
Nu am obosit!
Puiul meu, vreau sa iti spun ca nu am obosit!!!
Inca nu am obosit sa te tin in brate desi ai un an si 5 luni!!!Cum sa obosesc sa fac ceva ce imi incarca bateriile si imi da putere sa merg mai departe??? Cum sa obosesc sa te țin la pieptul meu si sa te sorb din ochi in fiecare moment? Cum sa obosesc sa te legan si să iti cant pana adormi cand vad ca asa adormi linistit si frumos???Si, Doamne, ce frumos dormi!
Toata lumea a inceput sa imi zica dupa ce am ajuns acasa cu tine sa nu te tin in brate ca te inveti , sa nu te culc in pat cu mine ca te inveti. Te-am luat in brate din primul moment in care te-au adus in salon, te-am pus in patul meu din prima clipa in care te-au adus in salon. De ce sa fac altfel acasa???
Nu am obosit sa ma trezesc si de 10 ori pe noapte sa te privesc si sa te linistesc , nu am obosit sa te iau in brate si sa te plimb prin casa toata noaptea daca e necesar…..Si ce daca merg a doua zi la munca??? Si ce daca am ochii impaienjeniti de nesomn??? Si ce daca ma adun un pic mai greu la munca sa pot sa ma concentrez??? Si ce??? E somn, nu e oboseala…..
Nu am obosit sa alerg cu tine dupa minge sau la tobogan. Nu am obosit sa ma joc cu tine in nisip si sa fac forme. Nu am obosit sa rasturnam cutiile cu jucarii in mijlocul camerei si apoi sa le ducem prin toata casa. Nu am obosit sa scoatem toate oalele afara din dulap si sa le insiram in bucatarie si living. Nu am obosit sa ne manjim cu faina ca trebuie sa gatesc si tu vrei neaparat sa “ma ajuti” . Nu am obosit sa te privesc cum scoti toate hainele din dulap. Nu am obosit sa stau in balta de noroi in care ai cazut si esti de-a dreptul fascinat de consistenta acestuia si vrei neaparat sa imi arati si mie si hainelor mele ce interesant e noroiul. Nu am obosit sa desenam toti peretii din casa (chiar , cred ca doar vreo doi au scapat, dar sunt sigura ca ii vom umple curand).
Fiecare zi alaturi de tine e o surpriza, tot ceea ce faci zi de zi e o surpriza , mereu ai ceva nou de facut , de descoperit. Cum as putea sa ma plang eu ca am obosit daca tu esti inca energic si dornic de explorare? Cum sa pot sa pun oboseala mea ca zid in fata descoperirilor tale zilnice?
Sunt un subiect controversat pentru unele mamici ce au copii de o varsta cu tine , sunt o ciudata care nu isi cearta niciodata copilul si ii permite sa faca orice atat timp cat acel orice nu constituie un pericol pentru el, care opreste focul la mancare pentru ca tu ai nevoie de mine si o termin , eventual, cand adormi tu sau cand ai chef de bucatareala.
Sunt o “defecta “ care se joaca cu copilul in noroi si care arata impreuna cu copilul ca si niste purcelusi tocmai iesiti din groapa de namol!
Sunt o “denaturata” care te-a tinut doar in brate pana te-ai cerut tu jos, sunt o ciudata care nu a vrut sa ”te invete” in carucior cu pretul plansului neconsolat. Am preferat sa te las sa alegi tu daca vrei in carucior sau in brate. Acum alegi si caruciorul spre surprinderea mea, dar bratele sunt tot la putere , iar eu nu am obosit desi ai 14 kg….
Cred ca m-au obosit privirile pline de desgust a unor mame , dar ma uit la tine si rasul tau alunga aceasta oboseala ….Tu te distrezi si te simti bine si ma chemi sa rad cu tine si sa uit de toate privirile dezaprobatoare si pline de desgust.
Ce m-a obosit cu adevarat a fost perioada in care cresteai in mine , in care lacrimile ce implorau catre divinitate sa imi permita sa te tin in brate pareau a fi izvor nesfarsit…..Asta da…..m-a obosit!
Iti promit sa nu obosesc sa te tin in brate oricat vei avea nevoie si oricand imi vei cere asta. Iti promit ca nu voi obosi niciodata sa iti veghez somnul si sa te consolez atunci cand plangi indiferent daca e noapte sau zi…..Iti promit sa nu obosesc si sa nu intervin cu oboseala in fata dorintei tale de explorare desi multa lume are impresia ca te rasfat si ca in educatia ta nu exista limite.
De ce cred ei asta? Deoarece nu iti spun “nu e voie” decat atunci cand ma prinzi in lipsa de inspiratie si nu stiu cu ce sa inlocuiesc aceste cuvinte, pentru ca nu te cert si nu strig la tine, pentru ca necertandu-te nu te pregatesc pentru viata desi de fiecare data am zis ca voi gasi o variantă prin care sa iti explic ce se intampla atunci cand va fi cazul.
Am obosit sa explic tuturor ca nu vad nimic rau in a desena peretii impreuna cu tine si sa facem “ punte” pe toti peretii, sau sa mancam cu mana si sa mergem direct la dus dupa masa. Am obosit sa explic ca nu e nimic rau sa ne jucam cu oalele sau cu hainele din dulap si sa intri tu in locul lor. Am obosit să le spun ca daca nu vrei sa le pui la loc si le pun eu in locul tau nu se întâmplă nimic. Esti prea mic sa faci asta.
Nu am obosit sa iti explic de 100 de ori acelasi lucru pentru a fi sigura ca intelegi. Spre exemplu ce se intampla daca nu ne ferim de masini. Ti-am zis de atat de multe ori ca “brrruma face buba mare” incat acum nu imi bat capul ca vei iesi in strada pentru ca de fiecare data cand auzi o masina te refugiezi langa mine. Ti-am zis de atât de multe ori ca arde cuptorul daca punem mana pe el, ca perdeaua cade daca o tragem sau ca laptopul se inchide daca apasam pe toate tastele sau ca in dulapul de langa aragaz sunt farfurii care se sparg, sau ca in sertarul de sus sunt cutitele care fac buba daca umblam cu ele. Toate astea ti le-am zis de sute de ori calm si clar pana ai inteles si acum te feresti singur.
Multumesc, puiul meu, ca ma ajuti sa nu obosesc sa iti fiu alaturi si sa te tin in brate atat cat ai nevoie si poate putin in plus pentru ca si eu am nevoie sa te tin in brate!
Larisa
Sursa foto: Poze despre fericire
Citește și Nu vreau la grădiniță!
4 Comments