagerari a influentat-o in vreun mod pozitiv pe teacher si ma indoiesc sincer ca i-ati facut vreun bine copilului prin aceasta manifestare. poate v-a facut bine d-voastra…..dar am niste rezerve si legat de acest fapt
Draga Dayra asi jura ca tu esti Teacher X.
@ Irene, dupa cum am precizat la inceput, nici profesoara (adica eu, dupa cum ai jurat :)) nu a procedat bine.
Apreciez mult raspunsul tau si iti dau dreptate 100%. Consecintele se vor vedea mai tarziu, cand va fi prea tarziu sa se mai faca ceva.
Ce articol arogant si ce autoare plina de sine. Va plangeti ca profesoara v-a umilit copilul, insa dumneavoastra ati repetat identic comportamentul profesoarei (i-ati dat bulina neagra) si ati ontinuat sa o umiliti nu in unul, ci in doua articole. Cred ca va dati seama ca dumneavoastra sunteti abuzatorul aici, nu profesoara. Profesoara a facut o greseala, insa ceea ce faceti dumneavoastra cu acest aer de superioritate va pune intr-o lumina mult mai proasta.
de acord cu tine Erika
Nicidecum, pentru foarte,foarte multi parinti care au ales insa sa nu comenteze aici doamna e intr-o lumina foarte buna. Apreciam ce a facut si regretam ingustimea celor care nu pricep.
Sunt probleme mult mai grave.Iar tu Madalina daca nu treci peste in ritmul acesta o sa ai nevoie de consiliere.Daca ai ajuns sa te agiti atat imi imaginez ce viata de familie “fericita” ai.
Fiecare om decide care sunt problemele cele mai grave din viata sa. Madalina a simtit nevoia sa vina cu aceasta scrisoare datorita comentariilor care interpreteaza atitudinea ei in moduri de negandit. Sigur ca fiecare poate sa isi imagineze orice despre viata ei de familie, dar poate cel mai bine este sa privim la propria noastra viata si sa judecam mai putin.
Eu cred ca a exagerat cu aceasta poveste.Daca fiecare dintre noi ar scrie un jurnal zlinic cu toate intamplarile unde o sa ajungem?
Ciudata concluzie! Ai incercat si nu ti-a iesit nimic? Avem libertatea sa ne gasim alta ocupatie daca nu ne place sa citim in “jurnalele” ALTORA!
Am ajunge sa ne cunoastem, si poate sa reflectam la ceea ce descoperim… In final este cel mai inutil lucru de pe pamant, nu-i asa?
Corect ! De acord cu tine.
Draga Madalina, eu am fost de acord cu primul articol. Si cu modul in care ai procedat. Am lucrat in gradinite si comportamentul educatoarelor lasa de dorit. Acest al 2 lea articol nu m- a mai atins, a fost doar nevoia ta de exprimare.
Imi pare tare rau, insa, de ceea ce am citit in comentarii. Foarte multa agresivitate, si nu inteleg de ce.
Unele răspunsuri pe care le- ai primit sunt bine argumentate logic, dar n- au pic de empatie.
Ce vreau eu sa iti zic: nu te dezarma, nu te lasa afectata. Nu cunoastem povestea nimănui, nu stim ce suferinta alimentează o asa agresivitate.
Ai procedat corect din punctul meu de vedere. Cred ca daca i- ai da printesei urbane sa- ti posteze pe blogul ei articolul, altele ar fi reactiile.
Eu cunosc multi părinti care te- ar aproba.
Laura, Reactiile sunt atat de diferite pentru ca povestea a ajuns la un numar foarte mare de oameni foarte diferiti, iar multi dintre ei au luat povestea din context si si-au proiectat-o legat de propriile experiente de viata. A depasit 120.000 de vizitatori unici, povestea are 23000 de aprecieri, dar Madalina nu e genul de persoana care cauta aprecierea celor din jur. Nu a cautat nici stigmatizarea educatoarei sau blamarea gradinitei respective. Ea a prezentat o poveste despre cum a incercat sa caute empatie pentru sentimentele fiicei ei care a suferit din cauza bulinei si in momentul in care nu a gasit aceasta empatie, nu a gasit intelegere cu privire la inadaptarea metodei educationale, a recurs la o solutie care pare deplasata pentru unii, dar care de fapt ajuta in mod explicit la intelegerea faptului ca fetita chiar a fost afectata de bulina. Sigur ca e important ca intr-un grup de prieteni cu care impartasim aceleasi valori sa dezbatem despre educatia bazata pe pedepse si recompense si despre cat e de nociva si seamana a dresaj, dar poate mai important este ca acei oameni care nu cunosc decat acest model sa se gandeasca ca poate se poate si altfel.
