Cel mai plangacios copil
Acum, la aproape doi ani de viata ai copilului, mai am timp uneori sa privesc inapoi, la inceputuri. Rares a fost un bebelus plangacios, daca nu chiar cel mai plangacios.
In bucuria de a fi cu el acasa si verificatul lucrurilor in permanenta ca totul sa fie perfect, ne asteptam ca totul sa decurga ca la carte. Sunt o persoana organizata si pregatita cam pentru orice situatie.
Pentru statutul de mama nu te poate pregati nimeni inainte sa vina copilul.
Ma gandeam ca bebelusii mananca, dorm, cresc si uneori mai si plang. Imi imaginam lungi plimbari cu carutul, seri linistite cu sotul si asa mai departe. Inca de cand l-am luat in brate sa plecam acasa a inceput sa planga incontrolabil, mai ales in momentele in care vroiam sa il las putin pe pat. Aceasta situatie a continuat acasa. Ajunsesem sa dorm cu el pe pieptul meu zilnic, numai in brate unde continua sa planga. Intre timp am aflat despre colici si ne-am mobilizat. Din pacate nimic nu dadea roade. Intr-o seara, epuizata fiind, plangeam cu el in brate cand a venit sotul de la munca. S-a uitat la mine si m-a intrebat ce se intampla,
-“Ia-l, te rog! Ia-l ca asta nu ma vrea de mama!”
Ajunsesem la capatul puterilor, plangea in carut, plangea pe pat, plangea in brate, zi, noapte nu conta. Singurele clipe linistite le aveam de la 7 la 9 dimineata cand ieseam cu el afara. Noroc ca era vara. Toata lumea pleca la serviciu, eu plimbam copilul la 7 dimineata. Dar si aceasta plimbare nu era chiar cum va imaginati. Daca ma opream un moment din mers urlaciosul isi incepea concertul! Nu am mai auzit de bebelusi sa doarma 30 de minute, maxim o ora pe zi. Am dormit cu el pe pieptul meu cam doua luni, pana cand pediatrul m-a intrebat cum doarme si m-a sfatuit sa mut copilul de urgenta in patutul lui.
Usor de zis greu de facut. Nu mai zic ca saracul avea si capul deformat din cauza pozitiilor de dormit. Intr-o noapte, extenuata fiind, m-am miscat si copilul a cazut pe parchet. Atunci am hotarat ca intr-adevar trebuie sa gasim o alta pozitie de dormit si desigur un alt loc.
Am hotarat sa doarma cu mine in pat deoarece nu a vrut deloc patutul. Plansetele au continuat pana pe la opt luni. La fel si trezitul din ora in ora noaptea. La un moment dat ne-a salvat un balansoar care am inteles ca nu prea se recomanda.
Totusi a fost o solutie ideala pentru mine. Il luam inclusiv la bucatarie cu tot cu balansoar.
Incepand cu varsta de opt luni a renuntat la mesele nocturne si a inceput sa doarma toata noaptea. In prima noapte m-am trezit eu de cateva ori. Incepusem sa ma sperii. De ce nu mai plange? De ce nu se mai trezeste?
Ziua isi formase un program de somn la fiecare doua ore avea 30 de minute somn.Mesele au devenit de asemenea fixe,nu stiu cum s-a intamplat totul.Devenise atat de natural pentru mine sa il hranesc la anumite ore incat nu imi venea sa cred.
A fost o perioada obositoare atat fizic cat si psihic. Acum ma intreb cum am putut rezista? Cum am reusit?
Cred ca noi mamele avem super puteri, avem izvoare ascunse de energie. Si mai cred ca gasim mereu raspunsuri si solutii!
Denisa
Sursa foto-aici
De aceeași autoare citește și A fi sau a nu fi …părinte , Al meu și … doar al meu & Disperarea unei mame
Te admir pentru rabdare si ma bucur ca lucrurile au intrat treptat in normal. Eu am avut noroc de un bebelus care a plans putin, il tineam mult in brate si il luam peste tot cu mine, iar el era fericit asa.
Cu trezirile nocturne inca ne luptam, chiar si acum la 16 luni, dar doarme cu mine in pat si de obicei dupa ce il pun la san se linisteste.
Astept si eu momentul cand nu se va mai trezi noaptea, desi realist vorbind nu cred ca va veni curand. Va doresc sa aveti nopti linistite in continuare! 🙂
La fel va doresc si eu voua,chiar am fost norocosi in aceasta privinta,adica ne-a omorat nervii cateva luni dar de atunci ora de culcare a ramas 20 si nu se mai trezeste decat daca ii iese vreun dintisor,cu rabdare mergem inainte,meseria de mama nu-i usoara!
