3 octombrie 2017

Organizare ceas? Nu… elvetienii au si ei probleme

Prima sedinta cu parintii la gimnaziu

Incepand cu anul acesta Ilinca a inceput clasa a noua (primul an de gimnaziu) intr-un colegiu nou, cu profesori si colegi noi. Adaptarea ei aici a fost ok, stia de la sfarsitul clasei a opta unde va invata, ce clasa si si care ii sunt colegii. Si stiam de asemenea ca este un nou sistem de grupare: nivelul 1, adica acei copii care au media sub 5 (nota 6 e maxim) pentru franceza si matematica, nivelul 2 pentru cei cu note peste 5. Un copil poate bineinteles sa fie nivelul 1 la o materie si 2 la cealalta .

Anul viitor, adica in penultimul an de gimnaziu, dirigintii dau parintilor fiecarui elev o fisa cu sugestii privind tipul de institutie pe care elevul ar trebui sa o urmeze. Aceasta recomandare tine cont de rezultatele elevului respectiv la toate materiile, de aptitudini si de ceea ce doreste sa urmeze in viata: daca doreste facultate este indreptat catre un liceu, daca insa doreste sa invete o meserie este indrumat catre o scoala de meserii, scoala de turism, de comert etc.

Aveam deja cateva informatii depre nou sistem de la scoala, am primit brosuri, pliante dar bineinteles ca asteptam cu nerabdare sedinta cu parintii pentru mult mai multe clarificari. Scoala a inceput in 15 august si peste 1 luna am primit informarea cum ca la sfarsitul trimestrului va avea loc sedinta cu parintii, cu un orar interesant si unele schimbari fata de sedintele cu parintii clasice de pana acum: de la ora 19.00 in clase diferite (si ne indica numarul clasei) fiecare profesor primeste parintii individual sa discute despre copil tete-a-tete, apoi de la ora 19.30 toata lumea este asteptata in Auditoriu unde , directorul general al scolii si directoarea de la gimnaziu ne explica aspecte importante cu privire la ce va spuneam mai sus, alegerea institutiei la sfarsitul anului viitor. Dupa 30 min din nou intalnire dar de data aceasta cu profesorul indrumator (dirigintele) dar nu nu mai mult de 15 minute, pentru ca , daca nu am avut timp sa discutam cu toti profesorii individual, acestia raman pana la 22.00 sa discute cu parintii. Foarte exact, cum s-ar zice, precizie elvetiana. Veti crede ca e organizarea ideala. Nu…au si ei probleme.

Intalnire cu profesorii tete-a tete

Am ajuns in colegiu si am cautat clasele unde erau profesorii cu care vroiam sa discut. La sala 305 (matematica) clasa era inchisa cu cheia, am asteptat impreuna cu ceilalti parinti …nu mult, am renuntat (pentru moment) . Am plecat catre clasa 308 (franceza) unde m-a intampinat profa de franceza cu zambetul pe buze, s-a scuzat ,dar ea a inversat putin programul de pe pe foaie, prefera intai sa faca sedinta cu parintii de la clasa ei (unde e diriginta) si apoi cand termina directorii sa aibe intalnirile individuale. Ok….hai spre 306 unde e profa de germana. Aici era usa deschisa, erau parinti care discutau in prima banca individual despre copilul lor dar …nu era profa de germana , ci chiar diriginta Ilincai (de geografie si istorie) Am zis…ok, raman aici, asa discut cu ea si aflu mai multe. Si am asteptat in banca ,la rand, dar din nefericire a trebuit sa intrerupem pentru ca toti eram asteptati in Auditoriu…deja trecusera 30 de min si eu ma gandeam ca doar am alergat pe holuri si am asteptat la rand .

Intalnire cu Directorii

Auditoriul este o sala mai mare , un ecran pentru proiectie si scaune (prea putine) cu toate ca am fost rugati ca din motive organizatorice sa trimitem completat un bilet cu numarul de persoane care participa din partea fiecarui copil (am uitat sa spun ca erau convocati toti parintii copiilor din cls 9). In fine, pe scaune sau in picioare am ascultat-o pe dna director de la gimnaziu cum a citit de fapt informatiile din ppt- ul ei, repetand de mai multe ori ca daca vrem documentul sa il cerem printr-un email.

Am preferat ca majoritatea din sala sa facem poze cu telefonul la ecran, de fapt poza, pentru ca de fapt informatia importanta era fix la final: daca copilul tau are la minim 3 materii medii pentru nivelul 2 in acesti ani , atunci poate sa se gandeasca la liceu, daca nu….asta e, exista scoli profesionale. Şi apoi acel final binecunoscut: „Eu atat am avut de comunicat, daca mai aveti dvs. ceva de zis, daca aveti intrebari…“ Si au fost intrebari – nu prea multe pentru ca sa nu uitam(ne-au reamintit directorii) ca dirigintii ne asteapta in 5 minute in clasele lor si putem sa discutam cu ei . Rezumatul este ca incepand din gimnaziu, profesorii nu mai fac orele de meditatii extra ( 1 data pe saptamana) ca pana acum, pentru ca este de ajuns predatul la clasa, copii trebuie astfel incurajati sa munceasca mai mult si sa fie mult mai atenti. Ceea ce este ok. Dar si ajutoarele erau si ele ok: de exemplu daca intr-o saptamana profesorul vedea ca “n” copii nu au inteles bine tabla inmultirii , sau conjugarea verbelor sau…dupa ore fiecare avea pe saptamana o ora in plus si lucra cu elevii respectivi, un fel de meditatie, dar la scoala.