Deci consideri ca:
X face rau. Y il critica pe X pentru ca a facut rau. X plange, se victimizeaza. X are nevoie de empatie.
Aceasta nu este o formula sanatoasa. Priviti cauza, si nu doar efectul – cauza a fost ca fetita a deranjat, iar pentru acest fapt trebuie nu sa primeasca empatie, ci sa isi accepte responsabilitatea.
Sunt atat de multe comentarii pro si contra vis-a-vis de aceste relatari, articole. Din relatarile mamei copii pot dormi cand sunt relaxati si fericiti, si nu pot dormi in supravegherea altei persoane cu o alta atitudine.
E f dificil sa cataloghezi un copil ca a gresit intr-un moment cand toti ceilalti fac exact acelasi lucru. In final cine a gresit fata de cine? Toti copii au gresit fata de profesoara, ca nu au urmat “un ordin”.
Din pacate psihologia moderna are alte abordari, faptul ca nu dai atentie sentimentelor copilului e o mare greseala. Copii au nevoie de multa atentie, rabdare si bunavointa, empatie dc nu iubire si afectiune( din partea personalului).
Din pacate lectia data profesoarei a fost se pare singura modalitate de a o face pe profesoara sa simta cum e sa fii stigmatizata, mai ales ptr o greseala ” generala”, toti copii aveau acelasi comportament in raspuns la atitudinea, si metodele pedagogice ale profesoarei.
Nu este simplu sa practici orice job, este vb de abilitatea fiecaruia/fiecareia de a comunica si in ceea ce priveste copii de a incuraja, sustine, si nici pe departe umili. Copii nu se duc la scoala sa fie umiliti. Ati gasit in vre-o carte asemenea bazaconie?
Va doresc o intelegere cat mai corecta a evenimentelor, si dc e ceva de invatat sa invatam cu totii mai ales de la copii.
O bulină înseamnă umilinţa? Pai copilul meu a fost pus în genunchi intr-o şcoală de stat pentru că a uitat o carte acasă . I -am spus doamnei că nu e corect să-mi umilească copilul si că nu suntem deacord cu astfel de pedepse si m-am asigurat că nu a fost afectat de situaţie. I-am spus să fie mai atent pe viitor la ce le cere doamna învăţătoare să ducă la şcoală. Acum el nu mai e pedepsit astfel dar doamna aplică pedeapsa asta în continuare celorlalti copii. Şi sunt sigură că părinţii ştiu asta iar copiii s-au obisnuit.
Nu inteleg exact argumentul acesta? Copiii sunt diferiti si reactioneaza diferit la diversi stimuli. Daca unii copii sunt loviti, pusi in genunchi etc nu inseamna ca altii care sunt loviti psihic cu amenintari, conditionari, buline, nu pot fi la fel de afectati. Faptul ca s-au obisnuit copiii cu pusul in genunchi de catre doamna invatatoare nu e un semn ca nu sufera, ca nu sunt deranjati, ca nu ii afecteaza cumva.
Am vrut să arat că unor părinti chiar nu le pasă deşi copiii sunt puşi în situaţii mult mai rele. Ce ar fi fost să ma duc să o pun pe doamna în genunchi? Ştie sigur că doar a făcut psihologie că astfel de pedepse nu sunt recomandate. La fel si teacher x ar fi înţeles doar cu vorba bună. Cine ştie de câte ori a atentionat-o pe micuţa. O bulină neagră nu e aşa umilitoare dacă si discuţi cu copilul despre ce s-a întâmplat .
Cred ca metodele pedagogice ale invatatoarei din pacate lasa de dorit, si de aceea copii nu o asculta, aici nu e vb de comportamentul izolat al unui copil….