Exact așa e și fetița mea…acum are 7 luni și încă este o plângăcioasă :(( Ziua vrea doar în brațe și să fiu într-o continuă mișcare, adică să nu stau jos sau intr-un singur loc mai mult de 1 min. De jucării se plictisește foarte repede, iar cand o așez jos urlă de parcă o pun pe jar…Diversificarea e un coșmar, nu mănânca mai mult de o linguriță pt că nu stă în scaun, căruț sau în brațe pentru a mânca…ajung la capătul puterilor :(( Îmi fac un milion de gânduri că poate are vreo problemă, deși toți medicii la care am fost au zis ca este ok…
Buna, eu sunt mama de gemeni, cu amandoi in situatia descrisa de tine. Am ajuns la capatul puterilor atat fizic cat si psihic. Sper sa ne revenim si sa facem putina liniste. Nu m-am mai asezat de 11 luni… nu stie ce este stat…cand vb cu cineva ma legan de pe un picior pe altul…
Buna mamici,ma bucur sin suflet ca gasit aceasta povestire si inclusiv comentariile voastre,sunt o prpaspata mamica de 2 luni si jumatate si deja simt ca raman fara puteri,baietelul meu vrea numai in brate nu sta in patut atat am noroc ca doarme noaptea dar ziua e cosmar, ma rog lui dumnezeu sa imi dea rabdare si putere
Sunt o proaspata mamica cu o micuta de 3luni jumatate..la fel patim si noi..plange ziua,noaptea doarme dar are un somn agitat…mananca din ora in ora…am ajuns sa cred ca nu stiu sa fiu mama..sunt singura fara sot(e plecat)..si simt ca nu mai pot sa fac fata situatiei…colac peste pupaza..nici nu ia in greutate cu toata ca mananca des…
Dragi mămici, voi cum mai sunteți? Au trecut 5 luni de când am postat ultimul comentariu aici și am zis să vin cu o acualizare…Fetița mea tocmai a făcut un an, dar nu pot spune nici pe departe că avem o situație roz. Avem, întradevăr și zile mai bune cu zâmbete și bună dispoziție, dar sunt atât de rare… Nopțile au devenit foarte agitate, se trezește de foarte multe ori plângând (chiar dacă am luat-o cu mine în pat pt că efectiv nu mai rezistam să fac atâtea drumuri). Dimineața se trezește în jurul orei 5:30-6:00 și,de cele mai multe ori, după 10 min începe plânsul nejustificat 🙁 Momentul în care o pun jos pentru a merge la baie este punctul culminant – se soldează cu plâns în hohote și șiroaie de lacrimi, cu toate că este la un pas de mine pe podeau din baie. Ne schimbăm de pijamale și scutec în același ton și ne ducem la bucătărie pentru o cafea. Cât pregătește aparatul cafeau se liniștește (că doar e în brațe),dar doar pentru 5 min, până mă așez undeva și pornește din nou “distracția”. De cele mai multe ori mă așez “turcește” pe podea și ea se suie și se agață de mine, smiorcăindu-se până găsesc o jucărie care să îi distragă 5 min atenția astfel încât să beau și eu 2 guri de cafea. Între timp se face ora 7:30-8:00 (depinde la cât a fost “deșteptarea”) și o pun la sân și mai câștig 5 min de liniște. Urmează două ore cu râs și plâns (mai mult plâns) și apoi gustarea de la ora 10:00 pe care o pregătesc cu o singură mână și care, dacă nu e ea bine dispusă, se lasă cu plânsete de la prima atingere a scaunului de masă și bineînțeles fără nici o îmbucătură. Număr până la 10 să îmi potolesc nervii, o iau din scaun și o pun jos – rezultatul: plâns isteric. Stâng repede masa cu ea plângând și agățată de un crac al pantalonului meu (evident, eu nu am mâncat), apoi o iau în brațe și înfulec și eu o chiflă goală, printre suspinele ei; ne întoarcem în sufragerie, care între timp a devenit cameră de joacă, și încerc să îi găsesc o ocupație, dar de cele mai multe ori, fără succes…la ora 11:00 o culc – în sfârșit am 1,5-2h de liniște. Pun repede să îi pregătesc prânzul și fix când pun oala pe foc se aud niște urlete din dormitor – dau oala la oparte și fug val vârtej să o adorm la loc ( au trecut mai puțin de 30 min de când a adormit) – îmi ia cam 15 min să o adorm bine de tot, astfel încât să pot pleca de lângă ea și mă întorc la treburile mele. Pun oala înapoi pe foc și zic “Gata, acum să ne odihnim”, dar când întorc capul , văd că a mea casă arată ca după o întâlnire a tătarilor cu dacii și romanii și toți moștenitorii lor din ultimii 2000 de ani, așa că mă pun repede să strâng. Când termin, mă scufund în fotoliu cu cafeau rece de dimineață, sperând ca liniștea să mai dureze măcar 30 min, timp în care mă pregătesc sufletește pentru show-ul de imediat după trezire. Cred că la noi ăsta e cel mai groaznic moment…se trezește atât de prost dispusă după fiecare somn încât abia reușesc să o împac. Efectiv plânge orice aș face eu, uneori chiar și o oră 🙁
Vă doresc muuuultă răbdare și bebei zâmbăreți!