Justificarea directorilor a fost ca orele in plus facute de profesori trebuie platite si nu exista buget, singurele meditatii le vor primi copii care trec din nivelul 1 in 2 si asa trebuie sa recupereze materia, dar cu o suplinitoare, nu cu profesorul de la clasa. Asta a fost explicatia lor, noi parintii am ajuns la concluzia ca de fapt se vrea ca fiecare copil sa ramana la nivelul la care este, fara a incerca sa exceleze sau de ce nu sa scada in notare si sa treaca intr-un nivel inferior , aici fiind incurajata invatarea unei de meserii. Ceea ce este ok, dar parca ar trebui sa insiste, poate copilul poate mai mult dar nu intelege .

Intalnirea cu diriginta (inapoi in clase)

Din nou in sala 306 sa discutam cu diriginta. Tanara, timida, putin stresata , este la prima clasa pe care a preluat-o ca profesor indrumator. Discutia cu ea (de fapt monologul ei) a durat nu mai mult de 5 minute timp in care ne-a spus ca trebuie sa fim mandri de copii nostrii care sunt cuminti, educati, constiinciosi ..si numai cuvinte de lauda. Oau…touché. A fost asa, momentul fiecaruia de mandrie personala 🙂

Dar cam atat, ca nu a durat mult. A intrat profa de germana care s-a scuzat (ca si diriginta) ca sedinta cu parintii a avut unele lacune organizatorice. Ca ne asteapta pe fiecare cand vrem sa discutam cu ea dar asa in mare nu exista probleme cu nimeni din clasa. Intr-un articol viitor va spun ce modalitate inedita a gasit aceasta profesoara (si nu zic numai eu, au confirmat si ceilalti parinti) de a îi face pe copii din cantoane vorbitoare de limbi diferite sa interactioneze si, de asemenea, cum ii va ajuta pe copii sa invete limba germana.

Intalnire cu profesorii tete-a tete – partea a doua

Clasa unde se desfasurau intalnirile cu profesorul de mate era deschisa (in sfarsit) asa ca m-am asezat constiincioasa intr-o banca la rand pentru discutie. Si am asteptat, ca unii aveau multe de vorbit, altii mai putine. Am reusit intr-un final sa aflu mai multe despre temele de acasa, teste, cat trebuie sa lucreze suplimentar, cum putem sa o ajutam daca are dificultati, cum o ajuta el. Si raspunsurile sunt punctuale: multe teme, multe teste, nu se lucreaza acasa decat daca vrea copilul, exercitii si probleme suplimentare copilul face acasa in plus din propria initiativa 🙂 , noi o putem incuraja , doar atat 🙂 , la scoala ea trebuie sa intrebe unde nu intelege :).

In urma evaluarilor de la testele din timpul anului profesorul nu va nota unde are lacune fiecare elev…Nu. E de datoria elevului sa aprecieze daca vrea mai mult sau e ok asa cum e acum. Ceea ce e adevarat…si nu prea. Am reusit sa iau de la el o adresa a unui website de unde pot sa caut (de fapt dupa discursul pe care mi l-a tinut i-am zis ca Ilinca isi doreste sa caute) exercitii in plus de lucrat acasa.

La intalnirea cu profesoara de franceza am renuntat, erau prea multi parinti in asteptare, si stiam ca daca tu ca parinte vezi ca treaba nu merge bine la o materie, ceri sa fii programat, in timpul spatamanii,in ziua in care profesorul are ore de consultatii cu parintii, ca sa ai o intalnire individuala cu acesta. O sa fac asta , daca o sa fie cazul.

Concluziile (mele)

Nu sunt elvetienii tot timpul asa bine organizati, mai au si ei scapari 🙂

Nu a fost sedinta, a fost maraton pe holurile colegiului .

Trebuie sa invat sa imi las copilul sa se adapteze lumii de aici, fara a-mi impune mentalitatea cu care am venit de acasa. Si asta e greu.

Scoala nu e nicaieri perfecta (din experienta mea). Motive sa te plangi gasesti oriunde. Poti sa fii obisnuit cu ritmul din Romania si sa ti se para ca aici nu face nimic la scoala. Poti sa incepi sa faci comparatii cu ce stie baiatul de acceasi varsta al prietenilor, dar care invata in Bucuresti.

Poate Ilinca va fi un elev de nota 4 la matematica dar va excela la alta materie (franceza sau engleza sau geografie) si va ajunge sa fie o jurnalista de succes (asta isi doreste).

Si la final cateva curiozitati organizatorice din scoala de aici :