Copii se educa f mult prin joaca, treb gasita modalitatea sa patrunzi in lumea lor, iar ei sa se poata “angaja” in activitatea pe care vrei sa o realizezi. Asa cum cealalta invatatoare reusea sa patrunda in universul lor, le citea povesti… comunica cu ei pe nivelul lor…Toate metodele de psihoterapie la adulti incep prin exercitii de joaca, in care participantii sa poata patrunda pe un taram comun, in care se stabilesc relatii de incredere, relaxate urmate de deschiderea participantior…. In societatea de astazi din pacate nu mai gasim timp ptr aceste lucruri…. Si de aceea nu suntem stapani pe sentimentele si comportamentele noastre de adulti…. marea noastra majoritate suntem un complet mess, cu mari pretentii ca suntem X si Y… in realitate suntem un complet mess. Dc recunoastem asta si facem ceva despre asta, atunci mai gasim o sansa de reabilitare…
Dupa umila mea judecata, a fost un gest egoist, si atitudinea ulterioara mi se pare tot egoista. Sa iti doresti o schimbare doar pentru copilul tau, sa fii de acord cu asta si sa nu te deranjeze ca o atitudine umilitoare este afisata inca si in fata lui, mi se pare de o superficialitate crasa. Ca sa nu mai spun ca este si un exemplu dat gresit copilului, adica poate fi umilitor in continuare pe ceilalti, ca mama a facut in asa fel incat eu sa scap. Scapa cine poate, nu? Imi cer scuze pentru tonul ironic, dar am citit atatea mesaje atotcunoscatoare, atotstiutoare si general valabile in ultimele zile, incat ma ustura si pielea de la atata aciditate. 🙂
oribil. trebuie informat inspectoratul scolar, presa si ministerul. nu glumesc. cum suportati asa ceva?
pai si o fi bine ca s-au obisnuit? o fi bine ca al tau copil vede tipul asta de comportament?
Atatea atentie pentru teacher X…. e clar ca trebuie schimbata si atat, mai ales in gradi privata unde nu se copiaza abuzurile din gradinitele de stat (jigniri, etichetare, bataie, deranjare copiilor daca parintii nu platesc pentru “atentii” etc)….
Hop inca un articol! Ca primul a avut ecou! Draga mama de zane si printese ti-ai cam luat nasul la purtare! De ce nu scrii si o carte despre Profa X? Esti patetica si traiesti paralel cu realitatea . Scuteste- ne cu atata moralitate din partea unei arogante care nu face nimic mai bun ca cea pe care o blameaza.Rusinica draga mamica, copilul e oglinda ta.
Iti place ce vezi?????
Ca bine spui!
Subscriu!
La primul articol n-am fost de acord cu modalitatea pe care ai ales-o pentru a-ti apara copilul de o anumita forma de abuz, dar ti-am inteles revolta. Un copil un poate adormi la comanda (nici eu nu puteam cand eram mica) si atunci trebuie gasita o modalitate ca toata lumea sa fie fericita. Ideea de a le citi o poveste pentru a-i linisti si a-i ajuta sa adoarma e cea mai minunata alegere.
Dar acest nou articol mi se pare prea mult.
Nu poti sa duci lucrurile la un extrem si chiar sa-i recomanzi lui teacher x ca poate ar fi bine sa renunte la profesia ei (citez: “Esti inca foarte tanara, ai tot timpul sa te gandesti daca asta vrei sa faci cu adevarat”).
Cred ca ai cazut prea mult in cealalta extrema, draga Madalina …
Din victima ai devenit agresor.
Atitudinea mamei pare doare un raspuns la atitudinea invatatoarei, nu raspunde la salut, evita “eye contact”, atitudinea mamei nu mi se pare exagerata, ba din contra mi se pare ca incearca din rasputeri sa comunice cu invatatoarea… Dc ne uitam la ceea ce ne defineste in general, un EGO mare cat casa, si nu dorinta de dezvoltare personala, atunci in loc de dezvoltare pastram emotiile negative, a zis, a facut…. Dar cum rezolvam noi aceasta disputa, vrem sa facem pace? Vrem sa ne imbunatatim? Sau suntem noi ” cea mai tare din parcare, stim tot, suntem cei mai buni” nu avem nimic de invatat… Mama treb sa-si protejeze copilul de emotiile negative, refulate, o mama buna acorda atentie acestor lucruri care structureaza personalitatea copilului pe viitor… Doresc tuturor o cat mai buna intelegere mai ales a psihologiei copiilor….