Mamico, cum mai esti? Am citit commentul tau si m.am regasit total aproape cu acelasi program de somn si plans. Si eu am … gemene 🙂
Cum e acum de la 2 ani de la comment ?
georgia_spaniol@yahoo.com
Buna ziua mamici.
Am si eu o problemuta cu bebica mea de 10 luni. De cand am nascuto si pana pe la 5 luni jum a fost o cuminte nici nu stiam ca am copil mic dupa eu de voie de nevoie a trebuit sa merg la munca si am fost nevoita sa o las in grija unei prietene apropiate de fam.toate bune si frumoase pana atunci dupa o saptamana deja incepea usor usor mofturile cerea in brate,cand o puneam pe pat incepea sa planga,singura nu mai statea ptr ca eu o invatasem cand aveam ceva treaba prin casa o lasam in patut ii pornem jucaria cu muzicuta de la patut si imi faceam treaba mai dadeam cate un ochi sa vad ce face… Acum are 10 luni aproape si simt cateodata ca o iau razna plange aproape din orice si nu e problema ca nu a mancat sau dormit chiar si dupa astea …ii dau apa crezand ca ii e sete, ii dau pufuleti speciali ptr bebe (ca este intoleranta la lactoza si nu ii pot da normali ca au lapte) poate ca nu sa saturat,ii pun cantecele,jucarii ( trebuie sa ii dau la fiecare 10 minute altele ca se plictiseste repede) ne jucam, o pun in leagan, in premergator nici sa ies cu ea sa o plimb nu mai pot ca plange …un sfat de la mamicile cu experienta as vrea.
Va multumesc!
pentru parintii care sunt nevoiti sa-si plimbe mereu copilul sa nu planga, incercati sa gasiti o pozitie in brate care ii convine, baietelul nostru de exemplu se cam foieste daca il tin cu fatza la mine, dar cand il intorc cu spatele pe pieptul meu se linisteste si se uita curios peste tot si la mine 🙂 daca il plimb asa vreo juma de ora de multe ori adoarme. din fericire nu e cel mai agitat posibil, doare de 2-3 ori pe zi cate o ora doua, si seara de la 10-11-12 pana la 7-8-9-10 dimineata cu o trezire ocazionala pe noaptea. in primele zile insa a fost mai agitat si urlator dar tot dormea legate 2-3 ore, iar noaptea mai mult. incercati diverse pana descoperiti ce-l linisteste, suzeta, plimbat, balansat usor, muzica sau sunete monotone, schimbat cand e ud sau murdar, vorbit, etc.
Buna, ma regasesc perfect in aceasta poveste, baietelul meu are 3 luni si ma confrunt cu aceasta stare de agitatie si de plans de la 2 saptamani, pur si simplu simt ca o iau razna, nu inteleg de ce,?? Ma uit la alti bebelusi care sunt atat de cuminti si parintii lor ies in parc, la cumparaturi, etc… Iar noi nu stam nici macar in carut, vrea numai in brate, tot timpul in miscare, nu cumva sa stau putin pe loc…. Nu sta cu nimeni, daca il ia mama putin urla de rupe. Nu stiu ce sa mai fac si ce sa mai cred, nu stiu cat o sa mai dureze asta???? Imi imaginam un bebelus care mananca, doarme zambeste si el, dar se pare ca nu am avut noroc de asa ceva… Ma intreb oare unde gresesc????