A patra noapte

A patra noapte de când copiii dorm singuri. Sau împreună. Sau fără noi.

Am discutat cu ei de vreun an de zile despre nevoia noastră de a dormi părinți cu părinți și copii cu copii. Ei au ascultat, dar au continuat să ne spună în fiecare seară cu cine vor să doarmă: cu mami sau cu tati. Formula lor ideală de somn e cu toți patru, însă cum nu avem un pat suficient de mare, această formulă e exclusă și practicăm doar somnul pe perechi.

Și-au manifestat dorința în repetate rânduri de a dormi ei doi, împreună, însă ora de somn devenea oră de joacă, chiote și hârjoneală așa că reveneam după vreo oră la perechile sau echipele noastre de somn.

Și joi a fost prima noapte. După ce au consumat joaca, s-au culcat. Unul în patul de sus, unul în patul de jos. Era atât de liniște că ne  țineam respirația. Nu ne venea să credem că ei chiar dorm. Chiar tac și dorm, doar ei, în camera lor.

Chiar ei, adică ai noștri.

-E prea liniște! Mergi și vezi ce fac!

-Dorm! Unul jos și altul sus!

(…)

-Mihai a coborât la Maria în timp ce dormea, s-a băgat lângă ea și dorm în timp ce el o ține de mână!

-Ce drăguuuuuț! Hai să văd și eu! Pune lanterna să le fac o poză să le arăt mâine dimineață! (Și peste 30 de ani, mă gândesc)

– În cât e azi?

– 8 iunie! Să notez undeva!

-Să sărbătorim!

Am tot povestit zilele următoare despre bucuria noastră că ei dorm în camera lor. Împreună nu prea reușesc, dar fiecare în patul lui e perfect. Ei au văzut bucuria noastră și și-au dorit, bineînțeles, să ne fericească în continuare. Și așa am ajuns la ziua a patra. Și la noaptea a patra.

Am citit poveștile, ne-am dat îmbrățișările, ne-am spus te iubesc-urile și am dat stingerea.

-Haide, mami! Du-te să dormi cu tati! Era trecut de ora 23 când m-au trimis la culcare. Maria la etaj, Mihai la parter, fiecare cu câte o pasăre flamingo în brațe și cu câte una din girafele din povestea mea.

Și am mers, doar că ei discutau între ei atât de frumos încât m-am mutat lângă ușă să-i aud mai bine. Și i-am și înregistrat!  Să țin minte!

Mihai: -Maria, vei să-ți spun o povete?

Maria: -Da!

-Cu ce?

-Vreau o poveste cu Rapunzel!
-Rapunzel! ahahaha aaa aaaa aa. Rapunzel! Acum ce mai vei? Acum ce mai vei o povete?

-Cu Cenușăreasa!

-Cenușăeasaaaaaaa! ihhhîîî îîhîîî. Acu ce mai vei? Ce mai vei, Maria?

-O poveste cu flori!

– O povete cu Floi! Povete floiii ohuaoai. Acu ce mai vei?

-O poveste despre cum se nasc florile!

-Acum ce mai vei?

-N-am auzit povestea!

-Ce?

-N-am auzit povestea! Eu mă culc!

-Vei să mă spui mie poveste?

-Vrei să-ți spun o poveste!

-Da!

-Despre ce?

-Umel! Umel și zâna puceluș!

-N-o știu pe asta, dragule! Dar spune-mi un fel de personaj și o să-ți fac o poveste!

-Ce?

-O să-ți spun cu cavaleri! Și cu dragoni! A fost odată ca niciodată un cavaler. Voia să ajute o prințesă care era închisă într-un castel. Se chema castelul Piatră Negru. Pentru a ajunge acolo trebuia să treacă pe o potecă de aur, dar căpitanul voia să-l împiedice și după aceea voia să salveze o doamnă, pe regină, care a fost ….(fragment pe care nu îl pot descifra pe înregistrare) și apoi a salvat-o pe prințesă și s-a încheiat povestea.

Și au trăit fericiți pân la adânci bătrâneți!

-Acu ce mai veau? Acu ce mai veau?

-Îți spun o poveste!

-Umel și zâna purceluș?

-Nu!

-Cu care? Cu care? Cu care?

-Ai să vezi!

-A să văd?

-Vrei să asculți și cu prințese?

-Ce?

-Vrei să asculți și povești de fete!!! cu prințese?

-Da!

– A fost odată ca niciodată o prințesă foarte frumoasă. Acea prințesă avea un castel minunat.  O chema Sofia. Sofia avea o soră pe nume Amber și un frate pe nume James.

-James?

-Și mama era îmbrăcată mereu cu o rochie roz!

-O rochie?

-Roz. Erau 2 băieți și 3 fete în familia lor.

-Hai, Maria! Maria! Maria!

– Tatăl a devenit brutar. Iar apoi s-a transformat într-un pește și s-a întors în apoi. Iar apoi s-a transformat din nou în rege,  tatăl.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

-Hai, Maria, tlage plapuma jos!

– Nu! Eu dorm!

-Maria, pot să vin și eu cu tine?

-Nu!

-Bine, vin cu tine!

-Nu!

-Maria, pot să vin și eu cu tine?

-Nu!

-Bine, vin cu tine!

-Nu!

– Tati, mami!

Nu răspund, ca și cum aș dormi!

-A pecat! A pecat la servici!

Și așa am revenit să-l adorm pe Mihai, după ce a tot insistat că ar vrea să doarmă cu Maria și i-am explicat că Maria are nevoie să se odihnească (ea nu doarme la prânz și mereu adoarme prima, el s-ar tot juca cu ea). Până să se culce, Mihai a mâncat bine coada girafei Gigi și mi-a tot povestit despre ea.

Au adormit repede și m-am întors la tatăl lor cu o nouă victorie. Dormea și el dus, așa că i-am mângâiat talpa piciorului cu talpa mea.

Urmează noaptea 5!

P.S. Maria are 5 ani la finalul lunii, iar Mihai 3 ani și 4 luni.