Doamna Mădălina, spuneți mereu că ați iertat. Ce era de iertat? Primirea unei buline? Ce generoasă sunteți, iertătoare și miloasă! Cine v-ar crede așa când scrieți cu atâta aroganță și ironie deloc fină? Ce spuneți sunt doar palavre, vorbe viclene și întortocheate. Faptele vorbesc mai mult decât vorbele. Felul în care vă adresați, fără nicio formulă de politețe, cu tu doamnei educatoare, denotă lipsă elementară de respect. Modul agresiv mascat în cuvinte mieroase cu care v-ați adresat și atunci, și spuneți că ați face-o din nou, arată că nu doriți de fapt această iertare, că nu vă pasă de sentimentele omului căruia vă adresați, iar insistența cu care urmăriți această persoană demonstrează în plus că întrevedeți (cu ajutorul comentariilor celor cu bun simț care vă atrag atenția că nu ați procedat corect) propria greșeală și abuz. Dar nu vreți să admiteți, și atunci recurgeți la scrisori deschise, la fel de exagerate și absurde ca și gestul de a-i pune bulină în piept educatoarei și de a o soma să-și ceară scuze copilului, pentru ca apoi să vă lăudați pe internet cu ce ați făcut. Așa cum pretindeți că a fost rănit copilul, gândiți-vă că modul dvs. impulsiv de a acționa a rănit un adult, o persoană matură, un om care avea grijă de copilul dvs și încerca din răsputeri să facă față cât mai bine situației. Ce-ar fi fost dacă și dumneai v-ar fi pus la rândul său bulina în piept, acuzându-vă că sunteți o mamă rea, egoistă, nerecunoscătoare, care încalcă regulile grădiniței? Până unde ați fi continuat așa? Dacă tot ați publicat scrisori deschise, înseamnă că vă asumați rolul jucat de J în povestea dvs, iar noi, publicul, oamenii care citim, suntem părintele căruia i se plânge copilul (adică dumneavostră) de o nedreptate care considerați că vi s-a făcut. După cum ați citit răspunsurile, foarte multe din ele vă povățuiesc și vă învață că ați greșit, că v-ați depășit atribuțiunile în acest caz. De asemenea sunt și comentarii favorabile, pentru că în sufletul oricărui părinte este întotdeauna și milă, compasiune, chiar și atunci când își vede copilul greșind. Și totuși, ca un părinte responsabil, noi nu vă sfătuim în niciun caz să rupeți bulina imaginară pe care ar fi trebuit la rândul său educatoarea să v-o dea, ci să mergeți și să vă cereți iertare. Văd că vă doare tăcerea dumneaei, intuiți că pe undeva ați greșit (citiți mai atent comentariile celor care nu vă aprobă ca să conștientizați unde, și mai ales analizați-vă și judecați și singură, puneți-vă în pielea ei, așa cum i-ați cerut și dvs.). Mergeți și cereți-vă iertare, așa cum i-ați cerut și educatoarei să facă, în loc să-i cereți copilului să facă asta! Dacă vreți ca Iubirea să nu fie un simplu cuvânt cu care să vă lăudați pe internet, atunci trebuie să și simțiți așa ceva! Pentru că atunci când iubești pe cineva, iubești tot ceea ce îl privește, deci dacă vă iubiți cu adevărat copilul, iar acesta nu este doar un mijloc prin care să arătați cât sunteți dvs de deșteaptă și de bună, atunci ar trebui să îi iubiți și pe cei care au grijă de el… Așadar, dacă vreți să arătați că vă pasă de oameni, dacă vreți să ascultați un sfat părintesc, dacă vreți să fiți iertată, mergeți personal și cereți-vă iertare, cu lacrimi în ochi, cum a făcut și doamna educatoare!
Hm…interesanta perspectiva! Cate perechi de ochi, tot atatea realităti. Textele mamicii mi- au placut. Denotă bun- simt, sensibilitate. Sunt sigura ca e un om de calitate. Si na..avem dreptul sa ne straduim pt copiii nostri. V- am scris anume dumneavoastra ca sa vedeti ca sabia are intotdeauna cel putin 2 taisuri. Acolo unde unu vede rau, un altul poate vedea ceva bun si invers. Sa nu va suparati.
Ceea ce face dna Madalina este o adevarata hartuire la adresa teacher x. Isi demonstreaza cu inca un articol lipsa de bun simt, inteligenta, profesionalism. Nu vreau sa jignesc dar tot ce are este o gura mare. Nu-mi vine sa cred ca a reusit sa sperie sau poate cei de la gradinita o considera doar o nebuna si au hotarat sa o ignore si sa-i joace jocul. Dar aceasta persona denigreaza acest blog, colegii ei ar trebui sa ia atitudine. Ce oameni creeam aici? Devine ironic numele bloglui. :))) Nu stim daca sa radem sau sa plangem.
Daca imi permit o intrebare: care este jobul d-voastra Madalina?
Cu toate ca nu sunt de acord deloc cu autoarea blogului, vreau sa o felicit pentru faptul ca publica si comentariile pozitive, cat si cele critice. Nu stiu daca acest lucru este pentru ca este imuna la critici, sau disputele/scandalul/circul atrag vizitatori pe blogul dansei, dar oricum, apreciez faptul ca nu se rusineaza de faptul ca majoritatea oamenilor o considera absurda.
