Nasterea- vis versus realitate

Sunt o persoana extrem de fricoasa relativ la  tot ce presupune durere fizica.  Prin urmare, toata adolescenta m-am gandit ca eu sigur nu voi fi capabila sa suport durerile nasterii. Mi s-au cuibarit atat de tare gandurile astea in cap incat ma si gandeam ca eu voi adopta un copil daca va fi sa mi-l doresc la un moment dat. Anii au trecut, l-am cunoscut pe el, ne-am casatorit si sigur ca am ajuns sa ne dorim un copil. Mno bun si cine il naste ?

Am ramas insarcinata extrem de repede dupa decizia de a incerca sa proiectam un copil si hop-top eram cu caii in caruta.  Asta este, mi-am zis , cale de intors nu e, haide sa vedem ce putem face macar. Am inceput sa iau la puricat si citit tot ce am prins la mana, reviste, bloguri, tot ce dezbatea tema sarcinii si a nasterii. Pe masura ce citeam parca incepeau sa mi spulbere si multe dintre frici. Mi-am dat seama ca foarte multe erau alimentate doar de lipsa informatiilor referitoare la subiect.

In tot acest timp am ales sa ascult si sa citesc doar povesti pozitive, nasteri de poveste cum le zic eu si refuzam cu desavarsire orice facea referire la travalii de zeci de ore, complicatii, etc. Mi-am ales o doamna doctor foarte pozitiva si relaxata si totul mergea ca pe roate. O sarcina usoara, fara nici o complicatie.  Eu, dupa ce depasisem greturile din primul trimestru, eram parca intr-o bula alimentata de voie buna, liniste si calm.
Dar cum socoteala de acasa nu se impaca intotdeauna cu cea din targ, la 36 de saptamani jumate am inceput sa fac tensiune mare iar la fix 37 de saptamani s-a declansat travaliul. Ca sa fie totul superb, doctora era plecata din tara. Si uite asa am ajuns sa nasc cu un medic necunoscut, dar care a fost peste doctora mea din punct de vedere profesional si uman, care s-a zbatut sa imi aduca tensiunea la un nivel acceptabil pentru a putea naste normal si care mi-a dat asa o senzatie de liniste si siguranta. Daca la ora 22 intram pe poarta spitalului la 00.50 Mihnea venea pe lume.

Dupa ce am nascut multa vreme nu imi venea nici mie sa cred cat de repede si usor a decurs totul si am credinta ca s-a intamplat asa si pentru ca m-am informat mult, echipa de medici mi-a dat siguranta si astfel m-am putut relaxa sa ascult indicatiile lor. Sigur ca sunt un caz fericit, sigur ca recunosc ca sunt femei care se relaxeaza, au parte de medici minunati, dar travaliul este foarte lung iar uneori apar complicatii. Ce vreau sa subliniez este ca de cele mai multe ori avem niste frici alimentate de lipsa informatiilor . Si tine doar de noi sa le depasim, dar asta cred ca stiti deja.

Malvina

Citeste si Despre comori, căutări și moșteniri