Ce fac părinții când copiii sunt în vacanță la bunici?

În week-end am fost acasă, la mama,  și mi-am văzut copiii.

Copiii mei sunt în vacanță la bunici de la jumătatea lunii iunie. Am fost la ei, prima dată după o lună și acum a fost a doua oară.

Ei sunt foarte fericiți. Vacanțele la bunici sunt perfecte, fie că sunt la țară (cum am avut eu norocul), sau la bloc (așa cum li se întâmplă copiilor mei). Sunt afară, în fața blocului de dimineață până seara. Acolo sunt mulți copii, care se joacă cele mai diverse jocuri afară, nu sunt deloc reguli și nici responsabilități. Din când în când, de regulă în plină după amiază, când este mult prea cald afară, își fac apariția și temele de pe vacanță. Și oricum, nici asta nu durează prea mult și nici nu e prea mult de muncă, căci doar ești la bunici și, ei, nu pun niciodată presiune pe tine.

Copiii mei sunt bine, sunt fericiți și veseli și cresc frumos și liberi. Dar eu?

Eu mă bucur pentru ei și îi înțeleg pentru că și mie îmi plăceau vacanțele la bunici. Și, sincer, niciodată nu m-am gândit la mama și la tata când eram în vacanță. Vorbeam destul de rar cu ei la telefon, și când o făceam eram prea preocupată să le spun ce am făcut eu și ce plănuiesc să mai fac. Nu cred că m-a interesat niciodată,  în mod real ce face mama, când noi suntem în vacanță. O întrebam, cam de fiecare dată când vorbeam cu ea: dar tu ce faci, mami?, dar, nu cred că auzeam ce îmi răspundea. În schimb, răspunsul pe care îl auzeam și chiar îmi răsuna în urechi mult timp după ce îl primeam, era cel la întrebarea și când veniți după noi?

Nici măcar nu știu de ce o întrebam. Poate pentru că voiam să știu cât timp mai am, ca să știu cum îmi planific toate cele pe care încă le mai aveam de făcut. Poate pentru că îmi era așa frică de finalul vacanței, pentru că voiam, dintr-un sadism neînțeles, să mă obișnuiesc totuși cu ideea. Nu știu de ce o întrebam asta, dar răspunsul, pentru mine era crucial.

Și acum e rândul meu să ascult povești interminabile despre aventuri incredibile, minute întregi. Acum și eu sunt întrebată, evident din politețe, dar tu ce mai faci, mami?  Și sunt tentată să răspund. Dar, în zadar. Cei doi ochișori care mă privesc nu sunt deloc interesați de ce am eu de spus. Hey, măcar am un copil politicos.

Și totuși, ce fac părinții când copiii sunt în vacanță la bunici? Când noi am realizat că suntem singuri în casă, cred că pentru câteva momente ne-am panicat. Fără responsabilități, fără programări stabilite din timp pe care TREBUIE să le respectăm, fără teme, fără mese fixe, fără program strict de urmat. Numai noi doi și multă, multă  liniște. Sincer, ne-am simțit cam vinovați. Nu prea îndrăzneam să “ne facem de cap”.

Așa, că am făcut și noi ce am putut. Am dormit mai mult și numai noi doi. Am gătit mai puțin. Am citit mai mult. Și ne-am uitat mai mult la televizor. Nimic aventuros, nimic palpitant. Și, fie că vorbeam deschis despre asta, sau nu, în mintea noastră constant erau copiii și grijile pentru ei.

Când copiii sunt cu noi suntem obosiți și mereu agitați și ne dorim să fim mai liberi și „să nu facem nimic”. Când copiii sunt plecați de acasă, ne simțim vinovați că “ne facem de cap” și ne este dor de ei și îi vrem mai repede lângă noi.

Nu-i așa că este ironic? Sau nu… Asta înseamnă să fii părinte.

Voi ce faceti cat sunt copiii la bunici?

Andra

Citeste si Am decis sa crestem impreuna cu fiica noastra!

Fotografie- Copyright D’Alex Photography