Catalina , am cazut “intimplator ” peste povestea bulinei negre in pagina unui prieten facebook.
am citit-o cu inima in flacari idenificindu-ma profund cu gustul acestei bucati de viata.
Copil fiind colectionam bulinele negre, imi amintesc ca intr-un timp le revendicam ca pe un trofeu.
Insa ele nu erau decit partea vizibila a icebergului ….
Pentru ca ingreunata de etichete, de rani, de programe mentale false, de gindire negativa si autodescructoare, ca adult am consacrat zeci de ani la vindecarea ranilor, si scoaterea de sub moloz si darimaturi a fiintei mele adevarate, vii libere si independente de orice privire exterioara sau conditionare sociala.
Intre timp si in ritm ca acest “santier” am crescut trei baieti, astazi aproape barbati.
Si pe masura ca ma eliberam pe mine, deveneam tutor pentru ei , privilegiind, mai presus de tot , fiinta lor, natura lor profunda si perfect proprie fiecaruria dintre ei.
Pe drum am intilnit confruntari cu sistemul ( copiii mei au crescut in Franta , scolarizati la inceput in sistemul public si apoi in privat) care global este identic indoctinator si destructor ca peste tot in lumea occidentala
Astazi copiii mei sint echilibrati, puternici, respectuosi de sine si IMPLICIT de toti stiind ca libertatea lor ca peroana se temina acolo unde incepe libertatea celui de linga el, au notiunea compromisurilor insa mai presus de toate au notiunea valorii de Sine si constiinta sa nu este comerciabila. si nici comparabila cu a nimanui.
Te felicit si imi multumesc pentru curajul cu care stai in picioare in mijlocul acestui tunami de vibratii controversate si potential nocive
Vibratia inimii mele se alatura tie … si tuturor pentru ca pacea sa poata domni acolo unde opiniile nu sint Doane’s multam indobitocit consensuale.
“De poti, sa nu-ti pierzi capul,cand toti in jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor,gasindu-ti tie vina ;
De poti , atunci cand toti te cred,nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;
De poti , s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea;
De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti,
Si cand, hulit de oameni,tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti ,
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii;
De poti gandi, dar fara sa-ti faci din asta tel;
De poti, sa nu cazi prada nicicand dezasperarii,
Succesul si dezastrul, primindu-le le fel;
De rabzi sa-auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti sa-ti vezi idealul distrus, si, din ruine
Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut ;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere,
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut,
Si atunci, fara a scoate o vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm,de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca,
Numai cu strasnicia vointei tale, si astfel
Sa steie peste vreme asa precum o stanca,
De poti vorbii multimii, fara a mintii, si daca
Te poti plimba cu regii, fara a te ingamfa,
De nici amici ,nici dusmani, nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta ;
Si daca poti sa umplii minuta trecatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fii pamantul, cu bunurile-i toate
Si, ceea ce-i mai mult chiar, sa stii, vei fi OM !”
—Rudyard Kipling—
Eu sunt 100% de acord cu mama lui J. Unii oameni mari par ca s-au nascut adulti. Si nu mai dau atentie la sentimente si starile copiilor. Copii nu gandesc ca un om mare. Ei sunt mai liberi, sinceri, curiosi, distrati, sensibili, cu gandul la joaca, fara prea multa rabdare si griji, fara sa isi dea seama ca a gresit. Si au dreptul sa fie asa cum vor ei si sa fie liberi. De ce sa le impuna cineva sa doarma? Nu e nimeni seful lor. Nu trebuie umiliti, etichetati si obligati sa faca ceva. Toti copii fac nazdravanii, dar sa nu vrei sa dormi nu este nimic rau. Daca asta simte, de ce sa nu isi asculte inima, daca simte nevoia sa planga, de ce sa nu isi asculte sentimentele. Nimeni nu are voie sa ne oblige sa facem ceva ce nu vrem sau sa ne impuna sa nu exprimam ce simtim, doar ca sa fim pe placul celuilalt.
Daca mamica fetitei nu lua atitudine, ”teather X” nu intelegea toate aceste lucruri, iar copilul intelegea ca este ok sa fii umilit si etichetat. Dar ptr ca s-a luat atitudine, J a inteles ca nu trebuie sa permita sa fie jicnita, umilita sau etichetata. Nu va fi cum spuneti voi neajutorata. In nici un caz. Va stii sa se descurce in situatii de genul acesta.
