Primul an cu o păpădie minunată

Luna martie este plina de emotie, iubire.

Pentru mine ziua cea mai importanta din aceasta luna este 12. Este ziua lui Victor. Implineste 1 an!

A fost cu bune si rele, cu veselie si cu tristete, cu rasete si cu lacrimi…a fost emotie si iubire.

E diferit ceea ce simt pentru el. Nu e vorba de intensitate. Pe amandoi ii iubesc cu aceeasi putere. Dar el, acest pui de om, cu parul blond si cret, cu ochii lui albastri, ma emotioneaza si ma determina sa inteleg anumite trairi nemaiintalnite. Alaturi de el ma bucur de fiecare clipa petrecuta impreuna. La Teodora, cel putin in primul an, simt ca am pierdut multe din cauza stresului si oboselii acumulate. In loc sa ma bucur de fiecare zi impreuna, sentimentele negative ma impiedicau sa tratez cu lejeritate fiecare moment din viata.

Cand l-am nascut a fost ca un soare ce lumina puternic la ora 7.15. Tot personalul se mira de cat de blond este, in opozitie cu parul meu negru. L-am numit Păpădie. Si multă vreme il strangeam la piept si ii spuneam cat de mult te iubesc, mai Păpădie!

Dar, usor, usor, Păpădie isi deschide petalele. Nu mai este un boboc. Infloreste si ne uimeste in fiecare zi prin actiunile si gesturile pe care le interprinde. Straluceste ca in ziua nasterii sale, ca un Victorios …prin zambetele pe care ni le ofera zi de zi, prin imbratisarile si mangaierile daruite. Acest pui este plin de iubire si o ofera inzecit la oricine se apropie de el. Te atrage privirea lui gingasa, blanda…

Dragul meu Victor,

Se spune ca primul an este de acomodare, dar tu ai facut-o foarte rapid, in zilele din maternitate. Iti placea asa de mult sa dormi langa mine, la pieptul meu, incat nu mai auzeam rugamintile asistentelor, de a te muta in patut pentru o siguranta mai mare. Cand dormeai langa mine uitam de orice durere si oboseala.

Curiozitatea ta de a cunoaste cat mai repede si mai mult lumea care te inconjoara te-a determinat sa te dezvolti armonios si mult mai rapid. Abilitatile tale motorii au fost excelente si timpurii, incat de fiecare data ramaneam impresionata. Astfel, la aproape 10 luni ai facut primii pasi. Extrem de emotionat si bucuros de realizarea ta, te-ai apropiat de mine si ai zis: Ma-Ma!

Iti place mult apa, erai prezent de fiecare data cand mergeam la baie si insistai sa te urc in cada pentru o scurta balaceala cu Teodora. Astfel, ajungeati sa aveti in jur de 3 spalari zilnice. Fiecare parte din casa nu a ramas nedescoperita de catre tine. Ma ajutai sa scot hainele spalate si sa le pun in cos. Am stat si stam in continuare cu orele pentru a butona si invarti cuva de la masina de spalat rufe. Petrecem multa vreme si deasupra chiuvetei pentru a simti apa cum iti curge printre degete. Balconul ramane preferat, indiferent de anotimp. Cel mai tare te suparai cand iarna inchideam usa si nu puteai sa ma ajuti la pus rufele la uscat. Plangeai si doreai sa deschid usa.

Iti place sa deschizi toate usile si sa le inchizi sistematic. Nu mai zic de colacul de la wc. Nu stiu cum de mai rezista la cate tranteli isi ia zilnic.

La 11 luni te-am gasit singur pe pat. Nu credeam ca ai putut sa te urci singur. Asa ca te-am urmarit si am ramas impresionata de usurinta cu care o faceai. A fost nevoie de cateva zile sa iti arat cum sa te dai jos de pe pat si entuziasmul tau era si mai mare. Cred ca ai facut cam 50 de urcari si coborari intr-un interval de 2 ore. Asa de incantat erai.

Dar cel mai mult si mai mult iti place sa iesim afara. Cand vezi ca incep sa ma imbrac si pregatesc si sistemul de purtare, iti observ un zambet larg si o cooperare ridicata in ceea ce priveste imbracatul. In parc, in toate plimbarile noastre te simti liber. Bucuria se vede pe chipul tau, dar si lacrimile prezente atunci cand revenim acasa.

Teodora ti-a oferit prietenia ei, desi nu i-a fost usor. A suferit mult pentru ca nu mai sunt doar a ei. Nici dupa 1 an nu a trecut peste aceasta suferinta, desi nu ti-a spus niciodata sa pleci. Dar o simt si o vad. Tristetea ei cand nu pot sa o tin in brate pentru ca mainile mele te imbratiseaza pe tine. Durerea ei cand e nevoita sa adoarma in alta pozitie. Frustrarile ei cand a fost rugata sa imparta.

Dar toate acestea sunt compensate cu:

Inocenta cu care intreaba de tine atunci cand nu esti in casa.

Bucuria cu care serviti mesele impreuna

Veselia cu care alergati impreuna pe sub masa

Perseverenta cu care iti impinge leaganul

Prietenia pe care ti-o demonstreaza atunci cand esti suparat

Iubirea care vine de la sine, pentru ca esti fratele ei.

Victor tu esti minunat si acest lucru o resimte oricine te-ar vedea. Desi nu mi-a fost usor sa pastrez echilibrul si armonia de la bun inceput, m-am straduit sa va ofer cele mai frumoase momente. Atunci cand simteam ca nu mai pot, era suficient sa iti aud glasul si prindeam puteri.

Sper ca ti-a placut primul an din viata alaturi de noi, pentru ca vom mai avea ceva vreme de petrecut impreuna!

La multi ani, Victor!

La multi ani, Păpădie!

Citeste si Declarații de dragoste la culcare

Fotografie- Copyright D’Alex Photography