Race to the treasure- joc de cooperare mult iubit
Am primit cadou de Craciun un joc de cooperare pe care am fost nevoită să îl ascund după ce l-am jucat câteva zile la rând de câte 20 de ori fără pauză.
Race to the treasure e un joc de cooperare pentru copii peste 5 ani pe care l-am mai făcut cadou de câte ori am avut ocazia. La ultima aniversare, când copilul s-a uitat în punga cu cadou și a văzut jocul preferat a început să plângă în hohote crezând că dau jocul lui.
Am mai scris despre jocurile de cooperare aici. Despre cât sunt ele de utile mai ales în dezvoltarea comunicării și a relațiilor armonioase între frați și prieteni. Însă am stat și m-am gândit de ce acest joc este mult mai cerut și mai iubit de băiețelul meu de 5 ani.
L-am comparat în mintea mea cu Hop, Hop, Hop, un joc extrem de frumos produs de Djeco și pornind de la care copiii au dezvoltat diferite strategii. Și concluzia mea a fost că acest joc, Race to the treasure , este atât de iubit ca să nu zic că dă dependență, pentru că transformă copiii în eroi.
Dacă la Hop hop hop jucătorii erau ei înșiși și încercau să conducă păstorul, câinele și oile de la munte la stână, la Race to the treasure jucătorii sunt eroii. Ei se luptă cu monstrul Ogre, pornesc în aventura căutării cheilor care deschid cufărul cu comoara, hrănesc monstrul cu o gustare pentru a mai câștiga timp să ajungă la comoară și cel mai important: fac echipă. Pe scurt, jocul are intrigă, are și competiție cu Ogre și cooperare, are și strategie și dezbatere și gândire critică și poveste și inteligență logico-matematică. Are di tăți, cum s-ar zice.
Copilul mic și verișorul lui tot de 5 ani ar fi în stare să îl joace cu orele. Iar bucuria cu care îi văd la final că bat palma sau se îmbrățișează sau fac tumbe ca leii îmbrățișați este neprețuită. Pentru toate celelalte există vreun card cu care vă recomand să cumpărați acest joc.
Pentru a rezuma puțin desfășurătorul jocului, la început jucătorii dau cu două zaruri, unul cu litere și altul cu cifre și plasează cheile și gustarea monstrului în punctele de pe tablă care sunt la intersecția celor două zaruri: recunosc litera, recunosc cifra, numără căsuțele la dreapta sau de sus în jos, găsesc punctul de intersecție orientându-se în spațiu. În faza a doua fac strategia. În funcție de cum sunt plasate cheile fac un plan despre drumul sau drumurile pe care ar putea să le urmeze pentru a ajunge în cel mai scurt timp/ cu cel mai mic număr de mutări la comoara de la final.
Practic amplasarea întâmplătoare a cheilor la fiecare joc îi oferă jocului o viață îndelungată și noutate la fiecare nouă tură de joc. Niciun joc nu e asemănător cu anteriorul.
După strategie și negociere, urmează jocul propriu zis, iar copiii construiesc pe tabla de joc drumul în funcție de cartonașele pe care le trag. Strategia de construcție a drumului este una care pune bazele programării. Am mai scris despre un joc similar aici, diferența este că la acest joc copiii comunică și cooperează pentru a construi drumul, practic învățând unii de la ceilalți.
Ca să închei, simpla metaforă a drumului construit împreună îmi face și mie acest joc extrem de drag, în topul preferatelor mele. E pe cât de simplu, pe atât de atractiv și educativ.
Puteți să vedeți și un film de prezentare aici.
Citiți și Robot Turtles- joc ce pune bazele programării de la vârsta preșcolară
Scufita Roșie- Little Red Riding Hood- joc de antrenare a gândirii logico-matematice
Cei trei purceluși și gândirea logică
2 Comments