Legat de copiii de aur care spuneti voi ca sunt crescuti de parinti narcisisti, nu este asa. Toti copiii sunt copii de aur, fiind cu totii pretiosi si importanti. Ei au nevoie de afectiune, rasfat, iubire, asta nu inseamna ca sunt copii de bani-gata. Voi nu ati fost copii?
Sunt copii. Copilaria este colorata, vesele, plina de nebunii(nazbatii amuzante). Nu trebuie acuzati ca si au uitat acasa o carte. Doamne fereste. Sunt copii. Nu trebuie fortati sa ia note mari si sa invete la toate materile chiar daca nu ii atrag acele materii. Nu trebuie sa fie certati ca au copiat sau ca nu au invatat. Au nevoie de libertate si joaca multa.
Pana acum, majoritatea dintre voi nu intelegeti copiii.
In plus, a doua postare (”Scrisoare ptr teather X”) a fost ptr a-i arata educatoarei ca nu este vorba de ura, ca a fost iertata si ca nu trebuie sa se comporte de parca se auto pedepseste, si ca mama a vrut doar sa ii arate cum s a simtit copilul ei. Altfel nu putea sa inteleaga.
Tot ce faceti voi prin comentariile voastre este sa va aratati rautatea, jicnind -o pe mama lui J si etichetand-o. O bombardati cu buline negre si etichetari, care pe ea sigur nu o intereseaza. Si cred ca nici nu isi pierde timpul citindu va camentarile rautacioase , pline ge ura si gelozie.
Cred ca am fost putin rautacioasa in final, dar eram foarte nervoasa.
Mama lui J a vrut sa ii arate cum se simte un copil care primeste bulina neagra. Asta o ajuta pe teather X in calitate de educator. Nu e vorba de ura, ci de cooperare in cresterea copiilor. Mama fetitei a fost foarte draguta spunand ”Nu suntem prietene, inca”.
Asta arata bunatatea mamei si dorinta de a o face pe educatoare sa realizeze gresala facuta, fara sa se pedepseasca singura in felul acesta.
Felicitari mamei lui J si lui J.
Va doresc la toti vise placute si multa feticire, sanatate si iubire. ♡♥:)
Exact cum a gandit si mama lui Ponta: nu l-a certat cand a copiat… Vai de mama noastra…!
Imi pare rau ptr greselile gramaticale.
Ma uimeste numarul de persone care nu reusesc sa inteleaga ca umilirea unui copil nu este o solutie la educatie. De ce ne mai miram atunci ca mor batranii langa noi dati afara din spitale si ca nimeni nu-I ajuta, de ce ne mai miram ca daca ni se da in cap pe strada nu ne sare nimeni in ajutor.
A fost vorba de umilirea unui copil, de o mama care a luat atitudine si de o educatoare care ca om matur pusa in locul copilului nu a suportat umilinta la care ea insasi a supus fetita.
Articolul doi mi se pare minunat pentru ca un om care pastreaza ranchiuna pentru ca I-a fost aratat ca etichetarea umilieste un copil, ca un pui de om are sentimente,nu are ce sa caute intr-o gradinita, nici de stat si nici privata.
Cu ce e Teacher X hartuita? Mama publica pe blogul personal parerile ei. Nu o suna in toiul noptii, nu o urmareste, nu o sileste sa-i citeasca articolele. Inainte sa deschideti gura macar ati verificat daca cunoasteti sensul cuvantului?
E interesant ce reacții au trezit cele doua articole despre incident. Ar fi si mai interesant sa spună fiecare varsta si daca au sau nu copii si ce vârste au. 🙂 si câta inversunare impotriva autoarei, e in unele comentarii :). Cred ca este aici material pentru o carte reușită genul o radiografie a părerile si conceptiilor despre educație in România din aceasta perioada. Si având in vedere ca totul incepe aici: in felul cum sunt îndrumati copiii in viata, de multe ori lasa amprente adânci in personalitatea lor de adulți. Multe probleme din tara asta sunt pentru ca oamenii adulti nu au fost încurajati ca si copii sa aibă încredere in ei si sa ia atitudine cand observa ceva greșit. Copiii sunt atât de fragili si pretiosi! La ei e cheia. Si cred ca toti trebuie sa ne amintim cum eram cand eram copii ca sa fim buni părinți si educatori. Eu sunt mama a 3 copii (b-3luni, b-5ani, f-6ani), am 35 ani, sunt arhitect si lucrez, 🙂 si fiecare zi e o mare provocare. Iar despre metode de creștere si educație învăț continuu. Cu grădinițele nu e ușor deloc. Am încercat multe variante, dar e o poveste lunga si nu am timp si nici nu vreau sa plictisesc. Ce salut si ma bucura este dezbaterea si dorința de a lupta pentru un mediu benefic pt dezvoltarea copiilor. Lucru care la noi in tara e o lupta crancena pe toate planurile. Ma gândesc cu optimism ca energia care a început sa apară in jurul acestor puncte fierbinți va zgudui putin sistemele si poate le va schimba din rădăcini. Trebuie sa ne citim bine copiii, mai mult decât orice teorie despre ei. Asa s-au revolutionat alte sisteme si e normal sa se schimbe mereu. Copiii sunt diferiti si cu fiecare generație se schimba multe si noi ne schimbam. Asa e viata. Va salut pe toti cu mult drag si sper sa cooperam la transformarea acestei tari într-un mediu mai bun pentru viata noastra si a copiilor noștri.
