Eu o să am o rachetă! Mă crezi?

Duminică stăteam de mână cu Ștefan la trecerea de pietoni. Nu venea absolut nicio mașină, dar am așteptat verdele. I-am învățat pe copii așa pentru că este mult mai sigur.
Și cât așteptam noi verdele, Ștefan mi-a zis:
– Îți dai seama dacă aveam o rachetă! Treceam peste trecerea de pietoni de mult!

– Ca un vehicul de zbor adică.

– Nu, nu! O rachetă! Vrei să facem una?
– Da… (M-a și găsit pe mine minitehnicus!)

– Și să trecem cu ea peste trecerea de pietoni!

– OK! (M-am gândit repede că îi pot face din 4 bețe <plasticul este Dracula, butoanele – de orice fel – surorile lui> un “pătuț” în care să îl pun să stea cu fundul și să îl trec pe brațe, în “rachetă”, peste o trecere de pietoni).
– Și peste blocuri!
Oh, well! Cat Woman nu o să fiu niciodată, așa că aici nu am mai zis nimic!

Ieri am mers la magazinul de bricolaj de pe Calea Griviței să își ia Matei materiale pentru proiectul lui și am găsit 4 baghete de fag frumoase, solide, numai bune pentru o rachetă! 🙂

O să avem nevoie de o bormașină finăăă, de 2 manete cochete și de un volan aerian.
Ștefan a cerut și un material textil care să unească cele 4 laturi.
Ce mai contează cum o să arate la sfârșit (“Contează contează!”, urlă perfecțiunea din mine!) atât timp cât mama și Maia au crezut în copil.

De-o fi o trecere pe brațe peste o zebră sau un zbor imaginar peste o casă e totuna!
Mi-ar fi plăcut și mie (TARE) să-i sufle cineva în aripile mai tuturor visurilor Mariei mici!
Hai să-i ajutăm de mici cu vânt în pânze!

Cu iubire,

Maria ma-na.ro