
Natura este cel mai bun mediu pentru copii
Cand eram mica, priveam cu invidie la copii care plecau in vacanta de vara la bunici, la tara. Eram invidioasa pe libertatea lor de a merge desculti prin praf, de a manca fructele direct din copaci, pe lipsa de rutina. Stiam ca toata aceasta libertate vine la pachet si cu ceva munca in plus dar distractia era net in avantaj. Vara, sa stai in apartament la oras nu era foarte vesel.
Am fost foarte fericita cand, dupa ce m-am casatorit, am constatat ca socrii mei au o casa batraneasca undeva, la tara, o vie, o gradina. Au devenit oaza noastra de evadare din caldura si rutina orasului. M-au acceptat in muncile agricole cu indoiala si amuzament – pentru ei eram fata stangace de la oras. Pentru mine era copilaria pe care mi-am dorit-o.
In acest context copiii nostri nu aveau cum sa creasca altfel. Au fost familiarizati cu excursiile de final de saptamana la tara si cu tot ce presupune asta. Luand contact in acest fel cu natura de la o varsta foarte frageda (cred ca aveau in jur de 4-5 luni) acum face parte intrinsec din fiinta lor.
Am descoperit recent Metoda Montessori si am incercat sa achizitionez/confectionez materiale pentru cea mica, dar mi-am dat seama ca natura in sine este atat de generoasa in informatii incat nicio jucarie, aplicatie, desen animat, film sau material nu o poate intrece. „Lectiile” predate in natura, in viata de zi cu zi au avantajul de a fi relaxate, firesti, fara stresul obligativitatii invatarii.
La tara copiii au invatat despre ciclul de dezvoltare al plantelor atunci cand au participat efectiv la plantare, rasadire, plivire, recoltare, au invatat despre animale, si-au exersat motricitatea fina (au legat via, au batut cuie si reparat diverse unelte), au invatat fizica scotand apa din fantana, au invatat relatia cauza-efect observand focul, au invatat sa sorteze (cartofii rosii de cei albi sau strugurii negri de cei albi), au observat ciclicitatea evenimentelor (au asteptat cu drag venirea berzei care are cuib la gradina).
Cand mergem la tara, copiii nu sunt abandonati la bunici, pentru a avea si noi parintii putin timp liber. La tara noi mergem cu totii si participam la diverse activitati, fiecare dupa interes si putere. La tara copiii fac cura de oxigen,de soare si de fericire. Cand suntem la tara nimeni nu intreaba de televizor, tableta sau calculator. Aici sunt uitati si Angry Birds si Hello Kity, uitam de „deficit de atentie”, termene limita sau sute de kilometri . Aici sunt la putere purcelusii care trebuie hraniti, plantele care trebuie udate si puisorii catre trebuie iubiti. La tara suntem doar noi si o lume intreaga de explorat si descoperit.
Gabriela
Fotografie- copiii in natura – Copyright D’Alex Photography
De aceeasi autoare citeste si La 5 ani e greu sa intelegi de ce un lucru pe care aproape toata lumea il face in jurul tau e asa de gresit
Leave a Reply