Intr-o societate unde ne luptam cu sistemul sa alăptam copii si unde luatul in brate este o greseala sau afectiunea fata de copilul tau este un “invat prost” nu ma mir ca sunt atatia incuiati care aproba comportamentul lui teacher x…..daca ea nu a putut suporta umilinta bulinei negre cum ar fi putut-o suporta un copil care nu are argumente sa se apere singur, doar pentru ca nu a dormit a fost considerat copil rau….felicitari mamei pentru reactie si ma bucur ca mai exista persoane care cred ca copii au aceleasi drepturi ca noi!!! De restul ce sa spun…lasati-va copii umiliți ca or sa creasca si o sa ascultati de la ei minim un argument cand or sa aiba la randul lor copii si anume ” Eu vreau sa imi cresc copilul diferit de cum am fost eu crescut” si atunci poate o sa va treziti!!!!
In primul rand existau si alte variante la care educatoarea ar fi putut apela pt a rezolva situatia. In al doilea rand…. existau la fel de multe variante mai potrivite si mai benefice pe care mama fetitei le putea aplica pt a rezolva situatia. Niciuna, nici alta nu au excelat prin intelepciune.
Daca pe educatoare pot sa o inteleg de ce a procedat asa, pe mama nu am cum! Daca a fost nemultumita de ceea ce a patit fetita si mai ales nu i-a convenit modul cum a intervenit cadrul didactic, de ce a procedat la fel? Cu ce e mai presus decat “teacher X”? Copilului nu i s-a oferit ocazia (de catre mama) sa invete ca orice nemutlumire/conflict se poate aplana in mod amiabil, nu cu demonstratii teatrale. La varsta ei, fetita este suficient de mare incat sa inteleaga cum sta treaba cu umilinta si mai ales isi poate sustine singura punctul de vedere, daca parintele are stiinta si rabdarea sa o invete cum si daca ii sta alaturi cel mult ca asistent(-a), nicidecum ca Jean D`arc…
Avea dreptate userul care a intrebat ce va face aceasta mama cand fetita va avea prima dezamagire in dragoste sau cand i se va fura telefonul…. Cine va fi langa ea exact in acel moment ca sa o invete cum sa se adapteze la situatii dificle, sa caute rezolvari de una singura si sa iasa cu capul sus?
Oare si-a ajutat eficient fetita in aceasta conjunctura cand i-a demonstrat (din exces de zel) ca exista o autoritate mai mare decat a ei, adica parintele, care taie si spanzura? Nu. I-a demonstrat involuntar ca e prea de slaba pt a face fata adultilor si ca intotdeauna e bine sa apeleze la o autoritate perceputa ca fiind superioara pt a o scoate din necaz.
Asta nu par sa priceapa unii parinti: situatiile urate, conflictuale in care se afla la un moment dat copiii pot fi folosite in mod constructiv, daca noi adultii ne pastram cumpatul si le gestionam civilizat/intelept.
Citesc consternata si totusi, nu. La randul meu in sistem de multi ani m-am confruntat cu o gramada de mame “Madalina”. Da, etichetam acest tip de comportament pentru ca este ingust si de prost gust. sunteti in asentimentul doamneii MADALINA??? E perfect. Eu ii multumesc zilnic lui Dumnezeu ca exista pensiile private pentru ca acesti copilasi, pe care noi, cadrele didactice trebuie sa-i “iubim” ne vor plati pensiile :))))))). Pierdeti din vedere multe lucruri: in principal, conduita elementara de bun simt. Sunteti la privat, da? Asa si??/ Raportul invatatoare/ educatoare – parinte va fi tot unul de subordonare: dvs subordonat, educatoare peste dvs. Are ceva mai multa scoala ca dvs. Ah da, si nu ma pot abtine sa nu va spun ca ” dansa” este tot pronume personal. Eu ma uit la dvs, doamne fandosite, rujate , parfumate, cu barbati plini de bani care va tin acasa si d-asta aveti nene timp cacalau Maria ta sa va plictisiti de maniera asta (v-au luat cu accent de Basarabia si stau sa ma gandesc mereu daca cumva aveti mai multe gauri decat alte femei, ajungand prin trantirea unui copil de a avea buletin de Bucuresti) , si ma intreb daca dvs ati fost crescute asa firav, prin multa gargara, psihologia copilului. Vai vai vai. Rad, pentru ca stiti ce faceti prin astfel de conduite? Recunoasteti ca sunteti niste adulti frustrati , cu multe sechele din copilaria dvs in care metodele de educare si sanctiune constau nu in buline, ci in sanctiuni reale. Nu sunteti de acord cu Teacher x pentru ca ei vor deveni niste adulti frustrati. Uuuuuuuu, ASA CA VOI :))). Sunteti o societate de penibilE. Si stati linisitita doamnelor , ca nu e ea o norocoasa din ” putinii oameni” cum ati scris mca are sansa de a lucra cu copiii. In ziua de azi fug si profesori cu experienta de 32 de ani de invatamant ( sigur, anii nu conteaza si faptul ca au format inclusiv generatia parintilor vostri, asta daca or avea si aia carte) din cauza leprelor ca voi. Nu mai vine nici dracu in invatamant. Remunerare mica, apreciere zero, pupeze ca dvs pe toate strazile. Vai de mama noastra in ce hal ajungem. Dvs sunteti o norocasa ca aveti vreo 5 cadre pt copilul dvs. Da, contra cost pentru ca e si normal dupa ce sterge muci, sterge la fund( ca la 5 ani prea putini stiu sa faca si asta , si asta tot pentru ca v-ati ocupat bine de ei ). Daca tot va simtit gadilata de atata sustinere si aveti si un blog, adunati toate cutrele ca dvs si faceti curat prin invatatamnt . Atat privat, cat si la stat :)))). Si veti ajunge sa faceti scoala dvs personal cu ei. din pacate, cel mai tragic e, ca sunteti asa proaste ca de la clasa 1 sunteti depasite de temele copiilor ( ce e aia trecere peste ordin si multe altele) si asta nu denota decat faptul ca sunteti destepte ca noaptea si ca la randul dvs sunteti mega educate. D-aia ajungeti sa dati cu banu la afterschooluri si cereti mai mult decat efectuarea temelor , pentru ca sunteti incapabile sa va invatati/ ajutati, educati singure copii. Nu poti sa dai mai departe ceva ce nu ai : bun simt, educatie, cunostinte etc. Si atunci, singura solutie sunt banii lu sotu mega smecher pe care sa-i aruncati in stanga si-n dreapta ca sa va cumparati formarea copilului. Va inselati insa crezand ca contracost o invatatoare/ educatoare va face pe mama buna si desteapta ca dvs nu sunteti. Bagati capul in pamant ca strutul si nu-l mai scoateti de acolo pt ca ati stricat orice valori. Vai mama noastra
”Pupaza” esti domnia ta, ca in nici un caz nu te poti numi cadru DIDACTIC, ca-i vai si amar di didactica ce o ai! Mda, profesori facuti ”la apelul bocancilor”, care au luat examenele cu capul impingand in usa, de mila sau de sila. Acestia sunt cei care ajung sa umileasca copiii de dragul umilirii, considerata ”metoda”. Dar singuri va taiati craca de sub picioare. Tineti-o tot asa si nici la puscarie nu veti mai fi primiti sa predati, printre criminali, hoti si pedofili. Desi, nu ar fi rau sa luati voi lectii de la ei, lectii de intelepciune si buna purtare obtinuta cand te bate viata si te invata sa spui, cu sinceritate, ”imi pare rau”!
Felicitări pentru articolele care au strâns atâtea vizualizări şi comentarii! E un subiect de dezbatere extraordinar, mai ales pentru că nu se poate ajunge la o concluzie unanim acceptată.
Dacă povestea este adevărată, dincolo de dezbateri şi păreri, acea “bulină neagră” este prima dintr-un lung şir, “buline” pe care le vei primi pe suflet, chiar dacă te vei lupta ca o leoaică. Şi foarte multe dintre ele ţi le va aplica chiar cea pentru care te lupţi. Mai vorbim peste 10 – 15 ani despre câte bucurii ţi-a adus “răsadul” din propria seră.